|
CUVINTE SIMPLE PENTRU OAMENI SIMPLI |
|
|
Iubirea vrăjmaşilor |
30 septembrie 2012 |
|
Părintele VISARION IUGULESCU - Predică la Duminica a XIX-a după Rusalii Descarcă predica în format "doc" Descarcă predica audio în format "mp3"
|
|
|
Mijloace de câştigare a virtuţilor |
29 septembrie 2012 |
|
Petru dobândirea virtuţilor trebuie să avem un suflet viteaz şi mare, o voinţă nu slabă şi moale, ci decisivă şi tare, cu convingerea că vom avea de trecut prin multe şi grele încercări. Apoi, trebuie să avem şi o deosebită şi mare dragoste de virtuţi, dragoste pe care nu o vom putea dobândi până ce nu ne vom da seama până ce nu vom simţi cât de plăcute sunt în faţa lui Dumnezeu faptele cele bune, cât de înalte, necesare şi folositoare sunt! Orice realizare şi orice progres al nostru în ele îşi are începutul. De aceea, este bine, ca în fiecare dimineaţă să ne facem propuneri şi să luăm hotărâri a ne împotrivi tuturor obstacolelor ridicate în calea progresului nostru duhovnicesc. Seara, se cuvine să ne cercetăm conştiinţa spre a vedea dacă cele înfăptuite de noi sunt bune, sau nu. Apoi, în ziua următoare, să ne reînnoim şi mai puternic aceleaşi dorinţe şi hotărâri, şi să facem aceasta, cu consecvenţă, până ce într-un sfârşit, vom ieşi biruitori. (Razboiul nevazut - Nicodim Aghioritul) |
|
|
Grâul vecinului |
28 septembrie 2012 |
|
Doi ţărani aveau o arie comună pe care îşi semănau grânele. Unul dintre ei era necinstit, iar celălalt era plin de bunătate. Odată, ambii treierându-şi grânele în aceiaşi zi, fiecare dintre ei şi le-a lăsat în arie până în ziua următoare. Cel necinstit, vrând să fure peste noapte din recolta vecinului său, s-a dus de cu seară în arie şi a acoperit recoltele, pe care urma să le fure, cu o pătură, pentru ca în întunericul nopţii să recunoască mai uşor grămada din care urma să fure. Întâmplător, venind şi celălalt ţăran la arie şi văzându-şi grânele acoperite, a pus gândul cel bun şi a zis: ,,Ce om bun este vecinul meu, uite a acoperit grânele mele ca nu cumva să le plouă peste noapte, dar nu vreau nici eu să fiu mai puţin cinstit, mai bine să se strice grâul meu”, şi luând pătura a pus-o peste grâul vecinului. Noaptea, mergând în arie şi pipăind după pătură, hoţul şi-a umplut sacul din grămada acoperită, care de fapt era grâul lui. Acest lucru l-a constatat şi hoţul în zorii zilei următoare şi mult s-a ruşinat. Acest om, deşi n-a furat din grâul vecinului, rămâne tot hoţ, deşi nu cu fapta, totuşi, prin intenţie el a păcătuit ca şi cum ar fi furat de la vecinul său!... |
|
|
Pietrele preţioase |
27 septembrie 2012 |
|
O doamnă foarte avută, căreia îi plăceau nespus de mult pietrele scumpe, cu care umbla mereu împodobită, s-a abătut odată şi pe la o moară. Văzând-o astfel împodobită, morăriţa, o femeie cinstită şi evlavioasă, nemaivăzând vreodată astfel de podoabe, a întrebat-o ce fel de pietre sunt acelea pe care le poartă şi ce foloase îi aduc ele. Vanitoasa doamnă i-a spus ca sunt diamante, nişte pietre foarte preţioase, apoi însă a început a se plânge cum că de fapt acelea i-ar aduce mai mult cheltuială decât foloase, deoarece trebuie frecvent curăţate şi stă mereu cu frică, deoarece ar putea fi oricând atacată de hoţi… Atunci morăriţa, luând puţină îndrăzneală, i-a