|
CUVINTE SIMPLE PENTRU OAMENI SIMPLI |
|
|
Viaţa Sfintei Maria Egipteanca |
31 martie 2012 |
|
Părintele VISARION IUGULESCU - Viaţa Sfintei Maria Egipteanca Descarcă predica audio în format "mp3"
|
|
|
Bucuria jertfei |
30 martie 2012 |
|
Bucuria cea mai mare pe care o poate primi cineva vine din jertfă. Printr-o mică milostenie sau bunătate faţă de semenul nostru, sufletul [inima] primeşte o bucurie dumnezeiască pe care nici cel mai mare cardiolog nu poate să i-o dăruiască. Unul văzându-l pe un altul lucrând şi ostenind să-i zică: ,,Stai puţin şi te odihneşte, frate!”, şi zicând acestea să pună mâna la treabă în locul aceluia. Atunci, cel dintâi se va odihni omeneşte, în timp ce cel care a sărit să îl ajute va primi în dar din bucuria şi odihna cea dumnezeiască. (Cuviosul Paisie Aghioritul) |
|
|
Cum să mă mântuiesc? |
29 martie 2012 |
|
Cum să mă mântuiesc?... Această cuvioasă întrebare ar trebui să se nască în mod firesc în mintea fiecărui creştin. Orice om, care crede cât de cât în nemurirea sufletului şi în răsplata cea veşnică, se va întâlni inevitabil în mintea sa cu întrebarea: ,,Ce să fac să mă mântuiesc?”. Pentru mântuirea sufletului, sunt de trebuinţă, pe lângă credinţă adevărată şi de multe fapte bune, ,,Căci credinţa fără fapte e moartă!”. Întreaga mântuire sufletească, atârnă însă cel mai mult de RUGĂCIUNE. Tocmai de aceea, ea e cea dintâi de trebuinţă, înaintea oricărei alte fapte bune. Mulţumită ei ia naştere credinţa… Prin ea, prind viaţă faptele bune… Într-un cuvânt, în timpul rugăciunii tot lucrul cel bun e încununat de izbândă, iar fără ea nicio faptă bună, creştinească nu poate a fi săvârşită. (Pelerinul rus) |
|
|
Exemplul cel bun |
28 martie 2012 |
|
Fericitul Ieronim istoriseşte că o mânăstire de călugări avea o imensă avere constând în icoane şi odoare sfinte din aur, argint şi pietre preţioase. Un hoţ, ce cunoştea bine lucrul acesta, râvnea mult la aceste comori, însă nu îşi putea executa planul deoarece acestea erau straşnic păzite de călugări. Dar, pentru a-şi putea pune în aplicare planul, el a recurs la un şiretlic, şi anume, s-a rugat să fie primit în mânăstire spunând că doreşte să devină călugăr. Astfel, el a putut vedea cu precizie unde erau acelea, însă nu şi-a putut pune imediat planul în aplicare. Trecând timpul, observând viaţa cea plină de dragoste, smerenie şi pocăinţă a călugărilor de acolo, a fost influenţat într-o aşa măsură, încât a renunţat la planul său cel mişel şi, integrându-se în rânduiala monahală, a dus mai departe o viaţă plină de pocăinţă, murind la bătrâneţe ca un sfânt. Iată cum exemplul cel bun are o mare putere în îndreptarea celor păcătoşi!... |
|
|
Care-i stăpânul tău? |
27 martie 2012 |
|
Oamenii îndepărtaţi de Dumnezeu, sunt mereu nemângâiaţi şi de două ori chinuiţi. Acela care nu crede în Dumnezeu şi în viaţa viitoare, pe lângă faptul că rămâne nemângâiat, îşi mai şi osândeşte sufletul veşnic. De la stăpânul la care lucrezi, de la acela vei lua şi plata. Dacă lucrezi pentru stăpânul cel negru, acesta va avea grijă să îţi facă viaţa neagră încă de aici de pe pământ. Deci, dacă slujeşti păcatului, plata o vei primi de la diavol. Însă, dacă vei lucra pentru virtute, vei fi plătit de Însuşi Domnul Hristos. Şi, cu cât veţi lucra mai mult pentru Hristos. Lumea de azi însă, vrea şi să păcătuiască, şi Îl vrea şi pe Dumnezeu Înţelegător şi Bun. El să ne tot ierte, iar noi, să tot păcătuim… Oamenii de azi sunt lipsiţi de credinţă! De aceea dau atât de uşor năvală în mocirla cea caldă a păcatelor. Ce a făcut Hristos pentru noi, şi noi ce facem pentru El? (Cuviosul Paisie Aghioritul - Cu durere şi dragoste pentru omul contemporan) |
|
|
Onestitatea |
26 martie 2012 |
|
