CUVINTE SIMPLE, PENTRU OAMENI SIMPLI

                                                                                    FILME YOUTUBE       

          URĂRI CREŞTINE

Cartea " GHESURI ÎN VERSURI"

                                                                          Ghesuri în versuri - TEXT

ACATIST

Spre slava lui Dumnezeu şi spre folosul nostru sufletesc, cu smerenie, cu recunoştinţă, cu dragoste şi cu bucurie, dăm publicităţii

Acatistul Cuviosului Părinte Visarion

de la Mănăstirile Balaciu şi Cernica.

Această lucrare s-a întocmit cu binecuvântarea şi sub coordonarea Preacuviosului Părinte Arhimandrit HARITON NEGREA, stareţul Mănăstirii Petru Vodă, un vechi ucenic al Părintelui Visarion, care i-a cunoscut bine viaţa acestuia şi lucrarea jertfelnică pusă în slujba Bisericii Ortodoxe şi care ne-a pus la dispoziţie date biografice, date istorice şi criteriile de întocmire a unui acatist.

Acest Părinte Stareţ, împreună cu alţi părinţi şi fraţi, ucenici ai Părintelui Visarion, cu multă jertfelnicie asigură continuitatea lucrării de mântuire, încredinţată de Dumnezeu Părintelui Visarion, pe făgaşul ortodox şi în sânul Bisericii noastre dreptmăritoare... continuare

Cartea "Lumină pentru suflet"

Lumină pentru suflet - text

Cartea "Amintiri despre BĂTRÂNUL VISARION"

Amintiri despre BĂTRÂNUL VISARION - text

Revista "Popas Duhovnicesc"

Tipărirea ecestei reviste este liberă

Scopul vieţii creştine este dobândirea Duhului Sfânt, adică îndumnezeirea omului. Acest obiectiv se poate realiza cu multă migală, folosind eficient puţinul timp al vieţii, dăruit de Creator, şi cerând ajutorul Lui.

 Într-o lume bombardată de atâtea ştiri şi informaţii nefolositoare care ne răpesc timpul preţios, pe care ar trebui să-l dedicăm cu precădere mântuirii sufletului, mulţi tineri se hrănesc spiritual cu o hrană otrăvitoare, servită de unele din aşa-zisele reţele de socializare şi canale media, care sunt un adevărat Babilon, un târg unde fiecare îşi vinde marfa şi vorbeşte pe limba lui, împărtăşind valori şi idei străine de duhul ortodox şi neamul românesc. Într-o astfel de lume, a reuşi să te ţii curat este o adevărată mucenicie.

Acest set de 12 reviste, pe care intenţionăm, cu ajutorul lui Dumnezeu, să-l publicăm, ce conţine versuri, pilde, istorioare, ghicitori, imne de laudă, cuvinte de suflet, însemnări duhovniceşti, rebus, compoziţii proprii sau culese din spaţiul virtual ori de la bătrânii sfătoşi, se vrea a fi o modestă alternativă la noianul de informaţii oferit de mass-media.

Ne adresăm pe această cale în primul rând tinerilor debusolaţi şi vrăjiţi de publicaţiile moderne, tinerilor care preferă tableta în locul cititului. Şi cum “în Biserică avem numai tineri, dar de diferite vârste”, după cum afirma Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, PF Daniel, o recomandăm, aşadar, tuturor vârstelor.

                          Cu multă dragoste,

                                                              Radu IFTINOIU

Grădina cu flori

GRĂDINA CU FLORI

Pe terasa casei mele stau smerit, ca un bunel,

Ca să imi privesc grădina şi să o admir niţel.

Când privesc - ce credeţi oare? - văd atâtea flori frumoase,

Ce mă-mbie prin nuanţe şi parfumuri graţioase!

Însă, când mi-arunc privirea mai departe, mai în zare,

Văd cum florile se mişcă şi cum totu-i în mişcare…

Şi îmi zic: ori bate vântul, ori grădina mea e vie.

Ce-ar putea să fie-n zare, oare, Doamne, ce să fie?

Dar punându-mi ochelarii peste ochii mei bătrâni,

Obosiţi, peste măsură, de-ale vieţii stricăciuni,

Văd o ceată de fetiţe, cum se joacă prin grădină

Printre pomi şi floricele, sub a soarelui lumină.

Ele sunt, cu siguranţă, după cum pot înţelege,

Ale mele nepoţele cu o parte din colege.

Tot privind duios la ele, mă întreb, adeseori,

Ce văd eu în depărtare, sunt fetiţe, sau sunt flori?

Căci se-amestecă-ntre ele, şi nu poţi distinge-ndată,

Socotind după miresme, care-i floare, care-i fată?

După nume, sunt fetiţe, după chip sunt floricele…

Care e cea mai frumoasă, spune-acum, de poţi, bunele!?

Nu pot spune, deocamdată, care e cea mai frumoasă,

Căci şi una, şi cealaltă, e o nobilă crăiasă.

Dar în taină, responsabil, stând aşa, un timp, pe gânduri,

Despre fiecare floare mi-am notat  vreo două rănduri.

Una dintre floricele e STELUŢA cea frumoasă,

Trandafirul vieţii mele, floricica mea aleasă.

Altă floare e GEORGETA, floarea dalbă de salcâm,

Care-şi cântă canţoneta seara,-n valuri de parfum.

LUMINIŢA cea sublimă e regina nopţii, care

Florilor le e lumină, pe a Raiului cărare.

Iar ELENA, scumpă fată, floarea florilor de tei,

Îşi revarsă cu sfială peste toţi, mireasma ei.

În acest buchet şi ANA e o floare-ntr-adevăr,

Iar mireasma-i ce te-mbie, e a florilor de măr.

ALEXANDRA cea vioaie  e un galeş liliac,

Ce-şi împrăştie mireasma peste-al florilor conac.

MĂRIUCA, floare scumpă, când se roagă ea, fierbinte,

Te îmbată de mireasmă, ca şi mâna Maicii Sfinte.

Bobocelul LUCIANA e o frezie sfioasă,

Ce ai vrea, pentru mireasmă, să o ai mereu în casă.

TEODORA, floare rară, e o dragă zambiluţă,

Ce aduce primăvară, şi în suflet, şi-n căsuţă.

AURELIA - ce nume!!! - e laleaua cea de aur,

Ce străluce cu blândeţe în acest frumos tezaur.

OANA cea îmbujorată, e bujorul cel cochet,

Ce zâmbeşte cu tandreţe, cu surâsul său discret.

Alta dintre floricele e DUMITRA cea frumoasă,

Panseluţa ce sclipeşte, floare între flori aleasă.

GABRIELA,-n albă haină, e un crin încântător,

Ce împrăştie, în taină, un miros înălţător.

Iar CRISTINA cea smerită e o dulce lămâiţă,

Care este mult dorită în întreaga grădiniţă.

TATIANA cea zglobie, e o dalbă lăcrămioară,

Care, dulce, te îmbie cu parfum de primăvară.

ŞTEFANIA, fată dragă, e un ghiocel simpatic:

Alb, ca fulgul de zăpadă, dar şi tare enigmatic…

CIPRIANA, fire blândă, e într-adevăr o floare,

E o crizantemă scumpă, ce se-nvârte după soare.

OLGA cea înflăcărată şi-n credinţă tot aprinsă,

E o floare delicată, e o candidă narcisă.

DANIELA cea curată, prin dorita ei prezenţă,

Ca o tandră orhidee, îţi exprimă inocenţă.

MIHAELA, fată dârză, în curatele ei zeluri,

Se înalţă, hotărâtă, ca o trâmbiţă, spre ceruri.

Ce să zic de GAROFIŢA, de NARCISA, VIOLETA,

De CAMELIA, BRÂNDUŞA, sau de CRINA, MARGARETA?

N-am uitat nici de-ANEMONA, LĂCRĂMIOARA, VIORICA,

De HORTENSIA sau ROZA, nici de DALIA, voinica.

Dacă stai un pic şi cugeţi, al lor nume, prea uşor,

Desluşit şi clar, grăieşte despre frumuseţea lor.

Şi sunt multe flori pe lume, multe, multe floricele,

Totul e să fii cu teamă, să nu calci cumva pe ele.

Dar matale,-mi zice-n şoaptă o nepoată, ştrengăreşte,

Care floare din grădină crezi că ţi se potriveşte?

Pentru mine, fată scumpă, care sunt precum un scai,

Nu-mi pot anexa o floare, (Cel mult…flori de mucegai).

Mulţumescu-Ţi Doamne, Ţie, pentru-aceste floricele,

Pentru marea bucurie de-a petrece printre ele!

Vă doresc, cu gânduri bune, vă doresc, cu sincer grai,

Să fiţi flori şi-n astă lume, dar să înfloriţi şi-n Rai!

Părintele Visarion - Parastasul de 7 ani - fragment

Cuvântul PS Ieronim Sinaitul

Cuvântul PS Galaction

Nu rupeţi florile! - Partea 1

Nu rupeţi florile! - Partea a 2-a

Nu rupeţi florile! - Partea a 3-a

Nu rupeţi florile! - Partea a 4-a

Nu rupeţi florile! - Partea a 5-a

Nu rupeţi florile! - Partea a 6-a

Nu rupeţi florile! - Partea a 7-a

Sfânta Treime

1 iunie 2015

Duminica Pogorârii Duhului Sfânt

31 mai 2015

          Părintele VISARION IUGULESCU -  Predică la Duminica Rusaliilor

                                                              Descarcă predica în format "doc"

                                                              Descarcă predica audio în format "mp3"

 

Înălţarea Domnului

21 mai 2015

          Părintele VISARION IUGULESCU -  Predică la Praznicul Înălţării Domnului

                                                              Descarcă predica în format "doc"

                                                              Descarcă predica audio în format "mp3"

 

  Părintele VISARION IUGULESCU - Predică la Praznicul Sf. Împăraţi Constantin şi Elena

 

Cu ocazia Praznicului Sfinţilor Împăraţi Constantin cel Mare şi maica sa Elena, urăm tuturor celor care le poartă numele, împlinirea bunelor dorinţe şi toate cele de folos în vederea mântuirii!

ÎNVIEREA DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS

12 aprilie 2015

                                                                                                              O DEDICAŢIE, PENTRU MEDITAŢIE...

Cu ocazia PRAZNICULUI INVIERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS, urez tuturor cititorilor acestui blog, tuturor celor care mi-au trimis mesaje de felicitare şi tuturor celor pentru care s-a jertfit Domnul nostru Iisus Hristos, multă pace, sănătate, fericire şi drum bun pe calea mântuirii!

Săptămâna Patimilor - Sâmbăta cea Mare

Ascultaţi

Săptămâna Patimilor - Vinerea cea Mare

Ascultaţi

Ascultaţi  

Săptămâna Patimilor - Joia cea Mare

Ascultaţi

Ascultaţi  

Săptămâna Patimilor - Miercurea cea Mare

Ascultaţi

Săptămâna Patimilor - Marţea cea Mare

Ascultaţi

Săptămâna Patimilor - Lunea cea Mare

Ascultaţi

Duminica Floriilor

5 aprilie 2015

          Părintele VISARION IUGULESCU - Predică la Duminica a şasea din Post

                                                              Descarcă predica în format "doc"

                                                              Descarcă predica audio în format "mp3"

 

Coadă de topor

Se zice că era un om care, în preajma iernii, se trezi fără lemne de foc. Avea nevoie şi de ceva lemne de construcţie. Alergă în pădure, dar acolo observă că toţi copacii aveau crengile sus de tot şi nu putu apuca nici măcar una s-o rupă. Era pe vremea când copacii înţelegeau de vorba omenească... Omul nostru ştia acest lucru şi se rugă de mai mulţi copaci să-şi lase crengile în jos, să-şi facă şi el o sarcină de crengi, să-şi împlinească nevoile. Dar, ca şi cum s-ar fi vorbit între dânşii, copacii nu-i arătau nici o bunăvoinţă, ţinându-şi toţi crengile ridicate, parcă dimpotrivă, apărându-le. Unuia singur i s-a făcut milă şi, aplecându-şi câteva ramuri, l-a chemat: "Vino! Mi-e milă de tine!" Omul a prins ramurile, a început să le despoaie de crengi, iar la urmă, rupând una mai grosuţă, a auzit zicând: "Pe mine ciopleşte-mă frumos, fă-ţi la fierar un topor ascuţit şi fă-mă coadă de topor. Şi vino cu toporul în pădure şi taie câte uscături vrei. Nu te vei mai ruga de nimeni. Omul făcu aşa. Se întoarse în pădure şi primul copac pe care îl doborî fu chiar acela care îi dăruise creanga din care îşi făcuse coadă de topor. Înainte de a cădea, omul şi coada de topor auziră suspinul copacului: "Să fii blestemat, îi zise omului, că ai încălcat legea recunoştinţei. Mie mi-a fost milă de tine, iar tu, drept răsplată, m-ai tăiat, şi încă pe mine cel dintâi. Asta ţi-e recunoştinţa? De m-ai fi lăsat, ţi-aş fi dat în toate toamnele din crengile mele!" "Iar tu, îi zise cozii de topor, să fii blestemată în vecii vecilor şi numele să-ţi fie de ocară în toată lumea, că te-ai întors împotriva mea şi a pădurii din care te tragi, făcându-te unealta acestui nerecunoscător. Şi numele de ocară, coadă de topor, să-l poarte şi omul care va face ca tine".

Dând curs bănuielii

O bătrânică, adusă de spate, mergea cu greutate prin parcul unui oraş. Drumul ei trecea pe lângă un teren de joacă. Mulţi copii se jucau acolo. Cei mai mulţi dintre ei alergau desculţi după o minge nărăvaşe, care mai mereu părăsea terenul de joacă. În apropiere, un educator stătea şi-i supraveghea.

Bătrâna se uită la copii şi deodată se aplecă, luă un obiect de jos şi-l ascunse în şorţul ei. Supraveghetorul vede scena şi, ajungând grăbit la dânsa, o întrebă: "Ce aţi ascuns în şorţul dumneavoastră?" Bătrâna femeie, fiind luată prin surprindere, nu a putut să răspundă imediat. Supraveghetorul bănui că ea ar fi găsit un portofel pe care nu voia să-l înapoieze. De aceea o ameninţă: "Dacă nu-mi spuneţi ce aveţi în şorţ, vă voi duce la poliţie". Alţii, care se strânseseră pe margine, au şi jignit-o, zicându-i: "Arată, babă hoaţă, ce ai în şorţ, nu te mai codi..."

Atunci bătrâna deschise cu mâinile ei tremurânde încet şorţul şi-i arătă supraveghetorului un ciob de sticlă. Uimit, omul o întrebă: "Ce vreţi să faceţi cu acesta?" Femeia răspunse: "Iertaţi-mă! L-am luat de jos pentru ca aceşti copii desculţi să nu calce în el şi să se taie". Şi a plecat în ale ei, târându-şi încet picioarele, fără să supere pe cineva cu vreun cuvânt nepotrivit.