spus că şi ea are două pietre extrem de preţioase, moştenite de la tatăl şi de la bunicul ei, şi care le-au adus mari foloase, atât lor cât şi ei. Atunci, doamna vanitoasă, vrând să afle ce fel de pietre avea morăriţa a rugat-o să i le arate şi ei, iar morăriţa prinzând-o de mână i-a arătat cele două pietre ale morii spunându-i: - Iată, diamantele moştenite de la tatăl meu, cu acestea şi-a câştigat traiul bunicul şi cu tatăl meu şi tot ele îmi procură şi mie un trai îmbelşugat!... |
|
|
Stâncile |
26 septembrie 2012 |
|
Pe o corabie călătorea odată şi un om mai agitat din fire. Acest om era însă torturat de ideea că ce s-ar face el dacă într-o zi vasul pe care călătorea ar suferi un naufragiu. Şi plimbându-se el îngândurat pe puntea vasului, l-a întâlnit pe căpitan, pe care l-a întrebat: - Sunt în apele acestea stânci? - Da domnule, răspunse căpitanul. - Şi ştii dumneata pe unde sunt acele stânci? - Nu, aceasta nu ştiu. Auzind aceasta, frica acelui om deveni şi mai mare. - Cum, nu ştii aceasta şi eşti atât de liniştit, l-a întrebat nedumerit agitatul călător? În orice moment ne-am putea izbi de una şi atunci vom fi pierduţi!... Vorbele acestea l-au lăsat şi în continuare calm şi liniştit pe căpitanul vasului care îi răspunse cu blândeţe: - Eu cunosc bine calea şi ştiu unde este apa mai adâncă!...
Şi viaţa creştinului este întocmai unei astfel de călătorii printre o mulţime de stânci!... Cine va călători pe căile Domnului, nu se va zdrobi de stâncile păcatelor… |
|
|
PILDE 2 (film ortodox rusesc, dublat în limba română) |
25 septembrie 2012 |
|
|
|
|
Grădina îngrădită |
24 septembrie 2012 |
|
Dumnezeu, Care a văzut că Adam şi Eva au căzut în păcate fiind în libertate, a găsit de cuviinţă să îngrădească această libertate a omului cu un Gard de Porunci. A pus nişte porunci, ca omul să le păzească. O grădină frumoasă de fructe şi legume, dacă nu e bine închisă, o calcă în picioare porcii, câinii şi vitele şi în zadar a mai muncit gospodarul. În câteva minute o fac praf! O spărtură dacă face vreun animal, prăpădeşte totul. Iată dar, ce bună este îngrădirea cetăţii sufletului nostru! Şi să fim foarte atenţi, că acest gard, nu-l poate sparge nimic, nimic altceva decât păcatul! Libertatea este zestrea dată omului, dar prin ea ne putem înălţa sau cădea. Libertatea ne poate închide sau deschide raiul, depinde de noi cum înţelegem această libertate!... (Ecouri din catacombe, Ierod. Visarion Iugulescu) |
|
|
Pescuirea minunată |
23 septembrie 2012 |
|
Părintele VISARION IUGULESCU - Predică la Duminica a XVIII-a după Rusalii Descarcă predica în format "doc" Descarcă predica audio în format "mp3"
|
|
|
Cum se poartă crucea |
22 septembrie 2012 |
|
Împăratul Eraclie (610-641), după înfrângerea perşilor a reuşit să redobândească Crucea Mântuitorului pe Care aceştia o răpiseră în urma unei invazii. Împăratul, luând-o pe umeri, a vrut să o poarte singur pe străzile oraşului. Mergând însă o bucată de drum, greutatea ei părea să îl doboare. Atunci patriarhul Zaharia care-l însoţea pe drum i-a spus lui acestea: - Împărate, tu duci Crucea Domnului, purtând pe cap coroana regală şi îmbrăcat în haine împărăteşti, dar Hristos era desculţ, simplu îmbrăcat şi încoronat cu coroană de spini!… Auzind aceasta, împăratul îndată şi-a lepădat toate podoabele regale şi astfel a continuat procesiunea. |