În timpul unei vizite întreprinse de un demnitar întru-un orăşel de provincie, o femeie bătrână, venind la el, i s-a plâns că micuţa maşină de tricotat prin care îşi câştiga pâinea cea de toate zilele, pentru ea şi pentru copii, i se stricase, iar pentru repararea ei un meşter îi ceruse cincizeci de lei, bani de care ea nu dispunea. Profund impresionat de nenorocirea bietei femei, demnitarul i-a vârât în buzunar cinci sute de lei. Apoi, mulţumindu-i, ea a plecat crezând că demnitarul îi dăruise doar cei cincizeci de lei necesari reparării maşinii. Ieşind însă afară şi privind la bancnota pe care i-o dăduse demnitarul, cu mare surprindere a observat că aceasta era de cinci sute de lei, adică de zece ori mai mult decât îi trebuia. Şi crezând ea, că din greşeală îi dăduse suma aceea aşa de mare, îndată s-a întors la milostivul demnitar, spunându-i: - Domnule, cred că aţi greşit dându-mi această sumă, căci eu aveam nevoie doar de cincizeci de lei, şi iată cât mi-aţi dat. Atunci, înduioşat, demnitarul i-a spus: - Nu mătuşică, nu am greşit. Păstrează-i pe toţi, pentru că maşina ţi s-ar mai putea strica şi când eu poate nu mă voi mai afla în acest orăşel. |
|
|
Duminica Sfântului Ioan Scărarul |
25 martie 2012 |
|
Părintele VISARION IUGULESCU - Predică la Duminica a patra din Post Descarcă predica în format "doc" Descarcă predica audio în format "mp3"
|
|
|
Buna Vestire |
|
|
Părintele VISARION IUGULESCU - Predică la Praznicul Bunei Vestiri Descarcă predica în format "doc" Descarcă predica audio în format "mp3"
|
|
|
Bucură-te, Marie! |
24 martie 2012 |
|
Iubitorul de oameni Dumnezeu, a purtat şi poartă pururea de grijă celor din lume, buni şi răi, drepţi sau păcătoşi, celor din vechime, precum şi celor de acum. În acest minunat scop, Dumnezeu - Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt - au trimis dinaintea Preacuratei Fecioare Maria –Cea din veac aleasă spre a fi sălaş Fiului lui Dumnezeu –pe Arhanghelul Gavriil ca să-i vestească lucrul acesta. Arhanghelul Domnului n-a fost trimis nici la Roma, nici în Ierusalim, ci în umilul orăşel al Galileii, anume Nazaret. Îngerul n-a fost trimis la vreo împărăteasă puternică, nici la vreo prinţesă vestită pentru lux, bogăţie, găteli sau altele, ci la umila Fecioară sărmană, din neamul lui David. Deci Dumnezeu, Părintele Cel Ceresc, de pe Scaunul Slavei Sale a poruncit aceasta Arhanghelului: ,,Gavriile să te duci în Nazaret, cetatea Galileii, la Fecioara Maria, care vieţuieşte în mare sfinţenie, în casa bătrânului dulgher Iosif, logodnicul păzitor al ei, şi să găteşti loc iscusit, ales şi vrednic întrupării iubitului Meu Fiu. Du-te, dar vezi să nu spăimântezi sufletul ei, căci este Fecioară bună, curată, nevinovată aleasă şi sfântă!” Auzind aceasta, Arhanghelul, Voievod al oştirilor îngereşti, s-a mirat întru sine de minunata întrupare a Fiului lui Dumnezeu în Corpul Fecioarei şi cugeta în ce chip va fi aceasta. Cu mare încredere în Cel ce l-a trimis şi ca un fulger răspânditor de lumină el a coborât dintru înălţimile cerului pe pământ, unde a aflat-o pe Preacurata Fecioară precum Însuşi Dumnezeu îi spusese –în casa dulgherului din Nazaret rugându-se şi cercetând Dumnezeieştile Scripturi. Şi intrând la Dânsa îngerul cu plecăciune aşa i-a grăit: ,,Bucură-te, ceea ce eşti plină de Dar, Domnul este cu Tine, binecuvântată eşti Tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui Tău…” Aceste cuvinte cu închinarea şi vederea Voievodului îngeresc au spăimântat pe Fecioară, care cugeta în ce chip va fi acesta. Deşi era obişnuită cu vederea şi vorbirea cu îngerii din Templu –unde zilnic aceştia îi aduceau hrană şi vorbeau cu ea –totuşi strălucirea Arhanghelului era superioară celor îngereşti, din Sfânta Sfintelor, din Templu. Îngerul privind-o cu multă bunăvoinţă a spus apoi Feciorei: ,,Nu te teme Marie, că ai aflat Har înaintea lui Dumnezeu. Şi iată vei lua în pântece şi vei naşte Fiu, şi vei chema Numele Lui Iisus. Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt Se va chema. Şi-I va da Lui Domnul Dumnezeu Scaunul lui David şi împărăţia Lui, nu va avea sfârşit”. Auzind aceste vorbe, Fecioara nicidecum nu a fost cuprinsă de mândrie, ci smerindu-se acestea cugeta întru sine: ,,Ce poate fi închinarea aceasta?”, apoi a zis către înger: ,,Cum va fi mie aceasta, de vreme ce de bărbat nu ştiu?! Spune-mi chipul naşterii, o, Voievodule îngeresc şi vei afla inima mea gata spre împlinirea voii lui Dumnezeu, fiindcă eu doresc un Rod ca Acesta fără stricarea fecioriei. Cum va fi aceasta? Căci eu am citit mai înainte, cum că o Fecioară va zămisli, dar n-am aflat în ce chip va zămisli Fecioara aceea. Eu îmi reamintesc bine, că am citit acel proorocesc cuvânt: ,,Iată, Fecioara în pântece va avea…”, dar cum va avea să rămână fecioară, nu mă pricep”. Iar Arhanghelul, plecându-se cu respect îngeresc înaintea Ei, ca înaintea împărătesei cerului şi a pământului i-a liniştit sufletul descoperindu-i desăvârşit această taină dumnezeiască. ,,Duhul Sfânt –i-a spus el –Se va pogorî peste Tine şi puterea Celui Preaînalt Te va umbri. Pentru aceasta şi Sfântul Care Se va naşte din Tine Se va chema Fiul lui Dumnezeu…” În acel moment Preasfânta Fecioară fiind cuprinsă de o mare bucurie a zis Arhanghelului: ,,Iată roaba Domnului, fie mie după cuvântul Tău”, iar Duhul Sfânt S-a pogorât aspra Ei, şi Cuvântul lui Dumnezeu, S-a zămislit în pântecele ei cel pururea fecioresc. Sfântul Arhanghel Gavriil împlinindu-şi sârguincios solia Buneivestiri, după cum Tatăl Cel Ceresc îi poruncise, cucerindu-se adânc înaintea lui Dumnezeu Cuvântul Cel întrupat în pântecele cel pururi fecioresc, la fel dinaintea Fecioarei în care Acesta Se întrupase, cu smerenie, plecându-se şi-a luat zborul spre înălţimile cereşti spre a se aşeza din nou dinaintea Scaunului lui Dumnezeu. Iar de acolo, el pururea el preamăreşte taina întrupării lui Dumnezeu-Cuvântul, dimpreună cu mulţimea tuturor oştirilor îngereşti într-o minunată lumină, fericire şi bucurie veşnică. Amin! (Părintele Nicodim Măndiţă) |
|
|
De ce suntem ispitiţi? |
23 martie 2012 |
|
De ce îi îngăduie Dumnezeu diavolului să ne ispitească? De ce oare?!? Dumnezeu îngăduie aceasta pentru a putea alege pe fiii Săi. Fă diavole orice vrei, - Îi spune Domnul - deoarece, orice ispite ar unelti, în cele din urmă, îşi va zdrobi mutra de piatra cea din capul unghiului, care este Hristos. Dumnezeu nu ar îngădui o ispită, dacă din aceasta nu va ieşi ceva bun. Dacă Dumnezeu vede că dintr-o încercare ar putea obţine un bine mai mare, lasă pe diavol să îşi facă treaba sa. Dumnezeu l-ar fi putut desfiinţa demult pe diavol, doar este Dumnezeu. Dacă ar vrea, şi acum l-ar putea aduna ghem în iad… Dar îl lasă tot spre binele nostru. Dacă nu am fi ispitiţi, noi am putea crede că suntem chiar sfinţi. Aşadar, Dumnezeu îngăduie diavolului să ne lovească, deoarece prin acestea el scutură tot praful de pe sufletele noastre prăfuite. Deci, orice ne-ar face, în cele din urmă, diavolul ne face până la urmă un mare bine, căci, prin ispite, mult ne ajută să ne mântuim. De aceea îi şi îngăduie Dumnezeu să ne ispitească! (Cuviosul Paisie Aghioritul - Cu durere şi dragoste pentru omul contemporan) |
|
|
Sfintele icoane |
22 martie 2012 |
|
În apropiere de Ierusalim trăia un foarte evlavios ascet cu numele Ioan. Acesta avea în peştera în care sihăstrea o icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu cu Pruncul Hristos în braţe. De câte ori ascetul avea de făcut vreun drum, aprindea candela de la icoană zicând: O, Preasfântă Fecioară trebuie să călătoresc într-un loc îndepărtat şi voi lipsi multe zile de lângă tine. Ai grijă tu de această candelă să nu se stingă. Acoperământului tău binecuvântat încredinţez şi sufletul meu. Şi plecând a lipsit de la peştera sa timp de mai multe luni. Şi de câte ori se întorcea de unde era plecat, găsea candela întreagă arzând fără se consume nimic din ea. Chipul Peasfintei Născătoare de Dumnezeu din sfânta icoană îi purta de grijă în toată vremea.