"Hoţul crede că toţi fură". (Proverb) 

„Cel ce iscodeşte păcatele altora sau judecă din banuieli pe fratele său, încă nu a pus început pocăinţei”. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)

Izgonirea lui Adam din Rai

          Părintele VISARION IUGULESCU - Predică la Duminica lăsatului sec de brânză

                                                              Descarcă predica în format "doc"

                                                              Descarcă predica audio în format "mp3"

 

Sărut mâna, mamă!

Copilaşii mei cucernici, nepoţeii mei ce buni,

Părinţelul meu duhovnic, fraţi, surori, bătrâni şi juni,

Am venit în astă lume nevoiaşă şi plângând,

Într-o vară,-n două’ş’nouă, când nici nu-mi trecea prin gând…

Parcă ieri eram de-o şchioapă şi-alergam mult pe câmpii,

Parcă ieri duceam la şcoală pe iubiţii mei copii...

De cincizeci de ani, în lume, eu petrec în văduvie,

Dar Măicuţa Preacurată mi-a fost sprijin grabnic, mie...

Cât de repede trecură anii vieţii pământeşti !

Iar acum mă-ndrept cu teamă către zările cereşti...

Iată, dar, cu ce iuţeală vremea morţii mi-a sosit !

Cum se duse-aşa de iute timpul vieţii hărăzit...

Îngerii, în cartea vieţii, tot ce-am săvârşit au scris,

Iar a vieţii mele carte, astăzi, iute, s-a închis…

Ce va fi de-acum cu mine, nu pot şti acuma eu,

Ci aştept, dar, judecata Fiului lui Dumnezeu…

Nu mă ştiu ca eu, vreodată, să fi săvârşit, din fire,

Fapte bune, milostive, vrednice de mântuire…

Dar nădejdea mea mă-ndeamnă ca şi Pavel să gândesc,

Care învăţa cu râvnă cu-al său glas apostolesc:

„Lupta bună m-am luptat, şi credinţa am păzit,

Iar călătoria vieţii, eu în pace-am săvârşit”

De aceea, cu nădejde, dar şi teamă de sentinţă,

Eu vă rog pe toţi, fierbinte, din întreaga mea fiinţă,

Să m-aveţi la rugăciune preaiubiţii mei copii,

Fraţi, surori de o credinţă şi toţi cei ce sunteţi vii,

Căci voi ştiţi că după moarte nu mai este pocăinţă,

Nu mai poţi să faci nimica; e-n zadar orice căinţă…

Iar, acum, la despărţire eu vă cer la toţi iertare,

Căci şi eu pe toţi iertat-am, de la mic până la mare…

Vă îndemn: Păstraţi credinţa cum ne-a spus Taica Părinte,

Cu iubire, şi cu pace, şi cu Dumnezeu ‘nainte !

Fiul risipitor

          Părintele VISARION IUGULESCU -  Predică la Duminica a 34-a după Rusalii

                                                              Descarcă predica în format "doc"

                                                              Descarcă predica audio în format "mp3"                                                                                 

 

Iertarea

Iertarea celorlalţi reprezintă primul pas uriaş, ducând la eliberarea noastră completă din lanţurile care înconjoară o inimă îndurerată. Dacă reacţionăm cu amărăciune în inimă faţă de cei ce ni se opun şi chiar ne fac rău, am fi sclavii acelor oameni pentru tot restul vieţii iar reacţia noastră faţă de ceea ce ne-au făcut alţii ar putea să dăuneze la fel de mult ca şi ofensa iniţială.

Indiferent dacă ceea ce ni s-a făcut reprezintă ceva foarte grav sau mai puţin grav, rezultatul final al neiertării este acelaşi. Când alegem să nu iertăm pe cineva, amărăciunea, resentimentul şi mânia se adună şi apoi prind rădăcini în interiorul nostru. Acţionează ca şi cancerul asupra emoţiilor noastre şi ajungem să fim plini de noduli în interior - indiferent cât de îndreptăţiţi am crede că suntem şi indiferent cât ar fi greşit persoana în cauza.

Ne putem compara cu ei, ne putem înălţa pe noi înşine într-o poziţie superioară şi ne putem justifica lipsa de iertare faţă de ceilalţi pe motivul că suntem mult mai buni decât ei dar, în realitate, această nu ne ajută deloc.

S-ar putea să fie adevărat că cei ce ne-au rănit au greşit împotriva noastră la un nivel mult mai profund decât am fi putut noi greşi faţă de ei. Dar aceasta nu diminuează efectul pe care neiertarea îl are asupra noastră în interior.

Ofensa pe care deja am suferit-o se multiplică, zi după zi, ca rezultat al propriei noastre neiertări. În cele din urmă, devine epuizantă, iar propria noastră persoană ajunge să se piardă într-o mare de resentimente, care pot duce la ani de probleme emoţionale, psihologice şi chiar fizice.

Iertarea este o opţiune. Este o alegere. Este o decizie pe care o iei în mod volitiv, cu voinţa ta, pentru că aşa vrei tu. Nu are legătură cu emoţiile, dar beneficiile ei nu întârzie să apară la nivelul emoţiilor tale. Şi trebuie să faci asta în fiecare zi, în fiecare situaţie, oricât ar fi ea de dramatică. De câte ori trebuie să ierţi? De fiecare dată.

                               Sursa: Peter Horrobin, "Cea mai puternică rugăciune de pe pământ"

Întâmpinarea Domnului

2 februarie 2015

          Părintele VISARION IUGULESCU - Predică la Praznicul Întâmpinării Domnului

                                                              Descarcă predica în format "doc"

                                                              Descarcă predica audio în format "mp3"

 

Vameşul şi fariseul

1 februarie 2015

          Părintele VISARION IUGULESCU -  Predică la Duminica a 33-a după Rusalii

                                                              Descarcă predica în format "doc"

                                                              Descarcă predica audio în format "mp3"                                                                                 

 

Zaheu Vameşul

          Părintele VISARION IUGULESCU -  Predică la Duminica a 32-a după Rusalii

                                                              Descarcă predica în format "doc"

                                                              Descarcă predica audio în format "mp3"                                                                                 

 

Medicul necredincios

24 ianuarie 2015

Era odată un medic care se numea Ghenadie şi era foarte materialist, nu credea în suflet, nemurire, iad, rai, îngeri şi nici în diavoli. Mai mult, se lăuda cu aceasta, cum fac mulţi şi astăzi. Într-o noapte pe când Ghenadie dormea a avut un vis: a apărut lângă patul lui un tânăr care parcă l-a trezit şi i-a zis:

- Urmează-mă! Acesta s-a ridicat voios şi l-a urmat. Au mers mult timp prin ţinuturi frumoase şi au ajuns într-o cetate minunată unde se auzea o muzică deosebită, cu melodii cereşti cântate de zeci de mii de îngeri. La puţin timp s-a trezit tihnit. Călătoria din vis îi plăcuse foarte mult, dar fiind materialist, nu i-a dat importanţă, ci a zis în sine: "Ce păcat că a fost doar vis fugar", şi l-a uitat. A trecut destul timp până când, în vis îl revede pe acelaşi tânăr care s-a aşezat lângă el şi l-a întrebat:

- Mă cunoşti, Ghenadie?

- Desigur, îmi amintesc foarte bine de tine.

- Ce-ţi aminteşti?

- Îmi aduc aminte că ai venit şi am mers împreună într-o cetate de o frumuseţe negrăită şi am ascultat acolo muzici cereşti. A fost nemaipomenit!

- Dar cum ai văzut cetatea şi ai auzit glasurile minunate? Erai treaz sau în vis?

- Visam!

- Şi trupul tău unde era?

- În pat!

- Ochii tăi erau închişi sau deschişi?

- Închişi!

- M-ai văzut şi m-ai auzit?

- Desigur!

- Dar cu ce ochi şi cu ce urechi m-ai văzut pe mine şi ai ascultat muzica aceea?

Medicul nu ştia ce să răspundă. Atunci tânărul cu chip luminos i-a zis:

- Vezi! Cu toate că ochii tăi erau închişi, simţurile tale amorţite şi trupul nemişcat, tu trăieşti, petreci şi ai experienţe minunate. Există o viaţă independentă de trup. La fel se întâmplă şi când mori: vei vedea cu alţi ochi, vei auzi cu alte urechi fără să trăieşti în trup: încetează să te mai îndoieşti cum că nu mai există o altă viaţă.

Ghenadie s-a trezit brusc şi a vrut să zică: "vis a fost", dar s-a oprit şi s-a întrebat: "Oare a fost vis sau realitate? A fost lecţia cuiva? A lui Dumnezeu" Nu a putut să-şi dea un răspuns exact, căci era materialist, dar de atunci puţin câte puţin a început să creadă. Ghenadie însuşi, devenit creştin a povestit întâmplarea fericitului Augustin şi acesta a consemnat-o într-una din cărţile sale.

Cei zece leproşi

18 ianuarie 2015

          Părintele VISARION IUGULESCU -  Predică la Duminica a 29-a după Rusalii

                                                              Descarcă predica în format "doc"

                                                              Descarcă predica audio în format "mp3"                                                                                 

 

Cuviosul Antonie cel Mare

17 ianuarie 2015

Cuviosul ANTONIE CEL MARE s-a născut în satul Coma din Egiptul de Mijloc, în anul 251, într-o familie de ţărani creştini înstăriţi. În copilărie, Sfântul prefera să meargă frecvent cu părinţii la biserică decât să-ţi petreacă timpul cu copiii de vârsta lui.

Astfel, el a învăţat de la părinţi şi de la bunici credinţa în Hristos. După moartea părinţilor, pe când el împlinise vârsta de 20 de ani, s-a ocupat de educaţia sorei sale minore. Când în biserică tânărul Antonie a auzit cuvântul Evangheliei, care spune : „De voieşti să fii desăvârşit, mergi, vinde avuţiile tale şi urmează Mie (Matei 19,21), a fost impresionat de aceste cuvinte şi a urmat îndemnul Evanghelistului.

Şi-a împărţit partea sa de avere săracilor, iar mai târziu a procedat la fel cu moştenirea sorei lui, pe care a lăsat-o în grija unei comunităţi de fecioare. Urmând sfatul unui ascet bătrân, Cuviosul a vieţuit o vreme într-o colibă la marginea satului natal Coma. În anul 285, când a împlinit vârsta de 35 de ani, Sfântul Antonie s-a stabilit într-o fortăreaţă izolată numită Pispir, la marginea deşertului din Munţii Tebaidei, unde a trăit până-n anul 306.

Sfântul Antonie cel Mare şi-a dorit să fie izolat complet de lume, după modelul pustnicilor deşertului şi ducea o viaţă foarte aspră: primea pâine prin acoperişul casei de două ori pe an, deoarece uşa de la intrare era zidită.

După multă muncă de convingere, de teama ereticilor arieni, ucenicii săi l-au determinat să părăsească fortăreaţa. În timp, s-a dus vestea despre viaţa aspră pe care Cuviosul o ducea, iar contemporanii săi îl considerau pe Antonie părintele spiritual al călugărilor din mai multe colonii monahice din deşertul Egiptului, printre care cele din Nitria şi Schit. Pe credincioşii care veneau la el să-i ceară un sfat, Sfântul Antonie îi îndruma să îmbrăţişeze viaţa monahală.

În jurul anilor 310, Cuviosul a făcut o călătorie la Alexandria, pentru a-i încuraja pe creştinii prigoniţi în timpul persecuţiilor romane, din vremea împăratului roman Maximian.

Marele pustnic a trecut la viaţa veşnică în anul 356, când împlinise vârsta de 105 ani. El a lăsat în urmă un număr impresionant de ucenici asceţi în lumea întreagă, cărora le-a lăsat cuvântul de învăţătură: Să creadă în Iisus şi să fugă de ispitele şi de înşelăciunile diavoleşti.

Interesant este faptul că Sfântul Antonie cel Mare răspundea în scris mesajelor primite de la credincioşii din toate categoriile sociale. În timp, ucenicii săi au ridicat o mânăstire pe locul unde Sfântul şi-a petrecut ultimii ani de viaţă.

Înainte de a muri, Sfântul Antonie cel Mare a lăsat ucenicilor săi un testament prin care le cerea să fie îngropat într-un loc secret, pe care să nu-l descopere nimeni. Respectând întocmai dorinţa părintelui lor duhovnicesc, ucenicii au îngropat trupul Cuviosului încât, secole de-a rândul, nimeni nu l-a descoperit.

Abia în ultimii ani, în urma cercetărilor făcute pentru restaurarea Mănăstirii Sfântului Antonie din Egipt, constructorii au ajuns la concluzia că mormântul cu moaştele Sfântului s-ar afla sub Sfânta Masă a bisericii centrale a mănăstirii.

Respectând dorinţa Cuviosului, care le spunea ucenicilor în testament:”Voi îngropaţi trupul meu, nimeni să nu ştie locul, afară de voi singuri. Iar eu la Învierea morţilor îl voi lua nestricăcios de la Mântuitorul”, mormântul a rămas pecetluit.

Iată Mieluşelul lui Dumnezeu

          Părintele VISARION IUGULESCU -  Predică la Duminica după Botezul Domnului

                                                              Descarcă predica în format "doc"

                                                              Descarcă predica audio în format "mp3"                                                                                 

 

Eu nu sunt Charlie...

8 ianuarie 2015

Miercuri, 7 ianuarie 2015, exact în ziua în care Biserica Dreptmăritoare îl sărbătorea pe Sfântul Ioan Botezătorul, a avut loc în Paris un atentat în redacția săptămânalului de satiră Charlie Hebdo. Au murit 12 persoane și alții sunt răniți. Motivul se presupune a fi câteva caricaturi blasfemiatoare cu profetul Mohamed.

Dumnezeu să-i ierte pe cei care au murit.

Totuși, nu pot fi solidar cu redacția unui ziar care batjocorește orice este moral și cuviincios, care-și pretinde dreptul de a ironiza pe oricine și oricum, și de a leza sentimentele religioase ale cuiva. Caricaturile cu Mohamed sunt mai blânde decât mizeriile pe care „marii” caricaturiști le-au adus la adresa Maicii Domnului, a Domnului Iisus Hristos și a Duhului Sfânt.

În ciuda actului terorist soldat cu 12 oameni morți și cel puțin pe-atâtea familii distruse, premierul francez a declarat astăzi că ”Trebuie ca dreptul de a ironiza orice și pe oricine să continue să existe. Teama de islamul radical e prezența demult în lume și în Franța.”

Mă întreb însă de când Europa, botezată în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, pretinde sus și tare dreptul de a ironiza, de a batjocori pe oricine și oricum? Da, a răspunde cu crimă și răzbunare față de orice act care-ți aduce injurii este de neacceptat, dar de când am ajuns să pretindem dreptul la un păcat și mai ales la blasfemie? De ce nu ies în stradă europenii pentru a cere închiderea ziarului Charlie Hebdo care l-a batjocorit pe Domnul Hristos și pe Maica Domnului?