|
|
Adevărata smerenie |
21 septembrie 2012 |
|
Sfântul Andronic, călătorind odată spre locurile sfinte, vestea sosirii sale în acele locuri s-a răspândit cu rapiditate, iar locuitorii unui oraş prin care urma să treacă, se pregăteau să-l primească cu multe onoruri. A ieşit popor mult să-l întâmpine, de la mari demnitari şi până la simpli oameni… Andronic însă, fiind umilit, ura onorurile şi laudele, şi văzându-i pe toţi, cu mic, cu mare, ieşiţi să-l întâmpine, pentru o clipă s-a neliniştit, neştiind cum să facă să scape. Văzând apoi o ceată de copii cum se jucau pe câmpia de la marginea drumului numaidecât a apucat-o într-acolo şi amestecându-se printre ei, a început a intra în jocul lor. Atunci, poporul şi demnitarii, întrucâtva simţindu-se jigniţi, şi-au făcut cale întoarsă întorcându-se la ale lor. Aşa a preferat sfântul Andronic mai bine să fie desconsiderat, decât lăudat şi apreciat de oameni. |
|
|
O glumă de pe vremuri |
20 septembrie 2012 |
|
Principele de Orleans, fiul cel mare al regelui Ludovic al XIV-lea al Franţei, vizitând un mic orăşel din apropierea Parisului şi apropiindu-se vremea mesei, a întrat cu suita sa la un han unde a comandat o friptură pe care după ce a consumat-o a mers să o plătească. Hangiul însă, recunoscându-l, i-a spus: - Principele să plătească precum un principe, şi i-a cerut 500 de bani de aur. Atunci râzând, principele l-a chemat la sine pe primar căruia i-a spus: - Vreau să dăruiesc săracilor din acest oraş suma de 1.000 de bani din aur, însă cu o condiţie: ca dumneata să-i plăteşti hangiului friptura pe care am mâncat-o!... Bucuros a primit primarul galbenii, şi principele a plecat mai departe. Apoi primarul, râzând întru sine de această ciudată întâmplare, s-a dus la hangiu şi când a aflat de la acesta preţul acelei fripturi a râs şi mai cu poftă şi a plătit hangiului preţul cuvenit de 1 ban din aur, iar ceilalţi 999 i-a împărţit săracilor din acel oraş.
Aşa glumeau oamenii altădată… |
|
|
Un sfat înţelept |
19 septembrie 2012 |
|
Un student, întorcându-se acasă de la Universitatea din Oxford, călătorind în tren cu un om de rând, a intrat puţin în vorbă cu acesta. La despărţire, omul cel simplu, fiind mai în vârstă, şi-a permis să îi dea tânărului şi un sfat, spunându-i: - Fiule, citeşte cel puţin un verset şi din Sfânta Scriptură şi unul din Shakespeare. Cel dintâi te va ajuta să înveţi să vorbeşti cu Dumnezeu, cel din urmă, pentru a şti să vorbeşti cu oamenii... Câţiva ani mai târziu a aflat şi studentul nostru că omul cel simplu cu care călătorise în tren fusese nimeni altul decât renumitul poet englez Load Tennyson… |
|
|
Strugurele |
18 septembrie 2012 |
|
Odată, Sfântul Macarie Alexandrinul a primit un strugure mare de la cineva, dar văzându-l aşa de frumos şi dorind să-şi înfrâneze pofta, l-a trimis vecinului său, un călugăr mai slab. Primindu-l acela, dar dorind şi el să se înfrâneze, l-a dus mai departe, unui alt vecin de-al său. Dar şi vecinul făcând întocmai, în cele din urmă strugurele a ajuns iarăşi la Sfântul Macarie. Atunci a înţeles Sfântul Macarie că monahii săi sunt cu adevărat tari în înfrânarea poftelor, în faţa ispitei.