Icoane avem şi noi, dar… ne lipseşte credinţa. |
|
|
Cele pământeşti |
21 martie 2012 |
|
Dacă te prinzi în cele pământeşti, pierzi drumul către cer. Faci una, apoi vei vrea şi pe cealaltă, şi dacă intri în angrenajul acesta te vei pierde. Dacă te prinzi în cele pământeşti, le pierzi pe cele cereşti. Munca multă, cu oboseala şi împrăştierea ei, nu ajută, mai ales atunci când e făcută şi în grabă. Aceasta îndepărtează trezvia şi sălbăticeşte sufletul. Un asemenea om nu numai că nu se poate ruga, dar nici să cugete limpede nu poate. Drept aceea, luaţi aminte: nu vă risipiţi timpul fără folos, fără să-l valorificaţi în cele duhovniceşti! Prin neglijarea rugăciunii şi a îndatoririlor duhovniceşti, vrăjmaşul ne ocupă înălţimile noastre duhovniceşti şi ridică război asupra noastră urmând ca sufletele să ne fie robit apoi de patimi. (Cuviosul Paisie Aghioritul - Cu durere şi dragoste pentru omul contemporan) |
|
|
Mai bine să dormi... |
20 martie 2012 |
|
Un tată evlavios, seara, înainte de culcare, obişnuia să le citească copiilor săi din Vieţile Sfinţilor, iar copiii, adunaţi în jurul său îl ascultau cu atenţie. Într-o seară însă, doi dintre copii, obosiţi de alergătura de peste zi, au adormit. Observând aceasta, cel de-al treilea i-a spus tatălui: - Vezi tată, fraţii mei dorm, iar eu te ascult şi mă rog. Tatăl însă, mustrându-l i-a spus: - Dragul meu, mai bine să dormi, decât să te mândreşti cu binele şi cu faptele pe care le faci! Mândria, dragul tatii, este păcatul prin care o parte din îngeri au căzut; le-a luat Dumnezeu lumina, înţelepciunea, frumuseţea şi toate darurile primite de El, Creatorul. |
|
|
Duhul lumesc |
19 martie 2012 |
|
Astăzi, lucrul cel mai important este să nu ne modelăm viaţa după acest duh lumesc. Pe cât putem, să nu ne lăsăm atraşi de acest curent care ne va trage târâş în ,,canalul” pierzării sufleteşti. Peştii cei isteţi nu se lasă atraşi de momeala din cârligul pescarului. Văd momeală, înţeleg că-i momeală şi se îndepărtează de acolo, astfel scăpând. În timp ce restul, văd momeala, dar se îndreaptă cu repeziciune spre aceasta să o mănânce, şi, ţac, se şi văd prinşi. Duhul lumesc este o boală. Precum căutăm să evităm o boală, la fel să evităm şi a ne lua după duhul lumii acesteia. Să ne înstrăinăm de duhul progresului lumesc, ca să progresăm duhovniceşte, să ne însănătoşim duhovniceşte spre a ne putea bucura îngereşte! (Cuviosul Paisie Aghioritul - Cu durere şi dragoste pentru omul contemporan) |
|
|
Duminica Sfintei Cruci |
18 martie 2012 |
|
Părintele VISARION IUGULESCU - Predică la Duminica a treia din Post Descarcă predica în format "doc" Descarcă predica audio în format "mp3"
|
|
|
Sfântul Alexie - Omul lui Dumnezeu |
17 martie 2012 |
|
|
|
|
Marile schimbări |
16 martie 2012 |
|
O dată, un tânăr dornic de lucruri mari, îl întrebă pe un bătrân înţelept: - Ce aş putea să fac pentru pacea lumii? Înţeleptul îl privi pe deasupra ochelarilor şi-i răspunse zâmbind: - Nu trânti atât de tare uşa! Ce-i drept, marile schimbări încep întotdeauna cu o mică transformare, înlăuntrul tău. |
|
|
Contul din ceruri |
15 martie 2012 |
|
Nedrepţii se vor nedreptăţi veşnic, dar cei care primesc fără să cârtească şi cu bucurie, nedreptatea, se vor veseli veşnic. Un mare, făcător de bine al nostru este tocmai acela care ne nedreptăţeşte!… Şi aceasta, deoarece, prin nedreptatea pe care ne-o face, el depune în contul nostru de la Banca din ceruri. Iar prin aceasta, el ne face bogaţi pentru veşnicie. Este acesta, oare, un lucru mic? Şi oare nu îl iubim noi pe făcătorul nostru de bine? Nu îi suntem noi recunoscători? La fel este şi cu cel care ne face o nedreptate. Trebuie să îl iubim şi să îi fim recunoscători pentru că el ne face mai bogaţi pentru veşnicie. (Cuviosul Paisie Aghioritul - Cu durere şi dragoste pentru omul contemporan) |
|
|
Orgoliul |
14 martie 2012 |
|
