Pagina

CUVINTE SIMPLE PENTRU OAMENI SIMPLI

Forţa credinţei

31 mai 2013

Într-un sat, o femeie avea un urs pe care îl domesticise şi îl ţinea legat, aşa cum ţineam noi câinii, legaţi în curţi la ţară. Într-o zi a vrut să plece într-un sat vecin, situat peste o pădure. S-a dus la urs şi i-a spus: "Să stai liniştit aici, să nu încerci să te dezlegi!" Ursul era puternic şi mai încercase să se elibereze şi adesea reuşise. I-a dat a înţelege că a priceput. Femeia a plecat. Trecând prin pădure, la un moment dat a auzit tropote puternice în urma ei. S-a răsucit pe loc în cărare. În urma ei venea ursul. Venea alergând. L-a aşteptat. Şi-a pus mâinile în şolduri şi a început să-l mustre, să-l acuze de neascultare: "Nu ţi-am spus să stai acasă? Eşti obraznic! Eşti neascultător!" Ursul o asculta supus, înmărmurit. L-a lovit peste obraz şi i-a poruncit: "Du-te înapoi acasă!" Ursul a făcut stânga împrejur şi s-a întors pe aceeaşi cărare pe care venise. Femeia s-a dus în satul vecin, şi-a făcut treburile şi seara s-a întors şi ea acasă. Spre marea ei mirare, ursul era legat aşa cum îl lăsase!

Ce se întâmplase? Ursul din pădure fusese un alt urs. Un urs sălbatic, care venise după dânsa cu gând agresiv, s-o atace. Dar femeia i-a vorbit şi i-a poruncit cu atâta siguranţă, cu atâta credinţă că e ursul ei, despre care ştia că o asculta, încât acest urs sălbatic a ascultat-o ca şi ursul ei domestic, de acasă. De ce? Fiindcă ea a acţionat asupra lui cu puterea convingerii, cu forţa credinţei că este ursul ei, acela care o asculta.

Doi profesori

30 mai 2013

Se zice că doi profesori, buni prieteni, aveau o dispută aprinsă despre originea Universului. Unul susţinea ca Universul a apărut de la sine, dintr-o materie preexistentă care s-a organizat încetul cu încetul, fără să fie creată de nimeni. Celălalt susţinea că a fost creat de Dumnezeu, deoarece nimic preexistent nu se justifică logic şi nici organizarea datorata hazardului nu poate lua forme logice, coerente. Ca ceva să existe, trebuie să aibă un creator. Din nimic nu poate apărea nimic. Dar celălalt nu putea accepta aceste lucruri, deoarece, spunea, nu pot fi demonstrate experimental, sunt doar afirmaţii teoretice.

Trecând în bibliotecă, gazda i-a scos din raft o carte preţioasă.

- Cine a scris-o?, a întrebat profesorul vizitator.

- Nimeni, a răspuns gazda.

- Colega, să fim serioşi!

- Dar sunt foarte serios. Aveam pe masă o sticlă de cerneală. Sticla s-a răsturnat. Pe masă erau nişte hârtii şi deodată, din cerneala răsturnată, pe hârtii a apărut cartea aceasta!

Celălalt a rămas tăcut. A înţeles. A fost aproape de prisos când gazda a continuat:

- Am răspuns după principiile tale. Le-am aplicat experimental! Şi iată că acum nu le crezi. Cam aşa a fost şi cu originea Universului. Tot aşa mi-a sunat şi mie "nimeni" al tău! Şi a mai adăugat:

- Ca să pot crede că totul a apărut la întâmplare, ar trebui să umplu o căciulă cu litere, să le amestec bine, şi răsturnându-le pe masă, să obţin Divina Comedie! Sau, am adăuga noi, Luceafărul [lui Eminescu]. Sau măcar o strofă. Sau măcar un vers.

Pilda vieţii

29 mai 2013

Un misionar creştin s-a dus în India ca să propovăduiască adevărul Evangheliei. Având nevoie de un om de serviciu, a intrat în vorbă cu un localnic ce era disponibil pentru a intra în slujba străinului. Indianul era însă un foarte devotat adept al religiei budiste. Din cauza asta şovăia de a primi oferta misionarului.

- Aş intra bucuros în serviciul dumitale, zicea el, dar mă tem că vei încerca să mă faci creştin.

- N-ai nici o frică, răspunse misionarul. Îţi promit că îţi voi respecta convingerile religioase şi n-am să-ţi vorbesc nimic despre Dumnezeul meu Iisus Hristos.

Omul se ţinu de cuvânt. Dar după un an de zile indianul, cel angajat în serviciu, veni la stăpânul său şi-i zise:

- Iubite stăpâne! Ceea ce ai făgăduit ai respectat. Tot anul de când te slujesc nu mi-ai vorbit nimic despre Hristos. Dar, ceea ce n-au auzit urechile mele, au văzut ochii mei. Ţi-am observat bunătatea, mila, felul cum te-ai rugat şi te-ai comportat cu oamenii. Viaţa dumitale a fost pentru mine o Evanghelie vie, permanentă. Sunt acum deplin convins de adevărul credinţei ce o propovăduieşti aici în India şi de aceea doresc să mă fac şi eu creştin.