Oare noi ce-am face dacă am primi un strugure mare şi frumos? |
|
|
Ştie Tatăl... |
17 septembrie 2012 |
|
Se zice că un copil căra odată nişte lăzi, pus fiind de tatăl său. Un vecin văzându-l, i-a zis: - Copile, nu-i prea grea lada aceea pentru tine? Şi copilul i-a răspuns: - Tata ştie cât pot duce eu, şi nu mă încarcă peste puterile mele, că doar mă iubeşte mult.
Aşa şi noi, fiind copiii lui Dumnezeu şi ştiind că El mult ne iubeşte, trebuie să ştim că Dumnezeu, nu ne cere să ducem mai mult decât putem noi duce, chiar dacă necazurile şi încercările ni se par nouă prea grele… |
|
|
Duminica după Înălţărea Sfintei Cruci |
16 septembrie 2012 |
|
Părintele VISARION IUGULESCU - Predică la Duminica după Înălţărea Sfintei Cruci Descarcă predica în format "doc" Descarcă predica audio în format "mp3"
|
|
|
Tatăl nostru |
15 septembrie 2012 |
|
Un indian bătrân a spus odată către un misionar: - Tu ai spus acum rugăciunea ,,Tatăl nostru Care eşti în ceruri…”, aceasta este însă un lucru atât de minunat pentru noi!... Noi nu ne-am închipuit niciodată pe Duhul Cel Mare care stăpâneşte lumea ca şi pe un Tată al nostru. Noi Îi auzeam vocea în tunet, Îl vedeam în fulgere şi tare ne mai temeam de El. Dar de vreme ce spui că El este Tatăl nostru, aceasta este un lucru atât de minunat pentru noi, deoarece înseamnă că El mult ne iubeşte şi că atunci, noi, sărmanele piei roşii suntem fraţi cu voi, rasa albă. Dar de ce nu aţi venit mai de demult să ne spuneţi şi nouă aceasta? |
|
|
Înălţarea Sfintei Cruci |
14 septembrie 2012 |
|
Părintele VISARION IUGULESCU - Predică la Praznicul Înălţării Sfintei Cruci Descarcă predica în format "doc" Descarcă predica audio în format "mp3"
|
|
|
Trândăvia |
13 septembrie 2012 |
|
În faţa unei primării aştepta odată un cerşetor ca să iasă funcţionarii primăriei pentru a-l milui. Ieşind funcţionarii, cerşetorul a început a se văieta, cum că în urma unei boli groaznice rămăsese lipsit de cele trebuitoare cu desăvârşire, acum nemaiavând nici ce mânca. Şi a fost miluit din belşug de mai toţi funcţionarii. Unul dintre funcţionari, rămânând mai în urmă, l-a pus pe un om de-al său să-l întrebe pe cerşetor de ce boală este vorba, dar cerşetorul de cum a auzit întrebarea, râzând batjocoritor i-a răspuns: - Sufăr de o boală care mă face inapt de orice muncă, şi această boală poartă denumirea de trândăvie! Funcţionarul auzind şi el aceste cuvinte nu numai că l-a tratat cu refuz, dar i-a şi lămurit pe colegii săi că ajutorul trebuie acordat numai celor într-adevăr aflaţi în nevoi şi nu trebuie încurajată lenea.