Împăratul Napoleon, cât a stat la Moscova, a dat ordin să se bată nişte monede care pe o parte să poarte imprimat chipul său, iar pe cealaltă următorul înscris: ,,Cerul este al Tău, pământul al meu”. Apoi a trimis câteva din monedele acestea guvernatorului din Orenburg, Rusia. Drept răspuns, acesta a scris pe una din monede, sub capul lui Napoleon acestea: „Spatele este al tău, iar biciul al meu”. Şi apoi, ştim din istorie cum a pedepsit Dumnezeu pe Napoleon pentru orgoliul său. Adânc umilit, a murit părăsit de toţi, în singurătatea Insulei Sfânta Elena. |
|
|
Valoarea omului |
13 martie 2012 |
|
În Împărăţia lui Dumnezeu, fiecare om este atât de important, încât niciodată nu va putea fi înlocuit de nimeni şi de nimic. Să nu crezi frate, oricât de mic şi neînsemnat te-ai simţi, că eşti de prisos în lumea aceasta. Lucrul acesta se poate constata foarte bine şi din următoarea întâmplare: La repetiţia generală a unui concert cu orchestră, în timp ce corul cânta cu putere, însoţit de sunetul tobelor, trompetelor şi goarnelor, flautistul, care stătea într-un colţ cugeta întru sine: ,,În zgomotul acesta asurzitor e indiferent dacă voi cânta şi eu ori ba şi, oricum, nu va băga nimeni de seamă… - şi a încetat a mai sufla în flaut. Văzând aceasta, dirijorul, a făcut semn să se oprească şi celorlalţi instrumentişti şi a strigat: - Ce se întâmplă cu flautul? Urechea artistului a simţit că armonia nu era deplină, fiindcă unul din instrumente nu îşi făcea datoria.
Tot la fel procedează şi Dumnezeu. El ascultă glasul de laudă pe care i-L aduce fiecare om la locul şi lucrul în care a fost rânduit de El. Iar armonia nu este deplină decât în momentul în care toată suflarea laudă pe Domnul. |
|
|
Confortul |
12 martie 2012 |
|
Un bătrân, ce locuia într-un deşert, trebuia să îşi care zilnic apa de la o foarte mare distanţă. În felul acesta îşi smerea şi îşi muncea trupul pentru a nu cădea în trândăvie şi alte păcate. Pe cale, pustnicul rostea multe rugăciuni pentru el şi pentru lume. S-a întâmplat însă, ca într-o zi, din cauza oboselii, să îşi piardă puterea şi, sleit, să cadă la pământ. La ce să mă mai chinuiesc cu căratul apei - şi-a zis atunci bătrânul - îmi voi muta coliba la marginea râului şi pe viitor acolo voi locui. Dar, pe când cugeta el acestea, a auzit pe cineva venind după el, care-i număra paşii. - Cine eşti - l-a întrebat nedumerit bătrânul? - Sunt îngerul trimis de Dumnezeu pentru a-ţi număra paşii şi aţi răsplăti pentru osteneala ta! Atunci, cu totul întărit de spusele îngerului, bătrânul a mers şi şi-a mutat coliba într-un loc şi mai îndepărtat de apă.
Oare tot aşa fac şi creştinii din ziua de astăzi? Sau caută să-şi îmbunătăţească şi mai mult confortul… Şi totuşi n-ar fi o problemă că avem robinetul cu apă caldă şi rece în perete, ci problema este că nu folosim timpul economisit, datorită confortului pe care ni l-am creat, pentru lucrarea faptelor bune: rugăciune, mergerea la biserică, spovedanie, cercetarea bolnavilor etc. Cei mai mulţi îşi pierd timpul liber în faţa televizorului, calculatorului şi nici nu se gândesc că anii trec şi vine examenul cel mare, Ziua Judecăţii. |
|
|
Duminica Sf. Grigorie Palama |
11 martie 2012 |
|
Părintele VISARION IUGULESCU - Predică la Duminica a doua din Post Descarcă predica în format "doc" Descarcă predica audio în format "mp3"
|
|
|
Asigurări şi... nesiguranţă |
10 martie 2012 |
|
Astăzi lumea s-a umplut de tot felul de asigurări, dar, fiind depărtată de Hristos, simte cea mai mare nesiguranţă. În nicio altă epocă nu a existat o nesiguranţă mai mare decât cea pe care pe care o resimt oamenii de azi. Şi pentru că asigurările omeneşti nu-i pot ajuta pre mult, cu ultimele puteri, ei aleargă acum să intre în corabia Bisericii pentru a simţi siguranţa duhovnicească, căci văd ei bine, cum acum corabia lumească stă gata să se scufunde. Anii pe care îi traversăm sunt foarte grei şi primejdioşi, dar în cele din urmă va birui Hristos. (Cuviosul Paisie Aghioritul - Cu durere şi dragoste pentru omul contemporan) |