Dragostea pentru aproapele

28 mai 2013

Un frate a întrebat pe un duhovnic zicând: "Părinte, trăiesc la un loc doi nevoitori în viaţa călugărească. Unul din ei şade în chilia sa şi posteşte cu mare înfrânare, zile întregi nemâncând nimic. Celalalt se mai înfruptă din bucate, dar slujeşte bolnavilor cu osârdie. A cărui faptă este mai plăcută lui Dumnezeu?"

Răspuns-a bătrânul şi a zis: "Cel ce posteşte cu străşnicie, dar nu are dragoste de aproapele, acela măcar de s-ar spânzura de nările lui, nu poate fi asemenea celui ce slujeşte bolnavilor''.

(Pateric)

Despre vise şi vedenii

27 mai 2013

Nişte fraţi s-au dus la Avva Antonie ca să-i spună despre visele şi vedeniile pe care le aveau şi să se înveţe de la dânsul de sunt adevărate, sau de la draci. Şi aveau ei un măgar care a murit pe cale. Deci după ce au venit la bătrânul, apucând el mai înainte, le-a zis lor: "Cum a murit măgarul pe cale?" Şi i-au zis lui: " De unde ştii Avvo?" Iar el le-a răspuns: "Dracii mi-au arătat". Iar ei i-au zis: "Noi pentru aceasta am venit să te întrebăm, că avem vise şi vedenii şi de mult ori se fac adevărate; nu cumva ne înşelăm?" Şi i-a încredinţat pe ei bătrânul din pilda măgarului, că acestea sunt năluciri de la draci (Pateric, Avva Antonie).

Un frate l-a întrebat pe un bătrân iscusit, zicând: "Avvo, cum zic unii că de multe ori văd arătare îngerească? Răspuns-a lui bătrânul, zicând: "Fiule, fericiţi sunt cei ce-şi văd păcatele lor, iar nu cei ce văd arătări şi alte lucruri!"

(Pateric)

Duminica Slăbănogului

26 mai 2013

Părintele VISARION IUGULESCU - Predică la Duminica a IV-a după Paşti

Descarcă predica în format "doc"

Descarcă predica audio în format "mp3"

Să ne trudim, însă cu smerenie

25 mai 2013

E posibil să trudeşti timp îndelungat, şi totuşi, datorită lipsei de smerenie, să nu sporeşti prea mult.

Alţii, pe de altă parte, pot să lupte mai puţin (să se roage, să postească şi altele), dar să sporească, deoarece au smerenie, care le întrece pe toate.

Sursa: Patericul atonit, Arhim Ioannikios

Plapuma Patriarhului

24 mai 2013

Într-una din zile a venit un boier la Sfântul Ioan cel Milostiv, Patriarhul Alexandriei, şi văzând că aşternutul lui de învelit era rupt şi sărac, mergând la casa sa, i-a trimis o plapumă al cărei preţ era de treizeci şi şase de galbeni şi l-a rugat pe Sfântul să se acopere cu acea plapumă.

Patriarhul, nevoind să-l necăjească pe acel boier a primit plapuma şi numai într-o noapte s-a acoperit cu ea. Apoi îşi zise: ,,Amar ţie, ticălosule Ioane, că te acoperi cu plapumă de mult preţ, iar săracii, fraţii lui Hristos, pier de atâta frig şi ger! Câţi sunt care înnoptează fără acoperământ în vânt şi în frig, şi abia au câte o rogojină sau câte o mică zdreanţă. Câţi sunt cei care se culcă goi pe gunoaie şi tremură de frig, apoi fiind flămânzi, nu dorm toată noaptea şi mor de frig. Vai mie, câţi săraci sunt care doresc, ca şi Lazăr să se sature din fărâmiturile ce cad de la masa mea! Vai mie, câţi străini şi nevoiaşi sunt în cetatea aceasta, care n-au unde să-şi plece capul, ci afara stau toată noaptea şi pătimind, mulţumind pentru toate Stăpânului Hristos! Iar tu Ioane, voind să dobândeşti viaţa cea veşnică, petreci în răsfăţare şi toate le ai după plăcere! Vieţuieşti în casă frumoasă, porţi haine moi, bei vin, mănânci peşte ales, şi pe lângă acestea toate, te-ai acoperit şi cu plapumă de mult preţ, din cel mai fin material. Ce mai nădăjduieşti în veacul ce va să fie? Cu adevărat îţi zic, ticălosule Ioane, nu vei dobândi Împărăţia cea Veşnică, ci vei auzi ca bogatul acela din pilda Mântuitorului, că ai primit binele în viaţa ta, iar cei săraci au primit cele rele. Binecuvântat să fie Dumnezeu că în celelalte nopţi smeritul Ioan nu se va mai acoperi cu această plapumă, ci săracii şi nevoiaşii se vor îndestula din preţul ei”.