Când se plăteşte ajutorul social la primărie, ca unul ce lucrez în sistem, rămân uimit de mulţimea jeep-urilor cu care vin bieţii „săraci” să-şi încaseze banii… |
|
|
Cu mintea în iad |
12 septembrie 2012 |
|
Un părinte de la o mânăstire din Bucovina avea pe un perete al chiliei sale un tablou care înfăţişa chinurile iadului. Dimineaţa şi seara, şi ori de câte orii era ispitit de vicleanul diavol, cugeta la chinurile care îl vor aştepta dacă se va lăsa amăgit de şoapta cea vicleană. Astfel, cu timpul, voinţa i se întărise într-atât de mult încât putea s-alunge de la sine orice ispită şi începuse chiar să-i îndemne şi pe alţi călugări să facă asemenea, zicându-le: ,,Omul, trebuie să se coboare cu cugetul în iad, spre a se convinge de grozăvia sale, fiind încă în viaţă, căci după moarte de va intra într-însul, de acolo nu va mai putea ieşi vreodată. Cine acum uită iadul, uşor va cădea mai apoi în el”. |
|
|
Sănătatea trupească |
11 septembrie 2012 |
|
Un om care era bolnav de o boală cronică cauzată de dereglarea metabolismului și manifestată prin crize articulare dureroase, spre a se tămădui de această neputinţă a sa a hotărât să plece într-o plimbare prin pădure. Aici însă, fiind prins de o bandă de tâlhari, a fost luat prizonier. Fiind deci închis, şi nedându-i-se lui mai multe zile la rând decât puţină pâine şi apă, în scurtă vreme s-a şi însănătoşit. Când ai săi au izbutit să îl elibereze, foarte s-au mirat aflându-l complet sănătos… Dar cum de s-a întâmplat aceasta? Evident că postul prescris de nevoie a fost cel prin care şi-a redobândit el sănătatea trupească. |
|
|
Smerenia corăbierului |
10 septembrie 2012 |
|
Se spune că, odată, călătorea pe mare un om cu o corabie. Dar nu a pornit el bine corabia, că s-a şi pornit o furtună năprasnică. Speriat, omul a început a se ruga aşa lui Dumnezeu: ,,Doamne, ştii că datorită păcatelor mele s-a pornit furtuna aceasta, dar Te rog să o opreşti pentru că soţia mea este rău bolnavă, copiii sunt încă mici şi nu are cine să le poarte de grijă!”, iar Domnul, ascultându-i rugăciunea, a oprit furtuna. Peste cinci ani de zile, acelaşi om călătorea pe mare, tot cu o corabie, şi iar s-a pornit furtuna, insă una şi mai mare ca cea de cu cinci ani în urmă. Omul înspăimântat iar s-a rugat lui Dumnezeu zicând: ,,Doamne ştiu că şi furtuna aceasta s-a pornit tot pentru păcatele mele, dar Te rog să o opreşti fiindcă cei care sunt pe corabie cu mine, sunt nevinovaţi!”, iar Dumnezeu din cer atunci i-a răspuns: ,,O, dacă ai ştii câte perechi de opinci am rupt ca să vă adun pe toţi la un loc!...”. Aşadar, lucru plăcut a fost lui Dumnezeu smerenia corăbierului, socotindu-se pe el vinovat şi pe ceilalţi nevinovaţi. Am mai putea spune şi aşa: ,,O, dacă am ştii noi câte perechi de opinci nu rupe Dumnezeu ca să ne adune în fiecare Duminică în Sfânta Sa Biserică, la Sfânta Liturghie, la Spovedanie şi Împărtăşanie, la rugăciune şi celelalte fapte bune, I-am mulţumi şi L-am slăvi neîncetat. |
|
|
Duminica dinaintea Înălţării Sfintei Cruci |
9 septembrie 2012 |
|
Părintele VISARION IUGULESCU - Predică la Duminica dinaintea Înălţării Sfintei Cruci Descarcă predica în format "doc" Descarcă predica audio în format "mp3"
|
|
|
Naşterea Maicii Domnului |
8 septembrie 2012 |
|
Părintele VISARION IUGULESCU - Predică la Praznicul Naşterii Maicii Domnului Descarcă predica în format "doc" Descarcă predica audio în format "mp3"
|
|
|
Stăpânirea de sine |
5 septembrie 2012 |
|
Un general bând, înţelegător şi iubitor de oameni era în acelaşi timp şi foarte sever cu aceia ce se împotriveau poruncii sale. Toţi subalternii săi se mirau de cât de bine reuşea să-şi înfrâneze mânia. Dacă în tabără se întâmpla să nu meargă toate precum el îşi dorea, era foarte iritat, se înroşea cu totul la faţă, însă se silea din toate puterile sale ca să se liniştească şi se retrăgea într-un fel de birou al lui, unde de regulă îi primea pe subalternii săi. Odată, un ofiţer din statul major, căutând un document în biroul generalului, a dat peste acesta cu o cruce şi cu o icoană a Mântuitorului puternic strângându-le la piept. Atunci a înţeles secretul blândeţii şi înfrânării generalului. |
|
|
Cine-i stăpânul tău? |
4 septembrie 2012 |
|
Într-o seară, pe uliţa unui sat, mergeau doi servitori ai unor case boiereşti, întrebându-se unul pe celălalt acestea: - Tu cum o mai duci? - Foarte bine, de o săptămână mi-am schimbat stăpânul. Am avut un stăpân foarte rău înainte, un tiran de om. Acum am un stăpân nou… Mi-am schimbat stăpânul… Şi am dat peste un om foarte bun, să tot trăieşti în slujba lui… Schimbă-ţi şi tu stăpânul, căci şi al tău este tot un om rău!...