|
|
Ziua barbatului |
09 martie 2012 |
|
|
|
|
Duhul lumesc |
08 martie 2012 |
|
Inima robită de lumea cea deşartă, păstrează şi sufletul atrofiat şi mintea întunecată. Atunci, deşi unul se vede a fi om, în esenţă el nu este decât un avorton duhovnicesc. Iar duhul lumesc se strecoară încet-încet în sufletul omului, precum ariciul în culcuşul cel cald al iepurelui. La început, ariciul l-a rugat să îl lase să îşi bage puţin capul, ca să nu îl plouă. Apoi a mai băgat un picior, apoi şi pe celălalt, iar în cele din urmă, a intrat cu totul scoţându-l pe iepure afară. Aşa şi duhul cel lumesc, cu mici cedări şi încet-încet ajunge să pună stăpânire asupra noastră. Răul înaintează puţin câte puţin. Dacă ar veni dintr-odată nu ne-ar putea înşela. (Cuviosul Paisie Aghioritul - Cu durere şi dragoste pentru omul contemporan) |
|
|
Noapte sau zi? |
07 martie 2012 |
|
Se spune că bunătatea şi răutatea unui om se văd pe faţa lui. Omul bun are o anumită lumină pe chip, în timp ce omul rău este, dimpotrivă, întunecat. Nu ştim cât de valabilă este această părere, dar drept e că chipul unui om tolerant şi înţelegător e mai destins, mai blând, decât fruntea încruntată a celui care are tot timpul ceva de reproşat. O istorioară spune că într-o mănăstire, stareţul, care era un om înţelept, şi-a întrebat într-o zi ucenicii: „Când vă daţi seama că noaptea s-a sfârşit şi a început ziua.” Unul dintre călugări a răspuns: „Când reuşesc să văd vârful brazilor de dincolo de gardul mănăstirii.” Altul a zis: „Atunci când de la fereastra chiliei mele disting crucea de pe turla bisericii.” Stareţul nu a fost mulţumit de răspunsuri şi le spuse: „S-a făcut ziuă atunci când reuşeşti să vezi un om oarecare şi să recunoşti în el pe fratele tău. Dacă nu poţi să faci asta, în sufletul tău este noapte, chiar dacă soarele e sus pe cer.” Să cugetăm bine la această istorioară şi să ne întrebăm fiecare: Oare în sufletul meu e noapte sau zi? |
|
|
Preţul cel mai mare |
06 martie 2012 |
|
În magazinul de bijuterii intră o fetiţă de aproape şase ani ţinând o cutiuţă metalică în mână. Se îndreptă spre vitrina cu cruciuliţe şi-i spuse vânzătorului: - Vreau această cruciuliţă pentru sora mea. Are pietrele albastre aşa cum sunt şi ochii ei. Bijutierul o întrebă: - Câţi bani ai? Fetiţa desfăcu capacul cutiuţei şi răsturnă pe tejghea mai multe monede. Nu puteau fi decât vreo 20 lei în total. - Sunt de ajuns? - întrebă fetiţa privindu-l insistent pe vânzător. Şi continuă: - Îi strâng de un an ca să-i iau un cadou surorii mele mai mari. De când a murit mama, ea mă creşte şi aş vrea să-i fac o bucurie de ziua ei. S-a născut de Bunavestire. O cheamă Maria. Bijutierul se duse în spate şi se întoarse cu o cutie tot albastră în care puse cruciuliţa de aur şi i-o dădu fetiţei: - Sper să-i placă surorii tale. Copila ieşi din magazin cu ochii strălucind de fericire. O oră mai târziu, în bijuterie intră o tânără cu ochii albaştri şi cu un aer neliniştit. Puse pe tejghea cutia în care era cruciuliţa de aur şi întrebă: - Aceasta a fost cumpărată de aici? - Da domnişoară. - Şi cât a costat? - Preţurile bijuteriilor pe care le vând eu sunt confidenţiale, răspunse vânzătorul. Le ştiu doar eu şi cumpărătorul. - Dar sora mea avea doar câţiva bănuţi. Cum a putut să cumpere un asemenea obiect de aur? Bijutierul închise cutia şi o înmână tinerei spunându-i: - Sora dumneavoastră a plătit preţul cel mai mare pe care-l putea plăti cineva. Din dragoste şi recunoştinţă, a dat tot ce avea. |
|
|
Rugăciunea stareţilor de la Optina |
05 martie 2012 |
|