De ce să fiu solidar cu redacția unui ziar care va continua să arunce cu noroi în societate, în modelele și valorile creștine, relativizând totul și distrugând astfel reperele morale ale unei societăți? Ce repere vor avea copiii francezi care văd în ziare caricaturi cu Dumnezeu care-i batjocorit în ultimul hal?

Creștinii sunt îngăduitori pentru că Dumnezeul lor i-a învățat iubirea de vrăjmași. Dumnezeu Însuși rabdă insultele ani de-a rândul, și acceptă să-i batjocorim chipul, să-L batjocorim pe Duhul Sfânt, și pe Preacurata Maica Sa.

Dar cine poate oare face ceva rău lui Dumnezeu? Cine se poate atinge de Cel Neatins, de Cel necreat, de cel Atotputernic? Nimeni și nimic. Batjocorirea chipului lui Dumnezeu în lume, este de fapt o batjocorire a sentimentelor curate din om, e o batjocorire a noastră însăși. E ca și cum l-ai batjocori pe un copil care zice: „Doamne-Doamne mă iubește.” Ce va simți acel copil când îl înjuri și îi arăți că e prost după o astfel de declarație frumoasă?

Dumnezeu nu poate fi deacord cu o asemenea degradare a firii umane. Dumnezeu nu poate îngădui ca oamenii să se batjocorească între ei ca distracție de zi cu zi. Dumnezeu nu poate fi deacord ca un copil să-și batjocorească zilnic părinții, la fel cum nu poate fi deacord ca oamenii să-și batjocorească Creatorul. Sufletește se vor înnegri, ei înșiși vor avea de suferit și lumina din ei va deveni întuneric. Vor accepta păcatul ca salvare și viața lor se va distruge zi de zi, ajungând un iad de nesuportat.

Amintiți-vă de Cronica Cârcotașilor, una dintre cele mai urmărite emisiuni din România! Oricine era batjcorit și luat peste picior... Dumnezeu a îngăduit multă vreme acest comportament rău-voitor, dar până la un punct când a spus stop. A apărut accidentul lui Huidu pe pârtie. După ceva timp a continuat emisiunea, realizatorii crezând poate că accidentul e o întâmplare, nu o chemare la pocăință. De aceea nu și-au conștientizat păcatele și au mers din rău în mai rău. S-a întâmplat apoi accidentul de pe DN1 și atunci lucrarea vrăjmașă a ”cârcotașilor” s-a risipit.

Emisiunea care batjocorea oameni și politicieni cu o nonșalanță disprețuitoare și-a văzut ratingul la pământ. De ce?

Pentru un popor creștin în care sute de mii de oameni și-au dat sângele pentru credința în Hristos, Cel ce ne-a învățat să ne iubim aproapele și dușmanii, Dumnezeu nu poate accepta formarea unui obicei atât de josnic: ironizarea aproapelui ca distracție de zi cu zi.

Atentatul de la Paris e un rău îngăduit de Dumnezeu, pentru a pune stop unui rău și mai mare care era în curs. Franța cea deschizătoare de drumuri, Franța cea care prima l-a batjocorit pe Dumnezeu în Europa, să se pocăiască și să-și aducă aminte de Dumnezeu. Franța cea fără frică de Dumnezeu să nu-și asmută dinții față de musulmani, care din instinct își protejează credința, fără de care știu că sunt morți. Franța să-și asmută exigența față de propria societate din care Dumnezeu a fost dat afară.

Alungarea lui Dumnezeu din sufletul nostru și din mijlocul nostru este cel mai mare rău care i se poate întâmpla Europei. Și se întâmplă asta de aproape un secol... Și lumea tot decade și decade și blasfemiile sunt parcă tot mai prezente și mai tolerate până la indiferență. Educație fără Dumnezeu. Familie fără Dumnezeu. Politică fără Dumnezeu. Muncă fără Dumnezeu.

De aceea apar războaiele, pentru că nu-L mai avem pe Dumnezeu în noi Care să ne dea putere să iertăm, să îngăduim, să suportăm pe aproapele nostru așa cum este el. Ce politician al Europei îl mărturisește astăzi pe Hristos cu voce tare, fără frică? Cine are curaj să mărturisească numele Fiului lui Dumnezeu de la amvonul unui parlament?

Europa Occidentală plătește astăzi prețul decreștinării ei.

O societate creștină, apropiată de Hristos ar fi știut cum să primească în sânul ei un musulman. Ar fi știut măcar să respecte. O societate decreștinată batjocorește tot, mai puțin banul, idolul cel mare. Europa își reneagă rădăcinile creștine și ridică știința și rațiunea omului la nivel de idol - dumnezeu.

Dacă Europa nu-și mai apară proprii copii care sunt avortați cu milioanele, atunci cum să-și mai apere Creatorul? Dacă Europa, și în mod special Franța, nu mai poate face diferența între bărbat și femeie, între familie și homosexualitate, atunci a slăbit atât de mult încât nu mai poate face mare lucru pentru starea morală a cetățenilor ei.

A fi solidar cu redacția Charlie Hebdo este ca și cum ai fi solidar cu un club de mafioți care au primit o bombă și au murit câțiva dintre ei. Sunt solidar cu familiile îndoliate. Sunt solidar cu cei care au murit și Dumnezeu să le ierte toată greșeala cea de voie și cea fără de voie. Dar nu pot fi solidar cu o companie care are ca scop zilnic batjocorirea unor oameni pentru a aduce zâmbetul demonic pe buzele altora. Asta este învrăjbire, este cultivarea urii de oameni, care iată în ce s-a concretizat după atâția ani: ucidere de oameni. Vorba aceea: semeni vânt, culegi furtună! Ură și dispreț a semănat redacția Charlie Hebdo, ură și dispreț a cules.

Eu nu sunt Charlie și nu vreau să fiu.

Presa a ajuns dumnezeul societății, ajungând să-și aroge chiar dreptul de a împărți dreptatea.

Poți face umor și fără să batjocorești. E foarte greu și subtil, dar se poate. Poți satiriza sentimente, acțiuni, fapte, cu scop moralizator, dar nu persoane.

Nu pot ieși în stradă pentru ideile unei Franțe care a pus bazele ideologice ale unui comunism pe care-l simt și astăzi puternic în viața poporului meu.

Nu e întâmplător că exact în ziua Sfântului Ioan Botezătorul a avut loc atentatul, cel care a strigat înaintea lui Irod că săvârșește o nelegiuire luând femeia fratelui său și crează sminteală în popor. Și astăzi dreptatea lui Dumnezeu strigă înainte mai marilor Europei, dar ei ca și Irodiada hotărăsc tăierea capului celui ce anunță dreptatea lui Dumnezeu. Sigur că atentatorii musulmani sunt de vină pentru aceste crime. Însă nu ar fi avut mobilul crimei dacă credința lor nu ar fi fost batjocorită grosier și sistematic. De aceea, moral ei sunt și victime ale unei prese de tabloid dezlănțuite în fuga ei cuceritoare după resurse și bani.

Tragedia aceasta este o lecție dură de trezire pentru toată presa europeană, inclusiv pentru cea din țară, să nu mai permită blasfemiile, batjocorirea simbolurilor și a simțămintelor religioase în numele unei pretinse libertăți de exprimare, care iată unde duce.

Dumnezeu să ne lumineze pe toți cu Harul Său!

                                                                         (Claudiu Balan)

Soborul Sfântului Ioan Botezătorul

7 ianuarie 2015

          Părintele VISARION IUGULESCU - Predică la Praznicul Sf. Ioan Botezătorul

                                                          Descarcă predica audio în format "mp3"                                                                                 

 

Botezul Domnului

6 ianuarie 2015 

Trei pilde despre iertare

5 ianuarie 2015 

Duminica dinaintea Botezului Domnului

4 ianuarie 2015 

          Părintele VISARION IUGULESCU - Predică la Duminica dinaintea Botezului Domnului

                                                           Descarcă predica audio în format "mp3"                                                                                 

 

Anul Nou 2015

1 ianuarie 2015 

Cititorilor acestui blog:

La mulţi ani cu sănătate,

Vă zic cu sinceritate

Tuturor ce-mi sunteţi fraţi:

Copilaşi, femei, bărbaţi !

Fiindcă sincer vă iubesc,

Pace-n suflet vă doresc,

Bucurie, fericire

Şi gând bun de mântuire !

Anul ce ne stă în faţă

Să ne schimbe-a noastră viaţă,

Dar în bine, nu în rău,

Să fim doar cu Dumnezeu !

Anul ce ne stă 'nainte

Să ne-aducă daruri sfinte,

Să ne-aducă unitatea

În toată comunitatea !

          Părintele VISARION IUGULESCU - Predică la Tăierea Împrejur cea după trup a Domnului

                                                              Descarcă predica în format "doc"

Părintele VISARION IUGULESCU - Predică la Praznicul Sfântului Ierarh Vasile cel Mare

Fuga în Egipt

28 decembrie 2014 

          Părintele VISARION IUGULESCU - Predică la Duminica după Naşterea Domnului

                                                              Descarcă predica în format "doc"

                                                              Descarcă predica audio în format "mp3"                                                                                 

 

Praznicul Sfântului Ştefan

27 decembrie 2014

    Părintele VISARION IUGULESCU - Predică la Praznicul Sfântului Ştefan

                                                          Descarcă predica audio în format "mp3"                                                                                 

 

Fraţi creştini, un mic cadou,

De Crăciun şi Anul Nou...             Descarcă

Şi vreo câteva răvaşe,

Pentru inimi drăgălaşe...               Descarcă  

Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos - 2014

25 decembrie 2014

„Naşterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoştinţei.
Că întru dânsa cei ce slujeau stelelor de la stea s-au învăţat să se închine Ţie, Soarelui dreptăţii, şi să te cunoască pe Tine, Răsăritul cel de sus. Doamne, slavă Ţie !”

                                                                                 (Troparul Naşterii Domnului - glas 4)

„Fecioara astăzi pe Cel mai presus de fiinţă naşte, şi pământul peştera Celui neapropiat aduce. Îngerii cu păstorii slăvesc şi magii cu steaua călătoresc. Că pentru noi S-a născut prunc tânăr, Dumnezeu Cel mai înainte de veci”

                                                                               (Condacul Naşterii Domnului - glas 3)
 

Operator servicii full-time

Prizonierul

Fecioara va naşte...

          Părintele VISARION IUGULESCU - Predică la Duminica dinaintea Naşterii Domnului

                                                              Descarcă predica în format "doc"

                                                              Descarcă predica audio în format "mp3"                                                                                 

 

Nu era copilul vostru...

Era odată un trib paşnic care locuia la şes, la poalele Anzilor. Într-o zi, satul tribului a fost atacat de tâlharii care-şi aveau ascunzătoarea printre crestele abrupte ale munţilor. În prada pe care o luară se găsea şi un copil, băiatul unei familii aparţinând tribului din vale. Îl duseră cu ei în munţi. Oamenii de la şes pornind în căutarea copilului au încercat să escaladeze versantul ce le stătea în faţă. Dar nici unul nu cunoştea drumurile folosite de oamenii muntelui. Aşa că au trimis un grup de bărbaţi, cei mai buni războinici ai lor, să iasă în căutarea copilului tribului. Bărbaţii începură să urce pe un drum, dar se rătăciră. Schimbară itinerariul, dar în zadar. După mai multe zile de grele şi obositoare încercări, nu reuşiseră să urce decât puţin. Simţindu-se cu totul neputincioşi, oamenii de la şes s-au dat bătuţi şi s-au pregătit să se întoarcă în sat. Pe când făceau cale întoarsă, o văzură pe mama copilului îndreptându-se spre ei. Îşi dădură seama că tocmai cobora de pe muntele pe care ei nu putuseră să-l escaladeze şi că în spate, prins cu nişte curele, îşi aducea copilul acasă. Cum de reuşise? Unul dintre bărbaţi o întrebă: "Noi nu am izbutit să urcăm acest munte. Cum de-ai putut tu când noi, care suntem bărbaţii cei mai puternici din sat, nu am fost în stare?" Femeia zdrobită de efort găsi un zâmbet şi le zise cu înţelepciune: "Nu era copilul vostru".

                                                                                                    Sursa: Ziarul Lumina

Cina împăratului

          Părintele VISARION IUGULESCU -  Predică la Duminica a XXVIII-a după Rusalii

                                                              Descarcă predica în format "doc"

                                                              Descarcă predica audio în format "mp3"                                                                                 

 

Femeia gârbovă

          Părintele VISARION IUGULESCU -  Predică la Duminica a XXVII-a după Rusalii

                                                              Descarcă predica în format "doc"

                                                              Descarcă predica audio în format "mp3"                                                                                 

 

Sfânta Muceniţă Filofteia

Sfântul Nicolae

6 decembrie 2014

          Părintele VISARION IUGULESCU - Predică la Praznicul Sfântului Nicolae

 

Iubirea de sine biruieşte dragostea pentru aproapele

Ne iubim pe noi înşine, şi nu-i iubim pe ceilalţi. Iubirea de sine biruieşte dragostea pentru aproapele nostru, de aceea avem acest aer de superioritate.

Însă cel care se iubeşte pe sine mai mult decât pe ceilalţi, nu trăieşte potrivit cu duhul Evangheliei. Şi Hristos, dacă Se gândea la Sine Însuşi, ar fi rămas în Cer; nu ar fi venit pe pământ să sufere, să fie răstignit, ca să ne mântuiască.

Astăzi, mai mult sau mai puţin, la cei mai mulţi oameni există iubire de sine, nu mai afli duh de jertfă; a pătruns duhul lui "să nu păţesc eu ceva rău".

                                                             Sursa: Patimi şi virtuţi, Cuviosul Paisie Aghioritul

Cum se cultivă smerenia?

Smerenia se cultivă şi cu sârguinţă, dar şi pe gunoiul căderilor. Depinde! Un om mărinimos pune pe seama lui Dumnezeu tot ceea ce face bun. Vede binefacerile lui Dumnezeu cele multe şi îşi dă seama că nu s-a arătat vrednic de ele, se smereşte şi Îl slăveşte neîncetat pe Dumnezeu. Şi cu cât se smereşte şi-l slăveşte pe Dumnezeu, cu atât Se revarsă peste el Harul lui Dumnezeu. Aceasta este smerirea cea de voie. Pe când smerenia pe care o aduc căderile repetate este smerirea cea fără de voie.

Fireşte, smerirea cea de voie are mult mai multă valoare decât cea fără de voie. Ea seamănă cu ogorul care are pământ bun şi în care rodesc pomii fără îngrăşământ sau gunoi şi ale cărui roade sunt gustoase.

Smerirea cea fără de voie seamănă cu un ogor care are pământ slab şi în care, pentru a da roade, trebuie să pui îngrăşământ şi gunoi. Dar nici atunci roadele lui nu vor fi atât de dulci. Prin smerenia cea fără de voie îţi achiţi puţin şi din datoria păcatelor tale. Trebuie însă să începi să te smereşti de bună voie.