Întocmai se întâmplă însă şi în lumea noastră sufletească. Cei mai mulţi creştini slujesc unui stăpân rău şi tiran mare: la diavolul. Deci, ia bine seama, că poate şi tu te afli în slujba acestui stăpân rău. Schimbă-ţi stăpânul! Schimbă-l cât mai degrabă! Ieşi din slujba diavolului şi slujeşte-L pe Dumnezeu! |
|
|
Ce este omul? |
3 septembrie 2012 |
|
Marele filosof german Shopenhauer, mergând odată îngândurat şi abătut pe stradă, şi aflându-se cu totul transportat în lumea ideilor, s-a lovit frontal cu un alt trecător atât de tare, încât, acela foarte indignat, l-a întrebat cine este de îşi permite să fie atât de neatent când merge pe stradă. Atunci filosoful, cu multă înţelegere îi spune: - Ce n-aş da să ştiu şi eu cine sunt! Ani la rând am meditat asupra acestui lucru, însă fără niciun răspuns. De mi-ar putea răspunde cineva la aceasta, i-aş da chiar şi jumătate din toată averea mea. Şi trebuie să amintim că Shopenhauer nu a fost deloc un om sărac…
Ce răspuns nimerit! Omul care a cercetat totul şi care a încercat să pătrundă cele mai ascunse secrete ale fiinţei umane, nu s-a cunoscut pe sine însuşi şi nu a putut răspunde la o întrebare foarte simplă: ,,Ce este omul?”
"Doamne, ce este omul că Te-ai făcut cunoscut lui, sau fiul omului că-l socoteşti pe el? " (Ps. 143,3) |
|
|
Pilda vierilor |
2 septembrie 2012 |
|
Părintele VISARION IUGULESCU - Predică la Duminica a XIII-a după Rusalii Descarcă predica în format "doc" Descarcă predica audio în format "mp3"
|
|
|
Anturajul rău |
1 septembrie 2012 |
|
Un judecător englez cu numele Holt, unul dintre cei mai înţelepţi oameni ai ţării sale, a avut în tinereţe nefericita ocazie de a fi atras în anturajul unor prieteni stricaţi şi imorali, care dispreţuiau de-a dreptul atât religia cât şi virtutea. Toată noaptea şi-o petreceau în beţii şi jocuri de cărţi, întorcându-se acasă abia dimineaţa şi morţi de beţi. Într-o zi însă, judecătorul a recunoscut printre cei pe care trebuia să îi judece şi pe un tovarăş de chefuri, care trebuia să fie condamnat la moarte. Văzându-l pe acel prăpădit de om, judecătorul, văzându-se şi pe sine în pericolul de a cădea, l-a întrebat acela: - Spune-mi, ceilalţi prieteni ai noştri unde sunt ei acum? Şi nefericitul acela i-a spus: - Afară de dumneata şi de mine, toţi au fost condamnaţi, fie de justiţia oamenilor, fie de cea a lui Dumnezeu!... |
|
|
vezi şi |
|