Doamne, dă-mi să întâmpin cu linişte sufletească tot ce îmi va aduce ziua care începe. Dă-mi să mă predau cu totul voii tale sfinte. În fiecare ceas al acestei zile povăţuieşte-mă în toate şi ajută-mă. Chiar de aş primi necazuri şi nenorociri în timpul zilei, învaţă-mă să le primesc cu sufletul liniştit şi cu credinţă tare, că în toate este voia Ta cea sfântă. În toate cuvintele şi faptele mele călăuzeşte-mi gândurile şi simţămintele, în toate întâmplările neprevăzute fă să nu uit că totul este trimis de Sus, de către Tine. Învaţă-mă să mă port drept şi cu înţelepciune cu toţi fraţii mei, să nu tulbur şi să nu supăr pe nimeni Doamne, dă-mi putere să duc greutatea zilei care începe şi toate întâmplările din cursul zilei. Călăuzeşte voinţa mea şi învaţă-mă să mă rog, să cred, să nădăjduiesc, să rabd, să iert şi să iubesc. Amin! |
|
|
Duminica ORTODOXIEI |
04 martie 2012 |
|
Părintele VISARION IUGULESCU - Predică la Duminica întâia din Post Descarcă predica în format "doc" Descarcă predica audio în format "mp3"
|
|
|
Patimile |
03 martie 2012 |
|
Trebuie să ştim că atunci când ne lăsăm în voia mândriei, a mulţumirii de sine, a laudei de sine, autoîndreptăţirii, cu îngăduinţa lui Dumnezeu, vom avea parte de dezlănţuirea sălbatică a patimilor din noi. Cu alte cuvinte, lucrul acesta se petrece numai atunci când începem să avem o părere foarte bună despre noi înşine, despre valoarea noastră şi despre nivelul duhovnicesc la care am ajuns sau atunci când simţim o satisfacţie trufaşă văzând că ceilalţi se află în regres. Medicamentul pentru această boală este simplu: gândul smerit –smerirea sinceră şi conştientă a sinelui nostru. Numai aceasta, poate opri valurile ispitelor ce ne sunt îngăduite cu scop educativ. |
|
|
Focul ispitelor |
02 martie 2012 |
|
Un pustnic cu numele Martin a trăit retras în pustie vreme de mai bine de douăzeci şi cinci de ani, petrecând majoritatea timpului său în post aspru şi rugăciune. Diavolul, veghind neîncetat, voia cu orice preţ să poată dobândi sufletul acestui râvnitor sihastru. Şi, pentru aceasta, el a trimis la el o femeie care să-l ispitească. Martin, văzându-se în primejdia de a păcătui, a aprins un foc mare şi şi-a vârât picioarele în el. Dar repede după aceasta, nemaiputând îndura durerea şi usturimile a început a striga: Doamne, dacă nu pot suporta nici măcar acest mic foc pământesc, cum oare voi putea eu să suport focul cel veşnic din temniţele iadului, în care voi fi aruncat daca mă voi lăsa ispitit de diavol?! Şi astfel a scăpat pustnicul Martin de diavol şi de ale sale ispite. |
|
|
Vrăjitorul Virginiu |
01 martie 2012 |
|
Un om oarecare din Constantinopol dispreţuia sfinţenia Tainei Cununiei şi, din pricina aceasta, îşi înşela nevasta. Soţia sa, femeie cu frica lui Dumnezeu, aflând aceasta, era foarte tristă. Voind să-l aducă lângă ea, s-a dus la un celebru vrăjitor, pe nume Virginiu. Ducându-se la el, l-a aflat înconjurat de lume multă. Fiecare căpăta răspuns şi pleca. Venindu-i şi ei rândul, s-a aşezat şi-a prins a-şi spune păsul: - Soţul meu s-a dat păcatului. Se duce în toate locurile de pierzanie şi-şi risipeşte avutul cu actriţe şi femei desfrânate. Am venit la tine, fiindcă am aflat că pe mulţi i-ai salvat. Ajută-mă şi pe mine, dacă poţi, şi te voi răsplăti cum voi putea eu mai bine. - Nu te nelinişti, îi răspunse vrăjitorul. Eu îl voi face să nu mai aibă ochi pentru nici o altă femeie. Pot să-l fac şi să moară. Pot să-l dau pe mâna duhurilor celor viclene. Spune şi voi face cum doreşti. - Domnule, nu doresc decât să se întoarcă acasă şi să fie un soţ bun şi credincios. - N-ai nici o îndoială că aşa va fi! Du-te acum acasă şi pregăteşte-mi candela, apă, untdelemn, o lumânare, o cingătoare şi foc. Miercurea viitoare voi veni la tine acasă pentru a face cele de trebuinţă. Vrăjitorul, sfătuit de diavol care cunoaşte trecutul, i-a vădit, înainte de a pleca, păcate pe care le făptuise în vremea tinereţii sale. Astfel, femeia s-a încredinţat de puterea lui. Apoi a trimis-o acasă, speriată, dar nădăjduind în întoarcerea soţului ei. Aşa cum promisese, miercuri vrăjitorul Virginiu veni acasă la femeie. Luă lumânarea, aprinse candela şi puse icoane dinaintea ei. Toate le făcea, aparent, cu evlavie. La sfârşit luă cingătoarea, şopti ceva, făcu