Ajungem la următoarea concluzie: Dacă nu ne smerim de bună voie, ne vom smeri de nevoie. Şi aceasta pentru că Dumnezeu mult ne iubeşte!

                                                 Sursa: Patimi şi virtuţi, Vol. V, Cuviosul Paisie Aghioritul  

Păzirea Poruncilor

          Părintele VISARION IUGULESCU -  Predică la Duminica a XXX-a după Rusalii

                                                              Descarcă predica în format "doc"

                                                              Descarcă predica audio în format "mp3"                                                                                 

 

Sfântul Apostol Andrei

30 noiembrie 2014

Sfântul Andrei vine în fiecare an la noi, de două mii de ierni încoace, când încep cele mai dragi sărbători ale românilor creştini.

Iconografia bizantină îl înfăţişează pe Sfântul Andrei îmbrăţişând crucea pe care va fi răstignit. El este un bătrân cu chip blând şi frumos, cu părul alb.

La treizeci de kilometri de peştera Sfântului Andrei se află Mănăstirea Dervent. Tradiţia spune despre crucile de aici că au crescut singure, din pământ, pe locul unde cinci ucenici ai Apostolului au fost ucişi. Ele sunt venerate chiar şi de către musulmani.

Scrierile atestă faptul că în zonă se petrec adevărate minuni. Dobândirea sănătăţii trupeşti, a echilibrului psihic, a liniştii sufleteşti, sunt doar câteva dintre motivele celor ce vizitează locaşul.

La primăria din Ostrov datează, încă din perioada interbelică, documente care certifică acest fapt. Iată câteva nume: „Elena Dumitru din Basarabi, Constanţa, vindecată de cancer tiroidian, Maria Tudor din Alba, vindecată de congestie pulmonară, Nucea Sterea din Cainargeaua, vindecat de „damblageală”, Tania, o femeie mută din Feţioneşti-Putna, care în ziua de Înălţare a Domnului a început să vorbească, Gheorghe Chiroiu din Cernavodă, orb în tinereţe, şi-a recăpătat vederea, copilul lui Tudor Hristu din Frasan-Durostor, vindecat de epilepsie, Alexandrina Pătruş din Lipniţa, care, fiind complet oloagă, s-a tămăduit”.

Sfinte Apostole Andrei, roagă-te pentru noi!

Păţania şi tămăduirea unui închinător

28 noiembrie 2014

Vrând să-i dovedească unei maici cât de important este pentru noi creştinii să o cinstim pe Maica Domnului, Părintele Paisie i-a povestit această întâmplare: Odată, un închinător foarte simplu şi evlavios a mers la Mănăstirea Iviron să se închine Maicii Domnului ,,Portăriţa”. Această icoană însă, fiind plină de tot felul de monede bizantine din aur, pe închinător au început să îl lupte gândurile: ,,Maica Domnului – a spus acela – eu voiam să te văd altfel: simplă, fără monedele de aur!”. Dar apoi ce crezi că s-a întâmplat? L-a apucat dintr-o dată o durere puternică, a ameţit şi a căzut grămadă acolo, în mijlocul drumului. Şi ce a făcut pe urmă? A început să ceară ajutor de la Maica Domnului zicând: ,,Maica Domnului, fă-mă bine, că-Ţi voi aduce doi galbeni”. Iar atunci, i-a venit glas de la Maica Domnului, zicându-i: ,,Vezi, aşa mi-au adus şi alţii monedele. Crezi că eu le-am cerut? Crezi că eu le-am vrut?”. Şi durerea îndată i-a dispărut.

Vezi, a mai adăugat Părintele, deoarece avea multă evlavie şi credinţă, Maica Domnului l-a ajutat.

                                            Sursa: Despre rugăciune, Vol. VI, Cuviosul Paisie Aghioritul

Bogatul lacom

          Părintele VISARION IUGULESCU -  Predică la Duminica a XXVI-a după Rusalii

                                                              Descarcă predica în format "doc"

                                                              Descarcă predica audio în format "mp3"                                                                                 

 

Intrarea în Biserică a Maicii Domnului

21 noiembrie 2014

          Părintele VISARION IUGULESCU - Predică la Praznicul Intrării în Biserică a Maicii Domnului

                                                              Descarcă predica în format "doc"

 

Samarineanul milostiv

          Părintele VISARION IUGULESCU -  Predică la Duminica a XXV-a după Rusalii

                                                              Descarcă predica în format "doc"

                                                              Descarcă predica audio în format "mp3"                                                                                 

 

Se apropie Postul Naşterii Domnului

Învierea fiicei lui Iair

          Părintele VISARION IUGULESCU -  Predică la Duminica a XXIV-a după Rusalii

                                                              Descarcă predica în format "doc"

                                                              Descarcă predica audio în format "mp3"                                                                                 

 

Sfinţii Arhangheli

8 noiembrie 2014

           Părintele VISARION IUGULESCU - Cuvânt la Praznicul Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil

                                                                            Descarcă predica audio în format "mp3"                                                                                 

 

                                                                   vezi şi ACATISTUL SF. ARH. RAFAIL

Ajutor de la Sfântul Înger Păzitor

7 noiembrie 2014

Îngerul nostru păzitor se află în permanenţă lângă noi din clipa în care ne-am botezat. Doar când păcătuim se depărtează, dar de părăsit, nu ne părăseşte.

Atunci când dăm drepturi ispititorului prin viaţa noastră păcătoasă, îngerul nu se descurajează astfel încât să ne părăsească, ci doar se depărtează şi ne urmăreşte mâhnit mai de departe.

Omul nu simte prezenţa îngerului lângă el, deoarece ochii lui sunt acoperiţi cu un văl dens. Iar, pentru a se risipi acest văl e trebuinţă de smerenie şi dragoste.

Dar când omul simte prezenţa lui Dumnezeu, îl simte şi pe Îngerul său păzitor lângă el. Iar atunci mişcările lui devin fine, atente şi libere. Atunci când omul trăieşte o viaţă duhovnicească şi se mişcă ca un copil cuminte, îngerul lui nu se chinuieşte, ci se bucură lângă el, iar la sfârşit se va întoarce bucuros la Dumnezeu, împreună cu sufletul, pentru că acesta a făcut ceea ce îl odihnea pe înger şi pe Dumnezeu.

Dar oare ştiţi ce înseamnă ca Îngerul păzitor să se chinuiască ani de zile cu sufletul pentru a-l aduce pe calea cea dreaptă, dar în cele din urmă să se întoarcă la Dumnezeu rănit şi cu mâinile goale?

Chiar şi numai pentru acest motiv, din mărinimie pentru osteneala pe care o face Îngerul nostru păzitor s-ar cădea să ne sfinţim viaţa spre a nu merge la iad.

                                    Sursa: Despre rugăciune, Vol. VI, Cuviosul Paisie Aghioritul   

Bogatul nemilostiv

          Părintele VISARION IUGULESCU -  Predică la Duminica a XXII-a după Rusalii

                                                              Descarcă predica în format "doc"

                                                              Descarcă predica audio în format "mp3"                                                                                 

 

Să nu tăiem frânghia

28 octombrie 2014

Să nu lăsăm să treacă ziua fără să facem rugăciune. Dacă vreodată ne simţim istoviţi şi nu ne mai putem îndeplini toate îndatoririle noastre duhovniceşti, să nu tăiem frânghia, adică comunicarea cu Dumnezeu, ci să facem măcar câteva metanii, câteva şiraguri de rugăciuni. Adică să tragem vreo două rafale, ca să nu ne robească tangalachi (diavolul). Iar după ce ne vom reveni, să începem iarăşi nevoinţa noastră după rânduială.

Căci atunci când cineva îşi lasă cele duhovniceşti, dacă nu face măcar câteva metanii, vreun şirag de rugăciuni, se sălbăticeşte. Treburi poate face, rugăciune însă nu.

Am observat lucrul acesta. Când omul nu se roagă, se depărtează de Dumnezeu şi devine ca boul: munceşte, mănâncă şi doarme. Şi cu cât se depărtează de Dumnezeu, cu atât mai anevoie devin lucrurile. I se  răceşte inima, după care nu se poate ruga deloc. Iar ca să-şi revină, trebuie să i se înmoaie inima, să înceapă pocăinţa, să se cutremure.

                                           Sursa: Despre rugăciune, Vol. VI, Cuviosul Paisie Aghioritul

Din minunile Sfântului Dimitrie Basarabov

27 octombrie 2014

Dumitru, un foarte bun cântăreţ bisericesc, a primit un ajutor deosebit de la Sfântul Dimitrie cel Nou. Venise în Bucureşti din Constanţa. Când a ajuns în Capitală, a început să muncească şi s-a căsătorit aici. Fata pe care o luase era însă una cu înclinaţii mai lumeşti. Văzând că nu se potrivesc, cei doi au hotărât să se despartă. Însă, dacă divorţa, băiatul rămânea fără casă, pentru că locuiau în apartamentul fetei. Văzându-l abătut, lumea din biserica unde cânta îl întreba: „Domnu’ Dumitru, de ce sunteţi aşa întristat?” El le răspundea: „Am nişte necazuri acasă. Acum sunt pus în situaţia de a nu avea unde să locuiesc. Nu am unde mă duce”.

Dumitru a început să meargă des la Catedrala Patriarhală pentru a se închina la moaştele Cuviosului Dimitrie. Trecând mai multe zile, într-o noapte i s-a arătat Sfântul în camera unde se odihnea. L-a recunoscut. Avea chipul asemenea cu cel zugrăvit în fresca de la raclă. Nu i-a spus nimic, doar a înclinat puţin capul, după care a dispărut. A doua zi, ieşind din biserică, Dumitru a plecat din nou îngândurat. Mergea fără nici o destinaţie. Din urmă, a fost ajuns de o bătrână. L-a întrebat: „De ce eşti mereu lipsit de bucurie?” „Nu am unde să mă duc. Soţia mă goneşte de acasă, nu am unde locui!” „Dacă cauţi gazdă, eu am două camere. Vino şi vezi”. Dumitru a plecat la bătrânică şi a rămas la ea. S-a căsătorit cu nepoata acesteia şi viaţa lui a reintrat pe făgaşul normal. Fiind de profesie horticultor, pentru priceperea lui în aranjamentele florale, Dumitru a ajuns să fie cunoscut chiar de Ceauşescu, care i-a dat sarcina să se ocupe de cele mai importante grădini publice din Bucureşti. Ba i l-a recomandat şi preşedintelui Iugoslaviei, Tito, care l-a primit la Belgrad pentru a înfrumuseţa grădinile din capitala sârbă. Dumitru are acum 80 de ani.

* * *
 

În 1989, în urma slujbei Sfântului Maslu, un credincios care participa regulat la această Sfântă Taină şi la celelalte slujbe ale Bisericii rămânea întotdeauna ultimul ca să se închine, umblând în cârje. Şi, într-una din zile, la fel procedând, a urcat la racla sfintelor moaşte, şi-a aşezat cârjele, ca de obicei, ca să şi le poată lua după rugăciune, după îngenuncherea pe care o putea făcea el acolo în felul lui, şi …minunea s-a întâmplat: s-a ridicat, s-a închinat, a coborât treptele, n-a realizat pe moment că el de fapt îşi uitase cârjele şi de-abia după ce a coborât Dealul Patriarhiei şi-a dat seama de minune. S-a întors înapoi plângând şi mulţumind cu lacrimi în ochi lui Dumnezeu şi Sfântului Dimitrie, povestindu-i totul preotului slujitor de pe vremea aceea – era un arhimandrit deosebit, un preot evlavios, iubit de credincioşi, părintele Grichentie, care s-a retras după Revoluţie, la pensie, la Mănăstirea Secu şi a rămas foarte impresionat, deşi mai văzuse şi alte minuni petrecute la racla Cuviosului Dimitrie cel Nou.

* * *
 

O doctoriţă de la Spitalul de Oncologie din Fundeni, fiică duhovnicească a unui părinte de la Catedrală, acum superiorul Aşezămintelor Româneşti de la Ierusalim, părintele Ieronim Creţu, a venit spunând că nu se simte bine şi că, în urma unui examen făcut de colegii ei de la acelaşi spital, era suspectă de cancer ovarian. Bineînţeles că în urma consultării, fiind depistată pozitiv, primul drum pe care l-a făcut după rezultatul biopsiei, înainte de actul chirurgical, a fost la moaştele Sfântului Dimitrie. Disperată, într-un fel, dar având în suflet o credinţă nemărginită, s-a rugat, a venit zile la rând, a urmat un program de cobaltoterapie, în urma căruia a mers la aceeaşi comisie care a investigat-o prima dată şi un mare medic, profesorul Pavel, care era pe vremea aceea şeful Clinicii de Oncologie de la Fundeni, i-a spus: „Dacă nu te-aş fi văzut înainte de tratament şi nu te-aş fi consultat eu cu ochii mei, şi ai fi venit acum să-mi spui că ai fost bolnavă, ţi-aş fi spus că eşti nebună!” Ea şi astăzi e o mărturie vie, lucrează în continuare şi vindecă, la rândul ei, persoane bolnave de cancer.

* * *
 

Stela, o creştină credincioasă, venea zilnic la Catedrala Patriarhală şi se închina la sfintele moaşte. Avea însă o mare suferinţă, vorbea foarte rău, stâlcit. Venea şi se spovedea de multe ori la unul din duhovnicii de acolo, părintele Antim, care mărturiseşte: „Ar fi trebuit să golesc biserica de lume, căci vorbea foarte tare. De aceea, preferam să o spovedesc într-un loc separat, fără a înţelege mare lucru din spovedania sinceră pe care această persoană o făcea înaintea lui Dumnezeu. Aveam totdeauna grijă să îi spun: «Roagă-te lui Dumnezeu şi Sfântului Dimitrie şi n-o să rămâi fără răspuns!». Acestea erau cuvintele pe care i le strecuram în suflet totdeauna.“ Într-o zi de vară, în urmă cu câţiva ani, era puţină lume în catedrală şi părintele o vede pe Stela cum se aşază la moaştele Sfântului Dimitrie. A stat un ceas rugându-se Sfântului. Apoi s-a ridicat, venind la acel părinte cu bucurie mare în suflet. Atâta i-a spus: «Părinte, eu vorbesc!». Şi din acea zi sora Stela vorbeşte, şi toţi o pot auzi cum se exprimă clar, datorită Sfântului Dimitrie, după ce, mai înainte, nu putea să lege două vorbe. Stela are în jur de 50 de ani. Este căsătorită şi are două fete. Părintele a explicat că „avea o viaţă mai dificilă cu soţul ei. Era o fiinţă foarte chinuită. După aceea aveam să aflu, din ceea ce mi-a relatat această creştină, că, de fapt, neputinţa aceasta îi venise din multele bătăi pe care le primise de la soţul ei“.