patru noduri şi-apoi o dădu femeii, spunându-i să se încingă cu ea direct pe piele. Apoi îi spuse: - Dă-mi acum un ban de aur să-l împart celor săraci spre mântuirea sufletului tău. Fericită, femeia îi dădu banul şi promise să-i mai dea şi alţi bani, cu condiţia să o ajute. Într-adevăr, de atunci bărbatul ei nu se mai duse la alte femei şi îşi iubea soţia, fiind cu grijă faţă de casă. Însă, nu după multă vreme, femeia începu să fie lovită de diavoli, simţindu-se foarte obosită. Vezi bine, duhul cel viclean îşi lua acum răsplata, de vreme ce, de bunăvoie femeia se dusese la el. Adesea i se arăta în vise pline de desfrânare, luând chipul unui arap. Alteori îi apărea ca un câine negru, neruşinat, ce o săruta pe gură. Neştiind ce se întâmpla, căzu în deznădejde. Se tot întreba de ce are vise atât de urâte şi scârboase şi cum de a dobândit diavolul atâta cutezanţă faţă de ea. Cu vremea, lucrurile s-au înrăutăţit. Nefericita femeie căzu din lac în puţ. Se vedea plină de dorinţe ruşinoase, mâncând broaşte, şerpi şi alte scârboase târâtoare. Nici nu mai dormea liniştită. Iar când se trezea, era tulburată foarte, plină de groază şi scârbă. Atunci a prins a se gândi la Dumnezeu. A început să se roage fierbinte şi să postească. Iar Dumnezeu, de oameni iubitorul, a privit spre ea. Ştiind sărmana femeie ce mari virtuţi îl împodobeau pe tânărul Epifanie, ucenicul Sfântului Andrei cel nebun pentru Hristos, a căzut la picioarele sale, povestindu-i de-a fir-a-păr necazul ce dăduse peste ea. La rândul său, Epifanie a cerut sfat învăţătorului său duhovnicesc. - Lămureşte-mă părinte, ce însemnau candela şi cingătoarea cu patru noduri? Ce era cu apa, untdelemnul şi lumânarea? Şi de ce s-a folosit diavolul de aceste lucruri şi de vrăjitor, pentru a pune stăpânire pe această femeie? - Fiindcă m-ai întrebat, îţi voi lămuri totul, îi răspunse Sfântul Andrei. Diavolul obişnuieşte ca mai întâi să alunge Harul lui Dumnezeu de la oameni, pentru ca apoi să intre în ei neîmpiedicat. Sfântul Har nu pleacă fiindcă s-ar teme de diavol, ci pentru că îi este urâtă duhoarea păcatului. Diavolul nu îl obligă pe om să cadă în păcat. Doar îl ispiteşte, îl mână spre acesta, aducându-i cugete viclene. Dacă omul cedează ispitei diavolului şi cade în păcat, diavolul dobândeşte putere asupra sa şi Sfântul Har este alungat. Un lucru asemănător i s-a întâmplat şi acestei femei. Diavolul o ura fiindcă era cucernică şi smerită. De aceea a voit să o robească. La început s-a folosit de desfrânarea soţului ei, ca s-o facă să se ducă la vrăjitorul Virginiu. Apoi, a izbutit s-o facă să-i dea de bunăvoie cele trebuincioase pentru vrăji. După aceea a încercat să îndepărteze de la ea Harul Sfântului Botez. Astfel, vrăjitorul Virginiu a folosit candela în loc de cristelniţă, apa, în loc de Agheasmă Botezului, untdelemnul, în loc de mir, lumânarea şi focul, în locul celor aprinse de obicei la Botez. În ce priveşte nodurile cingătorii, acolo „l-a legat” pe diavol şi i-a poruncit femeii să o poarte direct pe piele, spre a-l avea mereu înfăşurat în jurul mijlocului ei. - Fie numele Domnului binecuvântat, Care ţi-a vădit ţie toate acestea, zise Epifanie sfântului. Dar cum de a cunoscut vrăjitorul păcatele făptuite de femeie în vremea tinereţii sale? - Oare nu ştii, răspunse sfântul, că diavolii îi urmăresc pe toţi creştinii? Ei bine, urmărindu-i, le cunosc toate faptele, pe care le descoperă acestora prin intermediul vrăjitorilor. Cucernicul tânăr asculta cu admiraţie cuvintele sfântului, dând slavă din nou lui Dumnezeu Care vădeşte sfinţilor Lui lucrările diavolului, izbăvind făpturile Sale din capcanele celui viclean. În cele din urmă, toate spusele sfântului s-au adeverit! Într-adevăr, îndată ce-au ars cingătoarea cu patru noduri şi, după ce au aruncat candela, femeia s-a eliberat de lucrarea diavolească. (Sfântul Andrei) (Darurile Sfântului Duh - Darul luptei împotriva diavolilor) |
|
|
vezi şi |
|