* * *
 

În 2004, la unul din duhovnicii Catedralei, părintele Dimitrie, a venit un om în jur de 30-35 şi care i-a spus că doreşte să i se facă special, numai dânsului, dezlegări, pentru că are păcate foarte grave. Spunea că în timpul regimului comunist a scris o carte care avea subiect anticreştin, împotriva lui Hristos.

Când a ajuns la Catedrală, omul era bolnav, avea o semiparalizie. Duhovnicul i-a spus să scrie de-acum şi să îndrepte ce a făcut rău, tot prin scris. Omului i-a venit foarte greu, nu mai avea aceleaşi „pârghii” pe care le avusese înainte. Cert este că el a venit tot timpul la Catedrală, a venit în special la moaştele Sfântului Dimitrie, s-a rugat şi, după multă vreme, a ajuns să se îndrepte. El era adus cu maşina, altfel nu se putea deplasa; era în cărucior, paralizat. Numai că, după câţiva ani, şi-a revenit şi el însuşi a mărturisit că, deşi doctorii nu i-au dat nici cea mai mică şansă de vindecare, credinţa în ajutorul Sfântului Dimitrie l-a făcut sănătos.

* * *
 

O doamnă în jur de 40 de ani era revoltată asupra celor din familia ei pentru că veneau şi stăteau la Sfântul Dimitrie foarte multe ore în şir, în ploaie, în frig. De aceea, a venit cu gând vrăjmaş la racla Cuviosului Dimitrie. Ea nu concepea, nu putea înţelege, şi a venit cu acest gând de răzbunare împotriva Sfântului şi cu o mână a zgâriat cu unghiile moaştele Sfântului Dimitrie în locul unde ele sunt descoperite spre a fi sărutate de credincioşi. Când a venit la unul din duhovnicii de la Patriarhie, i-a spus, ascunzând fapta sa: „Părinte, am fost la toţi doctorii; am o boală foarte rară – îmi curge sânge din buricele degetelor”. Acesta i-a făcut făcut dezlegări, apoi s-a mai liniştit; era foarte agitată. I-a explicat că trebuie să se spovedească, să ţină post, şi atunci femeia a strigat: „Eu numai cu o mână am zgâriat acolo, dar îmi curge sânge din amândouă mâinile!”. Apoi s-a vindecat.

Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir

26 octombrie 2014

          Părintele VISARION IUGULESCU -  Predică la Praznicul Sf. Mc. Dimitrie Izvorâtorul de Mir

                                                                        Descarcă predica audio în format "mp3"                                                                                 

 

Despre iad

          Părintele VISARION IUGULESCU -  Predică la Duminica a XXIII-a după Rusalii

                                                              Descarcă predica în format "doc"

                                                              Descarcă predica audio în format "mp3"                                                                                 

 

Sălaşul lui Dumnezeu

23 octombrie 2014

Ce virtuţi trebuie să aibă omul ca să fie adumbrit de Harul lui Dumnezeu?

Chiar şi singură smerenia este de ajuns. Dacă omul se smereşte, se poate ca într-un minut să fie scăldat de Harul Dumnezeiesc, să devină Înger şi să se afle în Rai. Dar dacă se mândreşte, poate deveni într-un minut demon şi să ajungă în iad.

Adică omul, dacă vrea, poate deveni miel, dar poate deveni şi capră. Sărmanele capre, chiar dacă vor, nu pot deveni miei. Dar omului, Dumnezeu i-a dat posibilitatea ca din capră să devină miel. Este de ajuns doar să vrea.

Harul lui Dumnezeu Se sălăşluieşte numai în omul smerit şi blând. Doar acolo Se odihneşte Duhul lui Dumnezeu! Ai auzit doar ce spune şi Proorocul Isaia: ,,Spre cine voi căuta fără numai spre cel smerit şi blând?” (Isaia 66, 2).

Dumnezeu vrea să avem puţină smerenie pentru care  ne va binecuvânta cu nenumărate daruri. Aceasta e legea duhovnicească. Nu spune Scriptura: ,,Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă Har”?  (Iacov 4, 6).  

În cel smerit Se odihneşte Duhul lui Dumnezeu!

PILDE 4

20 octombrie 2014

Invierea fiului văduvei din Nain

19 octombrie 2014

          Părintele VISARION IUGULESCU -  Predică la Duminica a XX-a după Rusalii

                                                              Descarcă predica în format "doc"

                                                              Descarcă predica audio în format "mp3"                                                                                 

 

Stăruinţa în rugăcoiune

16 octombrie 2014

Aşa cum un foc este întreţinut doar punându-se din când în când lemne pe el, tot aşa, străduiţi-vă să păstraţi aprinsă în sufletele voastre şi flacăra rugăciunii prin cugete duhovniceşti pe măsură.

Doar un suflet amorţit nu se roagă!... Aşadar, conştientizaţi simţământul nevoii care se află înlăuntrul vostru, şi întoarceţi-vă cu tot sufletul vostru către rugăciune. Pentru aceasta, nu priviţi câtuşi de puţin la ceea ce se află înlăuntrul vostru, ci mai degrabă la ceea ce vă lipseşte!

Cu cât se va statornici cineva mai mult în rugăciunea nerisipită, cu atât mai mult se va înduhovnici desprinzându-se de lumea simţurilor. Însă fără strădanie şi efort, nu vom putea dobândi nimic.

Aşadar, întocmai cum agricultorul asudă pentru cultivarea şi însămânţarea ogorului său, dar mai târziu, cu ajutorul lui Dumnezeu, se va bucura de roadele ostenelilor sale, aşa şi noi să stăruim în cultivarea ogorului nostru duhovnicesc cu rugăciuni stăruitoare şi arzătoare către Preamilostivul Dumnezeu.  

                                               Sursa: Către surorile monahii, Sfântul Teofan Zăvorâtul

Pilda semănătorului

12 octombrie 2014

          Părintele VISARION IUGULESCU -  Predică la Duminica a XXI-a după Rusalii

                                                              Descarcă predica în format "doc"

                                                              Descarcă predica audio în format "mp3"                                                                                 

 

Te poţi mântui oriunde

11 octombrie 2014

Te poţi mântui oriunde şi poţi pieri oriunde. Diavolul a fost cel mai înălţat dintre îngeri, stând pururea înaintea lui Dumnezeu, şi totuşi, din mândrie, a căzut. Iuda Iscarioteanul a fost unul dintre cei doisprezece apostoli, şi totuşi, din iubirea de arginţi a vândut pe Domnul, iar mai apoi s-a spânzurat din deznădejde. Şi o mulţime de oameni au mai pierit într-acest chip.

Pe de altă parte, vameşul cel păcătos a fost îndreptăţit cu o singură rugăciune scurtă. Tâlharul cel bun, răstignit fiind s-a mântuit tot printr-o rugăciune scurtă şi a intrat în Rai împreună cu Însuşi Domnul.

Domnul nostru a spus cărturarilor şi fariseilor că vameşii şi desfrânatele vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu înaintea lor, căci aceia s-au pocăit la propovăduirea lui Ioan Botezătorul, însă ei, învăţătorii cei mândri, nu. 

Vicleşugul demonilor

10 octombrie 2014

Cele mai multe din suferinţele noastre sunt cu totul neînsemnate, astfel că, sunt cu neputinţă a fi socotite suferinţe. Dar acesta este doar un vicleşug al necuraţilor demoni, care datorită îndelungii sale lucrări a dobândit în lupta cu bietul suflet o iscusinţă nemaipomenită.

Îngerul căzut, a văzut el că ispitele cumplite, dobitoceşti, aruncate asupra oamenilor, stârnesc într-înşii o înflăcărată osârdie şi curajul de a le îndura. A văzut aceasta şi şi-a schimbat acum tactica.

A schimbat ispitele cele dobitoceşti cu unele mai slabe, mai subtile, care însă lucrează cu multă putere. Acestea, nu mai stârnesc osârdie în inimile noastre, nu o mai fac să lupte, ci o ţin într-un fel de nehotărâre şi umplu şi cugetul de îndoială. Ele obosesc şi treptat istovesc puterile sufletului, făcându-l nepăsător şi locaş al patimilor.

Să nu dăm deci cale nepăsării, leneviei şi nepurtării  de grijă, ci dimpotrivă, toate puterile să ni le canalizăm spre împlinirea Poruncilor lui Dumnezeu, căci, curând vom vedea, că tocmai aceste necazuri de acum, ne vor dărui mai târziu adevărata fericire. 

Nu faceţi ca ariciul!

6 octombrie 2014

Ariciul se strecoară pe sub copci şi, rostogolindu-se, prinde în vârful ţepilor săi diferite fructe. Pe urmă, retrăgându-se în culcuşul lui, se scutură bine de acele fructe şi se pune să le mănânce. Iar dacă cineva vine spre el să-l prindă, se strânge tot, de nu i se mai văd decât ţepii.

Zadarnic îi vei căuta picioarele, cu care el a mers spre pradă, precum şi gura, cu care a mâncat-o. Nimic nu se mai vede, el însuşi pare mort. Şi, cu toate că îşi ascunde unealta, el tot un hoţ rămâne!

La fel este însă şi cu acei creştini care cred că nu li se văd faptele dacă ei şi le ascund bine în suflet, nevrând să şi le mărturisească duhovnicului lor.

De aceea ni se cade nouă să nu ne asemănăm cu ariciul, ci deschizând poarta sufletului nostru, care nu este alta decât gura, scoţându-l afara pe duşmanul nostru, păcatul, prin lucrarea sfintei spovedanii.

                                      Sursa: Oglinda duhovnicească, Vol. I, Protos. Nicodim Măndiţă

Iubirea vrăjmaşilor

5 octombrie 2014

          Părintele VISARION IUGULESCU -  Predică la Duminica a XIX-a după Rusalii

                                                              Descarcă predica în format "doc"

                                                              Descarcă predica audio în format "mp3"                                                                                 

 

Lumină pentru suflet

4 octombrie 2014

Rugăciunea este soarele ochilor nematerialnici ai sufletului. După cum soarele este lumină pentru trup, rugăciunea este lumină pentru suflet.

Rugăciunea fără risipire a minţii este lumina cea nestinsă a sufletului şi a minţii. Este scut ceresc care îi apără pe cei care s-au dăruit lui Dumnezeu.

Rugăciunea este leacul împotriva patimilor. Rugăciunea este dătătoarea vieţii şi a sănătăţii. Rugăciunea este armă puternică, siguranţă, comoară şi ţărm.

Rugăciunea este leacul izbăvitor care stăvileşte păcatele şi vindecă rănile. Rugăciunea este rădăcină şi maică a mulţimi de bunătăţi.

                                     Sursa: Sfântul Nectarie, Învăţături alese, Presb. Dionisie Tatsis

Veşnicia

3 octombrie 2014

Un credincios cu mare dragoste de Dumnezeu mergea adesea să viziteze cimitirele spre a învăţa să folosească mai bine timpul şi, privind mormintele, zicea: "Dacă aceşti morţi ar putea reveni la viaţă, ce n-ar face ei pentru viaţa cea veşnică, iar eu, care dispun de atâta timp, ce fac pentru mântuirea sufletului meu?!"…

Dacă omul nu este atent rămâne fără cer, fără Rai, fără mântuire!... De ce? Pentru că mântuirea noastră se lucrează cât timp suntem încă în viaţă.

                                                                              Sursa: Povestiri duhovniceşti, vol. I

Lupta pentru mântuire

2 octombrie 2014

Mântuirea omului nu se face prin mijlocirea altcuiva. Este neapărată nevoie pentru a o dobândi prin lupta noastră personală. Dacă noi nu ne luptăm, nimic nu vom putea izbuti.

Zadarnice vor fi rugăciunile duhovnicilor, zadarnice şi slujbele bisericii; zadarnice cele patruzeci de liturghii pentru cei păcătoşi şi nepocăiţi. Ne vom putea mântui numai prin zdrobirea inimii şi printr-o sinceră mărturisire la duhovnic.

                                       Sursa: Învăţături alese, Sfântul Nectarie; Presb. Dionisie Tatsis

Icoana Maicii Domnului de la Bisericani

1 octombrie 2014

Fiindcă pe 1 octombrie serbăm Acoperământul Maicii Domnului, să amintim de o minune a Precuratei Născătoare de Dumnezeu.

Icoană Maicii Domnului de la Bisericani este legată de o întâmplare din viaţa Sfântului Iosif de la Bisericani. Cuviosul Iosif de la Bisericani a vieţuit, vreme de câţiva ani, într-o peşteră din apropierea actualei mănăstiri. Înmulţindu-se ucenicii, în apropierea peşterii sale, Cuviosul Iosif a înălţat o biserică din lemn, apoi a organizat rânduiala slujbei neîntrerupte, împărţind călugării în trei cete, fiecare ceată slujind câte trei ore, după modelul tipiconal din Mănăstirea Studion, din Constantinopol. Vremurile erau însă tulburi, iar biserica schitului a fost incendiata de către tătari. Războaiele Sfântului Ştefan cel Mare şi Sfânt cu păgânii i-au determinat pe călugări să părăsească sihăstria de la Bisericani, pentru a se retrage în Sfântul Munte Athos, Grecia. Astfel, în luna iulie a anului 1449, coborând ei pe Valea Rea, la mică distanţă de peşteră, dintr-un stejar, izbucni o vedenie de fulger.

În faţa ochilor li se înfăţişează Sfântă Fecioară Maria:

“Unde plecaţi, părinţilor?” Cuviosul Iosif răspunde:” La Sfântul Munte, în Grădina Maicii Domnului.” Maica Domnului le-a răspuns, zicând: “Nu plecaţi, căci şi aceasta este Grădina Mea.”

Scena celor patru călugări, cu vedenia Maicii Domnului în stejar, este zugrăvita în iconostasul Maicii Domnului din biserică voievodală, în anul 1517.

Călugării au găsit apoi, în scorbura stejarului, o icoană a Maicii Domnului, păstrată până astăzi. Pe acel loc ei au înălţat o bisericuţă din lemn, iar după câţiva ani, prin ajutorul voievodului Ştefan cel Mare şi al urmaşului său, Ştefăniţă Vodă, a fost zidită Mănăstirea de piatră de la Bisericani. Icoana Maicii Domnului, găsită în scorbură, s-a făcut renumită prin puterea ei de a alunga duhurile necurate abătute asupra oamenilor. Icoană Maicii Domnului de la Bisericani are şi darul de a curma suferinţele celor care suferă de boli ale plămânilor.

Cu binecuvântarea P.F. Daniel, în anul 1998, pe locul cu pricina s-a construit un paraclis cu hramul “Acoperământul Maicii Domnului”, el cuprinzând şi trunchiul stejarului cu icoană. Paraclisul a fost sfinţit în data de 3 octombrie 1999, la împlinirea a 500 de ani de la minunata întâmplare.

Cuvioşii Iosif şi Chiriac de la Bisericani au fost canonizaţi pe 3 octombrie 2008, ei fiind pomeniţi pe 1 octombrie, când este prăznuit şi “Acoperământului Maicii Domnului”.

                                                                                               Sursa: CrestinOrtodox.ro

Maşina cu aburi

30 septembrie 2014

Râvna care nu se împuţinează, are o mare importanţă, ca să nu spunem că este chiar totul.

Aţi văzut vreodată cum funcţionează o maşină cu aburi? Se mişcă atunci când există aburi. Şi cu cât cantitatea de aburi este mai mare, cu atât aceasta se deplasează mai repede. Însă când presiunea aburului scade, se micşorează şi viteza. Şi în cele din urmă maşina se va opri.

Ceea ce este aburul pentru maşină, aceea este şi râvna fiecăruia dintre noi pentru viaţa cea duhovnicească. Când râvna există, totul înaintează. Dar când aceasta se diminuează, atunci sporirea încetează. 

                                                    Sursa:Către surorile monahii, Sfântul Teofan Zavorâtul

Păzirea Poruncilor

29 septembrie 2014

Daca suntem copii ai lui Dumnezeu se cuvine să păzim poruncile Lui. Din ce motiv să fi dat Dumnezeu Poruncile? Oare nu pentru îndreptarea noastră? Căci, păzind Poruncile lui Dumnezeu, lucrăm virtutea şi dobândim sănătatea sufletului. Lucrarea virtuţii, spune Sfântul Isac Sirul, este păzirea Poruncilor Domnului.

Iar avva Isaia, spune: ,,Omul are nevoie de o inimă vitează şi mare, ca să se îngrijească de păzirea Poruncilor Domnului”, şi aşa şi este. Pentru a păzi cu scumpătate Poruncile lui Dumnezeu este nevoie de bărbăţie, de vitejie şi de trezvie.

De aceea, caută să afli ce anume îţi lipseşte şi ce vrea Dumnezeu de la tine; să cercetezi ce ai făcut şi ce trebuia să faci, dar nu ai făcut. Să spui în sinea ta: ,,Bine, pe mine mă odihneşte ceea ce fac, dar pe Hristos Îl odihneşte?”, şi să te lupţi să faci voia lui Dumnezeu.

Toată nevoinţa credinciosului trebuie să aibă drept ţintă păzirea cu scumpătate a Poruncilor lui Dumnezeu. Căci, căutând omul să împlinească voia lui Dumnezeu, se apropie de El, şi atunci, fără ca s-o ceară, primeşte Harul Dumnezeiesc, adică ia apă direct de la izvor.

                                                Sursa: Patimi şi virtuţi, Vol. V, Cuviosul Paisie Aghioritul

Pescuirea minunată

28 septembrie 2014

          Părintele VISARION IUGULESCU -  Predică la Duminica a XVIII-a după Rusalii

                                                              Descarcă predica în format "doc"

                                                              Descarcă predica audio în format "mp3"                                                                                 

 

Cum trăiesc oamenii săraci

23 septembrie 2014

Într-o zi, un tată care o ducea bine cu banii, s-a hotărât să îşi ducă fiul la ţară, pentru a-i arăta cum trăiesc oamenii săraci, iar astfel băiatul să înţeleagă valoarea lucrurilor, şi să înţeleagă cât de norocoşi sunt ei. Aşa se face că au stat o zi şi o noapte la o familie foarte săracă de la o fermă. La finalul călătoriei lor, pe când se întorceau acasă, tatăl îşi întreabă fiul:

- Ei, băiete, ce crezi despre călătorie?

- A fost excelent, tată!

- Ai văzut cum trăiesc acei oameni săraci şi nevoiaşi?

- Da!

- Şi ce ai învăţat?

 Băiatul i-a răspuns:

- Am văzut că noi avem acasă un singur câine, dar ei au patru. Noi avem un uriaş bazin de înot, dar ei au un râu nesfârşit. Noi avem felinare, ei au o mulţime de stele. Curtea noastră se termină la gard, a lor se pierde în linia orizontului. În special, tată, am văzut că ei au timp să stea de vorbă unul cu altul, şi trăiesc ca o familie. Tu şi cu mama trebuie să lucraţi toată ziua, şi cu greu vă văd pe amândoi!

Tatăl a rămas tăcut, iar după o vreme fiul i-a spus:

- Îţi mulţumesc, tată, că mi-ai arătat cât de... bogaţi putem fi!

Treptele urcuşului spiritual

22 septembrie 2014

A fost întrebat avva Arsenie de un tânăr:

- Avva, care trebuie să fie calea înaintării noastre spre Dumnezeu?

Atunci avva Arsenie i-a răspuns:

- Un creştin adevărat trebuie să urce anumite trepte duhovniceşti, pentru a fi plăcut lui Dumnezeu. Aceste trepte să le păstrezi şi tu şi să le urmezi: cercetarea conştiinţei, rugăciunea şi postul, smerenia.

 Sursa: Pilde creştin-ortodoxe, ,,Cuvintele Domnului, gândurile omului”, Pr. Prof. Ioan Horia Ranga

Duminica după Înălţărea Sfintei Cruci

21 septembrie 2014

          Părintele VISARION IUGULESCU -  Predică la Duminica după Înălţărea Sfintei Cruci

                                                              Descarcă predica în format "doc"

                                                              Descarcă predica audio în format "mp3"                                                                                 

 

Războiul cel aprig

20 septembrie 2014

Când eram frate începător, tangalaci (diavolul) mă războia mult, îşi amintea Părintele Paisie. Noaptea când eram la chilie, îmi bătea continuu la uşă şi spunea: ,,Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri…”. Deschideam uşa şi, cu toate că nu vedeam pe nimeni, mă cuprindea frica. După aceea nu mai aveam stare; îmi era cu neputinţă să stau în chilie. Sufeream, plângeam, mă rugam, dar nimic.

Într-o seară însă, după Pavecerniţă, văzându-mă afară un proestos al mănăstirii mă întreabă: ,,Fiule de ce nu mergi la chiliuţa ta? Mai vezi pe vreun părinte umblând pe afară? Părinţii se roagă în chiliile lor”.

Eu am început să plâng şi i-am spus ce mi se întâmpla. Auzindu-mi povestea, acesta mi-a adus o bucăţică de ceară în care era o părticică din Sfânta Cruce şi mi-a spus: ,,Fiule, mergi acum liniştit la chilia ta”. Am intrat în chilie şi de îndată ce am închis uşa, am auzit pe cineva spunând cu voce tare: ,,Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri…”. Când am zis ,,Amin!”, uşa s-a deschis şi a intrat un poliţist îmbrăcat în toată ţinuta sa. Galoanele le purta oblic pe mânecă, aşa cum purtau mai demult poliţiştii. A început să strige la mine: ,,Ei ticălosule, tu, care nici călugăr nu eşti, pentru ce ai acel lemn?”. Am strigat atunci şi eu: ,,Doamne Iisuse Hristoase…” şi, ,,poliţistul” s-a făcut fum.

                                   Sursa: Despre rugăciune, Vol. VI, Cuviosul Paisie Aghioritul

Despre blândeţe, despre mânie

19 septembrie 2014

A zis un ucenic lui avva Pimen:

- Avva, care este virtutea de care se teme diavolul cel mai mult?

Atunci avva Pimen i-a răspuns:

- De nicio virtute nu se teme mai mult diavolul decât de blândeţe, dar cu nimic nu poţi să-i produci mai mare bucurie decât dacă te vede plin de mânie şi de răutate.

Sursa: Pilde creştin-ortodoxe ,,Cuvintele Domnului, gândurile omului”, Pr. Prof. Ioan Horia Ranga

Opriţi-vă la hotarul nejudecării

18 septembrie 2014

Una din marile ispite cu care se confruntă unii creştini de astăzi este judecarea unor preoţi şi ierarhi. Bine şi de folos le-ar fi şi unora şi celorlalţi, să se oprească la hotarul nejudecării şi să păşească unii către alţii (credincioşi către preoţi şi preoţi către credincioşi) prin iubire, căci doar prin iubire este cale de la inimă la inimă, cale de care oamenii par tot mai înstrăinaţi azi. Să ceară de la Dumnezeu lucrători pentru seceriş, adică preoţi, şi să fie siguri că vor avea lucrători sfinţiţi.

Oare ce fel de jertfă cred că pot aduce cei ce simt ură faţă de preoţi? Cred ei că pot fi cu Hristos? Ei bine, aceşti oameni, chiar de s-ar fi dat pe ei înşişi la moarte, mărturisindu-L pe Hristos, trebuie să ştie că păcatul lor ar rămâne neşters, chiar şi cu tot sângele vărsat. Vina lor grea şi neîndreptată a dezbinării nu se curăţă nici chiar prin mucenicie!...

Diavol în limba ebraică înseamnă clevetitor,  iar toţi cei ce răspândesc clevetirea sau defăimarea, chiar şi pe bună dreptate, sunt robii diavolului celui clevetitor.

Să judeci este un mare păcat şi harul te părăseşte fără să-ţi dai seama. Este un păcat aşa de mare, fiindcă tu judeci în locul lui Hristos, devenind astfel un antihrist.

                                               Sursa: Învăţături de credinţă creştin-ortodoxă, Preot Ioan

Te vei împărtăşi atunci când a stabilit...

16 septembrie 2014

Odată, o tânără s-a mărturisit, dar starea de păcat în care se afla l-a făcut pe duhovnic s-o oprească de la Sfânta Împărtăşanie. De aceea s-a enervat şi sub imboldul mândriei şi al egoismului, a alergat la episcop, fiind ruda lui şi a protestat. Episcopul i-a zis:

- Vino duminică la biserica unde voi sluji şi eu te voi împărtăşi.

Tânăra s-a dus, dar în momentul când a ajuns în faţa Sfântului Potir, a apucat-o o vomă îngrozitoare şi a eliminat un lichid negru. Bineînţeles că nu s-a împărtăşit, mai ales că avea dureri de stomac, ci a rămas pentru duminica viitoare. A ţinut post şi a venit. Ajungând iar în faţa Sfântului Potir, gura îi era înţepenită. A făcut mai multe eforturi, dar fără rezultat. A început să mugească, i s-au dat ochii peste cap şi s-a îndepărtat. Şi-a adus aminte de duhovnic şi s-a dus la el. Acesta a zis:

- Te vei împărtăşi atunci când am stabilit, nici o zi mai puţin şi vei vedea harul divin. A aşteptat, s-a împărtăşit atunci când i-a zis duhovnicul, şi pacea s-a aşezat peste sufletul ei.

Extras din Pr. Stefanos Anagnostopoulos, Explicarea Dumnezeieştii Liturghii, Editura Bizantina 2005, p.112-113

Faceţi-vă semnul Sfintei Cruci!

15 septembrie 2014

Dracii se tem cumplit şi fug, şi nesuferit le este semnul crucii, căci cumplit îi arde şi nu-l pot suporta, făcut fie şi numai în aer.

După cum ştim, Sfântul Antonie cel Mare, a avut mare experienţă în lupta cu diavolii. Ucenicul său, Sfântul Atanasie, cel care a redactat ,,Viaţa Sfântului Antonie cel Mare” ne spune că aceia care veneau să ia cuvânt de folos de la ,,Marele Antonie”, aşteptau zile şi nopţi, auzind voci, lovituri, ţipete şi alte multe zgomote ce veneau din chilia sfântului. 

La început au crezut că este vorba de alţi oameni veniţi să ia cuvânt de folos de la sfânt, privind ei însă printr-o crăpătură n-au zărit pe nimeni înăuntru. Şi atunci, repede şi-au dat seama, că demonii erau cei care râdeau, chicoteau, ţipau, încercând să-l alunge pe sfânt din chilie.

Dar sfântul, dădea importanţă mai mult celor din afara chiliei, decât celor dinăuntru. Şi apropiindu-se de uşa chiliei, el îi îndemna pe oameni să nu se teamă, că acestea sunt jocurile demonilor: Voi faceţi-vă semnul Sfintei Cruci şi plecaţi încurajaţi, iar pe aceştia lăsaţi-i să se joace între ei!”

                                              Sursa: Învăţături de credinţă creştin-ortodoxă, Preot Ioan

Înălţarea Sfintei Cruci

14 septembrie 2014

          Părintele VISARION IUGULESCU -  Predică la Praznicul Înălţării Sfintei Cruci

                                                              Descarcă predica în format "doc"

                                                              Descarcă predica audio în format "mp3"                                                                                 

 

Cel ce se smereşte, repede sporeşte

12 septembrie 2014

Cum se face – l-a întrebat o monahie pe Părintele Paisie Aghioritul – că un om se schimbă într-o lună, iar altul se nevoieşte ani de zile, însă de sporit, tot nu sporeşte?

Iar Părintele i-a zis: Mie îmi spune gândul că, dacă omul se smereşte şi cere mila lui Dumnezeu, El îl ajută, şi aşa sporeşte. Da, aşa este, sporirea duhovnicească vine acolo unde este smerenie.

Toţi cei care au găsit calea smeritei cugetări, înaintează în viaţa duhovnicească repede, statornic şi fără oboseală. Omul, sărmanul, încă nu a înţeles ce este această putere nebănuită, care e smerenia! În ea stă toată sporirea duhovnicească. Cu cât se smereşte mai mult cineva, cu atât primeşte mai mult Har de la Dumnezeu şi sporeşte mai mult. Câtă putere are smerenia, şi cu toate acestea, oamenii nu o pun în valoare!

                                                Sursa: Patimi şi virtuţi, Vol. V, Cuviosul Paisie Aghioritul

Sprijinul patimilor este mândria

10 septembrie 2014

Când nu vedem vreo sporire în nevoinţa noastră, înseamnă că fie nu avem trezvie, fie Dumnezeu nu îngăduie să înaintăm mai mult ca să nu ne mândrim şi astfel să ne vătămăm.

Şi există trei stadii în procesul acesta. În primul stadiu, Dumnezeu dă bomboane şi ciocolate, fiindcă vede nevoia şi neputinţa sufletului. În cel de-al doilea, El Îşi retrage puţin Harul Său pentru a ne înţelepţi, pentru a înţelege omul că fără ajutorul Său nu poate face nici cel mai mic lucru, pentru a se smeri şi a simţi nevoia să caute scăparea la El. Iar, al treilea stadiu este reprezentat printr-o stare duhovnicească bună, permanentă şi statornică.

Majoritatea ne aflăm între al doilea şi al treilea stadiu, adică înaintează puţin, apoi uită de neputinţa noastră şi Hristos Îşi retrage Harul, şi atunci, văzându-ne neputinţa ne revenim.

                                                         Sursa: Patimi şi virtuţi, Cuviosul Paisie Aghioritul

Naşterea Maicii Domnului

8 septembrie 2014

          Părintele VISARION IUGULESCU -  Predică la Praznicul Naşterii Maicii Domnului

                                                              Descarcă predica în format "doc"

                                                              Descarcă predica audio în format "mp3"                                                                                 

 

Duminica dinaintea Înălţării Sfintei Cruci

7 septembrie 2014

          Părintele VISARION IUGULESCU -  Predică la Duminica dinaintea Înălţării Sfintei Cruci

                                                              Descarcă predica în format "doc"

                                                              Descarcă predica audio în format "mp3"                                                                                 

 

Să avem discernământ în toate

6 septembrie 2014

Cei ce sunt începători în lupta duhovnicească riscă să meargă la extreme şi să se mândrească că ar fi dobândit virtutea. Unora ca aceştia Sfântul Nectarie le recomandă mult discernământ în toate şi înţelepciune şi pe cât de mult se poate să evite extremele.

Să ştiţi – ne spune sfântul – că nevoinţele trebuie să crească în paralel cu măsura virtuţii. Cel căruia îi lipsesc virtuţile morale şi vrea să-i depăşească pe sfinţi, prin extremitatea vieţii sale, riscă să cadă în prăpastia mândriei. Şi să trăiţi cu smerenie în inimă, ca nişte ucenici începători, ca să fiţi acoperiţi mereu de mila lui Dumnezeu, ne mai povăţuieşte sfântul.   

                                               Învăţături alese, Sfântul Nectarie, Presb. Dionisie Tatsis

Viaţa grea e mântuitoare

5 septembrie 2014

De-ţi este calea vieţii grea şi necăjita, ţine minte, atunci e bine, dar dacă trăieşti în înlesniri, bogăţie şi cinstire, atunci, află că te afli pe calea pierzaniei. Şi este cu neputinţa omului a mai ajunge la pace fără a răbda necazuri şi întristări în toată vremea vieţii.

Nu ne plac necazurile, deşi ne sunt de folos, ci suntem ca un magnet atraşi de toate înlesnirile şi plăcerile, care ne nimicesc duhovniceşte şi trupeşte.  

                                                         Părintele Iulian Mărturisitorul de la Muntele Athos

Sfaturi de la bătrânii anonimi din Pustia Egiptului

4 septembrie 2014

De te judecă pe tine şi te învinuieşte cu ceva cugetul, sau pentru vreun lucru te înalţă gândul tău, atunci îndată să te laşi de lucrul acela şi să te apuci de altul, prin care nădăjduieşti că Dumnezeu îţi va ajuta printr-însul!

De te înşeală cugetul cu înălţarea, fă şi tu un lucru oarecare, prin care să te necinstească oamenii. Căci să ştii aceasta, că de nimic nu se scârbeşte, nu se necăjeşte şi nu se topeşte satana mai mult ca de aceasta, când îşi doreşte însuşi omul necinstea şi se smereşte.

Cel ce este cinstit şi slăvit în lumea acesta, acela, în cea viitoare va fi lipsit de cinste şi de slavă, căci cinstea şi slava şi le-a primit în lumea aceasta. Iar, cel ce nu este slăvit, nici cinstit de oameni în lumea aceasta, acela va fi cinstit de Dumnezeu în cea viitoare.

                                                Sursa: Învăţături de credinţă creştin-ortodoxă, Preot Ioan

Reţetele sfinţilor pentru dobândirea virtuţii

3 septembrie 2014

Dragostea şi smerenia, simplitatea şi discernământul sunt însuşirile oricăruia dintre Sfinţi. Dacă omul se sileşte pe sine să urmeze vieţuirii lor, se sfinţeşte şi el.

Vom fi ajutaţi mult în lucrarea pentru dobândirea virtuţii dacă îi vom lua drept pildă pe Sfinţi. Comparându-ne pe noi înşine cu sfinţii, ne vom vedea propriile noastre patimi, ne vom mustra pe noi înşine, ne vom smeri şi ne vom nevoi cu multă râvnă să le urmăm pilda.

Nu avem nicio îndreptăţire să nu sporim, atâta vreme cât avem reţetele Sfinţilor şi viaţa lor, pilda lor cea sfântă. Toţi Sfinţii sunt copii ai lui Dumnezeu şi ne ajută pe noi, copiii sărmani ai lui Dumnezeu, arătându-ne chipul în care ne putem izbăvi de meşteşugurile celui viclean.

Prin cercetarea Vieţilor Sfinţilor, sufletul nostru se înflăcărează şi este îndemnat să le urmeze pilda şi să înainteze cu vitejie în lupta pentru dobândirea virtuţilor. Aceiaşi nebunie duhovnicească poate fi văzută la toţi Sfinţii doar că la fiecare apare sub alt chip.

                                              Sursa: Patimi şi virtuţi, Vol. V, Cuviosul Paisie Aghioritul

Îndemn la pocăinţă

2 septembrie 2014

Un tânăr a căzut într-un păcat, însă atât de mult s-a pocăit atunci când Harul Dumnezeiesc S-a atins de inima lui la auzul uni predici încât a părăsit lumea şi şi-a făcut o colibă în pustie, unde în fiecare zi, cu multe lacrimi îşi plângea păcatele sale. Cu nimic nu putea fi mângâiat.

Într-o noapte însă, i-a apărut Hristos înconjurat de o lumină cerească, Care apropiindu-Se de el l-a întrebat cu bunătate:

- Ce ai, omule, de ce plângi cu atâta durere?

- Plâng, Doamne, pentru că am căzut în păcat, a răspuns tânărul cu deznădejde.

- Atunci, ridică-te!

- Nu pot singur, Doamne.

Atunci Împăratul slavei Şi-a întins mâna Sa cea Dumnezeiască şi l-a ajutat să se ridice. Acela însă, continua să plângă.

- Acum de ce plângi?

- Sufăr, Hristoase al meu, pentru că Te-am mâhnit. Am cheltuit bogăţia darurilor Tale în desfrânări.

Atunci Stăpânul Cel iubitor de oameni Şi-a pus mâna Sa peste capul tânărului îndurerat şi i-a spus cu blândeţe:

- De vreme ce pentru Mine suferi atât de mult Eu îţi voi ierta cele trecute.

Auzind acestea, tânărul şi-a ridicat privirea să-I mulţumească Mântuitorului său, dar Acela dispăruse. Iar, în locul în care stătuse a apărut o Cruce luminoasă. Şi astfel, slobozit fiind de greutatea păcatului a căzut la pământ şi s-a închinat ei.

După acea vedenie, plin de recunoştinţă, tânărul, s-a întors la cei din lume în chipul unui fierbinte propovăduitor al pocăinţei şi povăţuindu-i la Hristos pe cei căzuţi în păcate.

Sursa: Jertfă pentru viaţă, traducere din limba greacă de Ieroschim. Ştefan Nuţescu, Sfântul Munte Athos  

Începutul Anului Nou Bisericesc

1 septembrie 2014

Stăpâne Doamne, Dumnezeul nostru, Izvorul vieţii şi al nemuririi, Făcătorul a toată făptura văzută şi nevăzută, Care ai pus vremile şi anii întru a Ta stăpânire şi îndreptezi toate cu iconomia Ta cea cerească şi întru tot bună, mulţumim Ţie pentru îndurările minunate pe care le-ai făcut asupra noastră în toată vremea trecută a vieţii noastre şi Te rugăm, întru tot Îndurate Doamne: binecuvintează cununa anului ce a sosit cu bunătatea Ta şi păzeşte pe binecredincioşii creştini români de pretutindeni, pe păstorii şi învăţătorii noştri; înmulţeşte zilele vieţii noastre întru sănătate deplină sufletească şi trupească şi ne dăruieşte sporire în toate faptele cele bune. Dăruieşte de sus bunătăţile Tale întregului Tău popor: sănătate şi mântuire şi întru toate bună sporire. Sfântă Biserica Ta, ţara noastră cu toate oraşele şi satele, izbăveşte-le de toată reaua întâmplare, dăruindu-ne tuturor pace fără de tulburare. Răzvrătirile eresurilor strică-le cu puterea Ta, iar pe noi întăreşte-ne, Doamne, întru iubirea Cea către Tine şi întreolaltă, ca să ne învrednicim cu inimă curată totdeauna a aduce mulţumire Ţie, Părintelui Celui fără de început şi Unuia Născut Fiului Tău şi Preasfântului şi bunului şi de viaţă făcătorului Tău Duh, Dumnezeului Celui slăvit întru o fiinţă, şi a cânta preasfântului Tău nume: Slavă Ţie, Dumnezeului şi Binefăcătorului nostru, în vecii vecilor! Amin.

Tânărul bogat

31 august 2013

          Părintele VISARION IUGULESCU -  Predică la Duminica a XII-a după Rusalii

                                                              Descarcă predica în format "doc"

                                                              Descarcă predica audio în format "mp3"                                                                                 

 

Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul

29 august 2013

          Părintele VISARION IUGULESCU -  Predică la Praznicul Tăierii Capului Sf. Ioan Botezătorul

                                                              Descarcă predica în format "doc"

                                                              Descarcă predica audio în format "mp3"                                                                                 

 

Ce ajută la dobândirea virtuţii?

28 august 2014

Ce ajută la dobândirea unei virtuţi, l-a întrebat  pe Părintele Paisie odată o maică?

La aceasta, Cuviosul părinte i-a răspuns că însoţirea cu cel care are acea virtute. Căci aşa cum însoţindu-te cu cel care are evlavie, vei putea şi tu încet-încet să dobândeşti evlavia, acelaşi lucru se întâmplă cu toate celelalte virtuţi, pentru că virtutea celorlalţi ne umple şi pe noi de mireasmă.

Când ne oglindim în virtuţile celorlalţi şi încercăm să le dobândim, ne zidim sufleteşte. Dar când ne oglindim în defectele lor? Când ne oglindim în defectele celorlalţi, şi atunci ne folosim, pentru că defectele lor ne ajută să ni le vedem pe ale noastre. Pe de o parte, şi darul celuilalt mă îndeamnă să mă nevoiesc să-l dobândesc, iar pe de altă parte, şi defectul lui mă face să mă gândesc dacă nu cumva îl am şi eu, şi în ce măsură îl am, ca să mă nevoiesc să îl tai.

Văd de pildă, pe cineva că este harnic. Mă bucur de aceasta şi încerc să îi urmez pilda. Văd pe altul că este sucit. Nu-l judec, ci caut să văd dacă nu cumva sunt şi eu sucit. Şi dacă văd că sunt, mă străduiesc să mă corectez. Însă dacă văd numai virtuţile mele şi defectele celorlalţi, iar defectele mele le trec cu vederea sau le îndreptăţesc şi spun: ,,Sunt mai bun şi decât acesta şi decât celălalt”, s-a terminat, m-am scufundat.

Oglinda noastră sunt aşadar ceilalţi. În ei ne oglindim şi ne vedem pe noi înşine. Şi ei însă, văd murdăriile noastre şi noi ne spălăm prin pilda lor. 

                                              Sursa: Patimi şi virtuţi, Vol. V, Cuviosul Paisie Aghioritul

Greşit-am...

27 august 2014

Şi ce te va folosi pe tine, frate dragă, de vei zice numai acestea: ,,Greşit-am”, dar nu te pocăieşti? Acest cuvânt l-a zis şi Iuda, însă cu nimic nu i-a folosit.

Pentru aceasta şi Marele Vasile spune că: ,,Nu se foloseşte de mărturisire acela care zice numai că a greşit, însă rămâne iarăşi în păcat şi nu îl urăşte”. Unul ca acesta, niciun folos nu are de nedreptăţile ce i s-au iertat, dacă pe urmă, el iar nedreptăţeşte. Nu cel ce a zis, ,,Greşit-am”, dar rămâne şi petrece în păcat, se mărturiseşte, ci doar acela care, după cum zice Psalmistul, şi-a cunoscut păcatul său şi l-a urât.

Căci, după cum nu îi foloseşte bolnavului îngrijirea oferită de doctor, când el le face pe cele dăunătoare sănătăţii, în acelaşi chip, niciun folos nu are de păcatele ce i s-au iertat, şi cel ce în continuare păcătuieşte.

                                    Sursa: Oglinda duhovnicească, Vol. I, Protos. Nicodim Măndiţă

Să ne cultivăm cu virtuţi ogorul

26 august 2014

Toate virtuţile şi toate patimile se cultivă asemeni unui ogor, depinde însă de lucrarea pe care o face fiecare. Cultivând virtuţile, se vor dezvolta virtuţile, iar patimile vor fi înăbuşite. Cultivând însă patimile, ele vor creşte, iar virtuţile vor fi înăbuşite. Cultivându-le pe amândouă, se vor dezvolta amândouă, şi va ieşi ceva amestecat.

Dar, ca să înţelegeţi mai bine aceasta, gândiţi-vă la o grădină care are flori şi buruieni. Dacă sunt cultivate buruienile, acestea vor creşte, iar florile vor fi înăbuşite. Dacă sunt cultivate florile, ele vor creşte şi vor înăbuşi buruienile. Dacă sunt cultivate împreună, nu vei mai putea deosebi florile de buruieni.

Însă, pentru ca omul să sporească în virtute, trebuie să cunoască ce patimi are şi să se străduiască să le taie. De asemenea, trebuie să cunoască darurile pe care Dumnezeu i le-a dat, şi să le cultive. Şi, dacă le va cultiva cu smerenie, repede se va îmbogăţi duhovniceşte şi devine bun. Iar dacă rămâne nepăsător, devine rău!

                                              Sursa: Patimi şi virtuţi, Vol. V, Cuviosul Paisie Aghioritul

Impozit pe... vorbă

25 august 2014

Acum se pierde mult timp cu vorba. Însă dacă ni s-ar cere impozit pe cuvintele pe care le rostim, ştiţi cât de mult nu am lua aminte?!

Cel care vorbeşte fără să gândească la ceea ce spune se aseamănă cu cel care trage cu arma fără să ţintească. Odată ce ţi-a scăpat un cuvânt, nu poţi să-l mai aduci înapoi. Bunul Dumnezeu ne-a dat o limbă şi două urechi, ca să auzim îndoit ceea ce spunem.

Cel care iubeşte multa vorbire nu poate scăpa de păcat. Dar cel care ia seama la modul cum vorbeşte se păzeşte pe sine de multe mâhniri.

                                                            Sursa: Mica Filocalie, Cuviosul Paisie Aghioritul

Robul nemilostiv

24 august 2014

          Părintele VISARION IUGULESCU -  Predică la Duminica a XI-a după Rusalii

                                                              Descarcă predica în format "doc"

                                                              Descarcă predica audio în format "mp3"                                                                                 

 

Dor de mamă

21 august 2014

Ce flori frumoase!

20 august 2014

Regretul unui suflet

19 august 2014

Cine este păpuşarul?

18 august 2014

Existenţa diavolului

17 august 2014

          Părintele VISARION IUGULESCU -  Predică la Duminica a X-a după Rusalii

                                                              Descarcă predica în format "doc"

                                                              Descarcă predica audio în format "mp3"                                                                                 

 

Sfinţii Martiri Brâncoveni

16 august 2014

Adormirea Maicii Domnului

15 august 2014

Părintele VISARION IUGULESCU -  Predică la Praznicul Adormirii Maicii Domnului

                                                              Descarcă predica în format "doc"

                                                              Descarcă predica audio în format "mp3"                                                                                 

 

Care patimă nu este dureroasă?...

14 august 2014

Da, care patimă nu este dureroasă?... Mânia arde, invidia usucă, pofta trupească, vlăguieşte; zgârcenia nu te lasă să mănânci şi să dormi, iar mândria jignită roade ucigător inima.

Şi orice altă patimă – ura, suspiciunea, gâlceava, dorinţa de a fi pe placul oamenilor, atracţia pentru anumite lucruri şi persoane – ne pricinuieşte fiecare suferinţa ei, astfel încât a trăi în patimi, este acelaşi lucru cu a merge desculţ pe lame de cuţit sau pe cărbuni aprinşi, sau a fi în situaţia omului căruia şerpii îi înveninează sângele.

Şi iarăşi, cine nu este lipsit de patimi? Toată lumea le are!… Câtă vreme există mândrie, există toate patimile!... Căci aceasta este mama patimilor, şi niciodată nu umblă fără fiicele ei.

                                                     Sursa: Despre purtarea crucii, Sfântul Teofan Zăvorâtul

Nici cioară, nici păun

12 august 2014

O cioară, ruşinându-se de neamul ei de cioară, împodobindu-se cu pene de păun, a ieşit odată să se plimbe şi ea cu păunii. Mergea şi se înfoia în faţa frumoşilor păuni, şi cugeta ea: ,,Iată, toate ciorile se minunează şi mă invidiază, privindu-mă!...”

Dar, apropiindu-se ea mai mult de noile sale rude – păunii, acestea, de cum au văzut-o s-au aruncat asupra ei smulgându-i îndată penele de păun. Bine ar fi fost însă să fi pierdut doar penele de păun, dar şi din penele ei de cioară puţine îi mai rămăseseră acum.

Cioara, pedepsită astfel, s-a întors la suratele sale – ciorile, însă acestea n-au mai recunoscut-o şi au alungat-o şi ele. Greu i-a mai fost atunci ciorii. De aici vine şi proverbul: ,,nici cioară, nici păun”.

                                                                 Sursa: Pilde şi istorisiri pentru copiii creştini

Corabia pe valuri

10 august 2014

          Părintele VISARION IUGULESCU -  Predică la Duminica a IX-a după Rusalii

                                                              Descarcă predica în format "doc"

                                                              Descarcă predica audio în format "mp3"                                                                                 

 

Lucrarea lui Dumnezeu

9 august 2014

Prin întristarea pe care ţi-a trimis-o, Dumnezeu vrea să-ţi cureţe vreun păcat, sau să te depărteze de vreo treabă păcătoasă, sau printr-un necaz mai mic, să te scape de altul, mai mare; ori vrea să-ţi dea ocazia să-ţi arăţi răbdarea şi credinţa în El, pentru ca apoi să-Şi arate în tine slava milostivirii Sale.   

Cercetează şi vezi, care din acestea ţi se potriveşte. Desigur, una din ele tot trebuie să fie. Caută deci, ce ţi se potriveşte şi oblojeşte-ţi cu aceea rana, aşa cum foloseşti un plasture, şi se va răcori arsura ta.

Dacă totuşi nu reuşeşti să vezi clar ce vrea Dumnezeu de la tine prin mâhnirea care te-a lovit, pune-ţi măcar în minte credinţa nestrămutată şi neiscoditoare, că tot ce vine de la Dumnezeu este spre binele nostru. Şi, îmbărbătează-ţi sufletul, spunându-i: ,,Aşa a binevoit Dumnezeu… Rabdă!... Pe cine pedepseşte Dumnezeu, acela Îi este ca un fiu!”

                                                Sursa: Despre purtarea crucii, Sfântul Teofan Zăvorâtul

Să tragem folos din orice greşeală

8 august 2014

Dacă aţi greşit, nu vă neliniştiţi! Nici nu târâţi după voi piatra cea grea a greşelii ce vă apasă conştiinţa, ci mărturisindu-vă greşeala ce vă apasă conştiinţa lepădaţi-o îndată de la voi.

Ea este o experienţă ce nu mai trebuie nicicând repetată, nicidecum un balast care să vă îngreuneze mişcarea duhovnicească. Ea este chiar o bogăţie pentru instruirea omului. Fără greşeli, evoluţie spre desăvârşire nu este posibilă.

Greşelile sunt deci necesare şi inevitabile. Principal este să tragem folos din fiecare greşeală.

                         Sursa: Hristos, Prietenul clipelor de grea încercare; Georges Barbarin

Doctorie pentru suflet

7 august 2014

Aţi fost umilit? Binecuvântată fie umilinţa voastră! Ea este adevărată doctorie pentru voi. Meditaţi deci, asupra sa. Nu sunt aleşi pentru această încercare decât cei care sunt demni de ea. Cu cât vom fi mai atinşi de personalitatea noastră, cu atât vom creşte mai mult în individualitatea noastră, dacă vom şti să tragem o cât de mică lecţie din umilirea trecătoare a suferinţei.

Această umilinţă este dăunătoare celor slabi, dar este şi salutară pentru cei tari. Umilirea nu se datorează decât propriei noastre comportări şi gândiri greşite.

Nu păcatul este cel care ne condamnă pe noi, ci atracţia pe care o manifestăm faţă de el!

                           Sursa: Hristos, prietenul clipelor de grea încercare; Georges Barbarin

Schimbarea la Faţă

6 august 2014

          Părintele VISARION IUGULESCU -  Predică la Praznicul Schimbării la Faţă a Domnului

                                                             Descarcă predica audio în format "mp3"                                                                                 

 

Acesta să vă fie ţelul!

5 august 2014

Aceasta, copiii mei, să fie singura voastră preocupare şi grijă!... Acesta să vă fie scopul şi dorinţa în viaţă – să Îl căutaţi în fiecare zi pe Domnul, însă înlăuntrul inimii voastre, nu în afara ei! Iar când Îl veţi găsi, staţi cu frică şi cu cutremur, ca Heruvimii şi Serafimii.

Dar, pentru a-L afla, smeriţi-vă, smeriţi-vă până la pământ, căci El Se scârbeşte de mândrie, în vreme ce, pe cei smeriţi cu inima îi iubeşte şi îi cercetează.

Dacă te vei nevoi cum se cuvine, Dumnezeu te va sprijini. Prin nevoinţă ne vedem neputinţele, lipsurile şi greşelile făcute. Nevoinţa este oglinda stării noastre duhovniceşti! Iar cel ce nu se nevoieşte nu se cunoaşte pe sine însuşi.

                                                            Sursa: Învăţături, Sfântul Nectarie al Pentapolei  

Mândria, comandamentul general al patimilor

4 august 2014

Invidia, osândirea, ţinerea de minte a răului şi toate celelalte, pornesc din mândrie. Mândria este Comandamentul General al tuturor patimilor. Aşadar, dacă loveşti mândria, loveşti şi toate celelalte patimi, şi vine apoi înlăuntrul tău smerenia şi dragostea. De aceea, este suficient să te ocupi sau să deschizi front de luptă împotriva mândriei; să îndrepţi toate atacurile înspre cetatea mândriei, care ne desparte de Dumnezeu.

Vezi, când duşmanul războieşte o ţară, cele mai multe forţe le trimite să lovească în capitală. O singură bombă dacă aruncă în capitală, şi-o distruge, s-a terminat, a distrus întreaga ţară.

                                                          Sursa: Patimi şi virtuţi, Cviosul Paisie Aghioritul

Despre Sfânta Împărtăşanie

3 august 2014

          Părintele VISARION IUGULESCU -  Predică la Duminica a VIII-a după Rusalii

                                                              Descarcă predica în format "doc"

                                                              Descarcă predica audio în format "mp3"                                                                                 

 

Marea Pocăinţei

2 august 2014

Tertulian zice: ,,Cerbul rănit cunoaşte iarba care poate să-l vindece. Rândunica, şi ea, ştie planta care poate să le redea vederea puilor săi orbiţi din cuib. Tu însă, având cunoştinţă că numai prin Taina Pocăinţei poţi să te vindeci, de ce nu o întrebuinţezi spre vindecarea sufletului tău?

Proorocul Iona căuta scăpare, când iată că Dumnezeu dă furtună. ,,Unde este păcat, zice Sfântul Ioan Gură de Aur, totdeauna este şi furtună. Corabia era ameninţată să se scufunde pentru păcatele Proorocului. Însă, îndată ce Iona a fost aruncat în mare, furtuna s-a şi potolit.

Să ne aruncăm şi noi deci păcatele în ,,Marea Pocăinţei”, adică la Sfânta Taină a Mărturisirii. Căci dacă te plângi că eşti bolnav, nu faci decât să îţi măreşti şi mai mult durerea; însă, dacă te întristezi pentru păcatele tale, te eliberezi de ele şi vei dobândi o mare bucurie.

                                       Sursa: Oglinda duhovnicească, Vol. I, Protos. Nicodim Măndiţă

Dumnezeu poate să creeze ceva ce nu poate ridica

1 august 2014

La o mânăstire frumoasă din Moldova veneau mereu în vizită pelerini din toată ţara. Într-un cerdac la o chilie de lemn stătea un monah bătrân şi binecuvânta pe aceştia şi dădea cuvânt de folos oricui cerea de la dânsul.

Într-o zi se abătu pe la acest monah o familie venită în pelerinaj – soţul, soţia şi cei doi copii ai lor. Soţia foarte evlavioasă merse la părinte şi primi binecuvântare împreună cu copii, iar soţul stătea un pic retras fiind necredincios şi chiar împotriva acestor gesturi de evlavie faţă de un om.

Femeia zăbovi puţină vreme alături de bătrânul monah, încercând să afle de la dânsul cum să-l îndrepte şi pe soţul ei pe calea credinţei.

La un moment dat soţul nervos, pentru că el venise în pelerinaj doar ca simplu turist, merse spre părintele bătrân cu gândul de al ispiti şi a-i pune într-o lumină proastă întreaga credinţă. Şi zise monahului:

- Auzi bătrâne! Spune-mi te rog frumos, Dumnezeul ăsta al vostru, care-L tot propovăduiţi şi cu care prostiţi lumea, ar putea să creeze ceva atât de greu încât El însuşi să nu poată ridica?

Bătrânul zâmbi cu faţa-i senină şi răspunse necredinciosului bărbat:

- Dumnezeul Cel Adevărat, este un Dumnezeu al iubirii, nu creează lucruri abstracte, toate au un rol în lumea asta. Priveşte Universul şi minunează-te de el! Toate se mişcă într-o armonie perfectă. Dumnezeu este armonie, El aduce pacea, bunătatea, înţelegerea şi tot binele din lumea aceasta. Răul nu este creat de Dumnezeu. Acolo unde apare răul înseamnă că nu există binele. De ce? Pentru că pe om l-a făcut liber şi-i respectă libertatea. Avem un Dumnezeu tandru şi iubitor şi am putea spune că e atât de gentil, încât nu intră în sufletul omului cu bocancii.

- Vezi, zise bărbatul necredincios, i-am spus eu nevestei mele că sunteţi nişte înşelători şi vrăjiţi lumea cu limbajul ăsta sofisticat! Eu ţi-am pus o întrebare şi tu ai ocolit răspunsul precum politicienii.

- Frăţia ta nu m-a lăsat să termin! Eu încercam să-ţi explic câteva lucruri despre Dumnezeu, înainte să-ţi dau răspunsul. De aceea ţi-am spus că Dumnezeu nu face lucruri nesăbuite. Tu mi-ai pus o întrebare prin care încerci să mă ispiteşti!

- Gata m-am lămurit, bătrânule, nu eşti capabil să-mi răspunzi şi te-ai făcut de râs şi faţă de copii aceştia care aşteptau şi ei un răspuns concret de la mata. Adunaţi în jurul vostru toţi proştii şi toţi naivii, ca să-i păcăliţi voi! Dacă vine unul mai deştept, aşa ca mine, gata vă pune cu botul pe labe!

Monahul cu faţa senină şi zâmbitoare spuse:

- Da, Dumnezeu poate să creeze ceva ce nu poate ridica!

- Ha, ha, ha! Auzi un Dumnezeu care poate face ceva pe care nu poate ridica! Şi ce ar putea face el aşa de greu să nu poată ridica? Te rog să-mi răspunzi, să văd şi eu cât e de slab!

Atunci bătrânul monah zâmbind răspunse necredinciosului:

- Un prost ca tine, nu poate ridica! Dumnezeu te-a făcut, ţi-a dat inteligenţă, raţiune, suflet viu, sănătate şi tot ceea ce-ţi trebuie să poţi răzbi în viaţă şi să-L recunoşti ca şi Creator al tău. Vrea să te ridice din prostia în care zaci, şi nu poate pentru că tu nu vrei. El îţi respectă libertatea şi nu te ridică cu forţa. Iar tu eşti atât de prost şi greu la minte, că nu te poate ridica.

Atunci copii au început să râdă, şocaţi fiind de înţelepciunea monahului şi de felul în care l-a ruşinat pe tatăl lor necredincios. Ruşinat omul necredincios zise bătrânului:

- Vreau părinte să stăm de vorbă! Aveţi timp şi pentru mine?!?!?

xx

 vezi şi

   IULIE 2014

   IUNIE 2014

   MAI 2014

   APRILIE 2014

   MARTIE 2014

   FEBRUARIE 2014

   IANUARIE 2014

   DECEMBRIE 2013

   NOIEMBRIE 2013

   OCTOMBRIE 2013

   SEPTEMBRIE 2013

   AUGUST 2013

   IULIE 2013

   IUNIE 2013  

   MAI 2013

   APRILIE 2013

   MARTIE 2013

   FEBRUARIE 2013

   IANUARIE 2013

   DECEMBRIE 2012

   NOIEMBRIE 2012

   OCTOMBRIE 2012

   SEPTEMBRIE 2012

   AUGUST 2012

   IULIE 2012

   IUNIE 2012

   MAI 2012

   APRILIE 2012

   MARTIE 2012

   FEBRUARIE 2012

   IANUARIE 2012

   DECEMBRIE 2011

   NOIEMBRIE 2011

   OCTOMBRIE 2011

   SEPTEMBRIE 2011

   AUGUST 2011

   IULIE 2011

   IUNIE 2011

   MAI 2011

   APRILIE 2011

   MARTIE 2011

   FEBRUARIE 2011

   IANUARIE 2011

   DECEMBRIE 2010

   NOIEMBRIE 2010

   OCTOMBRIE 2010

   SEPTEMBRIE 2010

   AUGUST 2010

   IULIE 2010

   IUNIE 2010

   MAI 2010

   APRILIE 2010

   MARTIE 2010

   FEBRUARIE 2010

   IANUARIE 2010

   DECEMBRIE 2009

   NOIEMBRIE 2009

   OCTOMBRIE 2009

   SEPTEMBRIE 2009

   AUGUST 2009

   IULIE 2009

   IUNIE 2009

   MAI 2009

   APRILIE 2009

   MARTIE 2009

   FEBRUARIE 2009

   IANUARIE 2009

   DECEMBRIE 2008

   NOIEMBRIE 2008