Făcându-se ziuă, îndată a trimis plapuma la târg să o vândă, ca astfel, cu preţul ei, să cumpere haine săracilor. Iar când era să vândă plapuma, s-a întâmplat de a trecut pe acolo chiar boierul care-i dăruise acea plapumă fericitului Ioan. Şi văzând că se vinde, a cumpărat-o el şi iarăşi a trimis-o lui Ioan, rugându-l s-o ţină pentru trebuinţa sa.

Iar Sfântul, luând-o a pus-o din nou la vânzare. Dar boierul cumpărând-o din nou, a trimis-o lui Ioan, rugându-l să se acopere cu ea. Ioan a trimis-o pentru a treia oară să fie vândută, dar boierul, şi de astă dată cumpărând-o, a trimis-o iarăşi lui Ioan.

După aceasta, Sfântul a trimis un cuvânt boierului acela, zicând: ,,Vom vedea cine din noi se va supăra mai întâi, eu vânzând-o, sau tu cumpărând-o şi iarăşi dându-mi-o”.

În felul acesta, sfântul Ioan a luat mult aur de la acel boier pentru folosul săracilor.

Sursa: Nestemate duhovniceşti, vol. II, Cristian şi Claudia Şerban

Bunătatea naşte bunătate

23 mai 2013

Într-o zi au venit hoţii în pustie la un bătrân călugăr şi i-au luat tot ce au găsit prin chilie. Călugărului nu îi mai rămăsese decât un vechi vas de lut.

Uitându-se el prin chilie după plecarea hoţilor şi văzând că nu i-a mai rămas decât vasul acela, repede a început să alerge în urma lor, strigând:

- Staţi, staţi aşa! Aţi uitat vasul acesta! Luaţi-l, fiindcă eu tot n-am trebuinţă de el! Voi mi-aţi făcut un mare bine. N-aţi făcut decât să mă eliberaţi de lucrurile lumeşti de care nu aveam nevoie!

Hoţii au fost atât de impresionaţi, încât i-au dat înapoi tot ceea ce îi luaseră, iar unii din ei au hotărât chiar pe dată să se facă şi ei călugări pocăindu-se de toate relele pe care le făcuseră până atunci.

Sursa: Nestemate duhovniceşti, vol. II, Cristian şi Claudia Şerban

Drepţii şi păcătoşii

22 mai 2013

Se spune că, într-o cetate, o parte din oameni erau drepţi, iar ceilalţi erau păcătoşi.

Drepţii făceau fel de fel de fapte bune: mergeau la biserică, ajutau săracii, făceau rugăciuni, posteau, se spovedeau, se împărtăşeau cu Sfintele Taine şi nici nu voiau să intre în vorbă cu cei care nu ţineau calea cea dreaptă. În schimb, păcătoşii se ţineau numai de rele, îi găseai prin cârciumi şi baruri, se purtau după moda lumii acesteia, mai ales femeile; tămâia lor era fumul de ţigară şi o ţineau numai în petreceri, fără să se gândească la mântuirea sufletului.

La vremea hotărâtă de Dumnezeu, au murit, rând pe rând, şi drepţii, dar şi păcătoşii.

Păcătoşii, pentru că au luat în râs mântuirea sufletului, s-au dus, desigur, în iad, pentru că acolo şi-au dorit. Însă marea le-a fost mirarea când au văzut că şi drepţii erau tot în iad. Şi atunci i-au întrebat pe cei drepţi: „Cum de vă aflaţi voi aici, căci pe pământ păreaţi ca nişte îngeri, şi făceaţi fel de fel de fapte bune, şi cu noi nu v-aţi unit niciodată?”. Şi le-au răspuns drepţii: „Aşa este, am făcut multe fapte bune pe pământ, şi multă nevoinţă, şi multe rugăciuni, dar pentru că v-am judecat pe voi, văzându-vă că faceţi păcate, pentru aceasta suntem şi noi aici. N-am ţinut cont de cuvântul Domnului, care spune: <Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi>”.

Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena

21 mai 2013

Părintele VISARION IUGULESCU - Predică la Praznicul Sf. Împăraţi Constantin şi Elena

Cu ocazia Praznicului Sfinţilor Împăraţi Constantin cel Mare şi maica sa Elena, urăm tuturor celor care le poartă numele, împlinirea bunelor dorinţe şi toate cele de folos în vederea mântuirii!

Dacă n-ar fi noaptea...

20 mai 2013

Dacă n-ar fi noaptea, lumea şi oamenii n-ar fi cunoscut cea mai măreaţă oglindă văzută a Dumnezeirii: cerul înstelat. Dacă n-ar fi noaptea, nu s-ar vedea lumea cea fermecată a cerului înstelat.

Dacă n-ar fi noaptea suferinţelor şi a încercărilor, poate cele mai multe suflete n-ar cunoaşte pe Dumnezeu: puterea Lui, dragostea Lui şi bunătatea Lui. În noaptea suferinţelor, vedem strălucind dragostea şi bunătatea Bunului Dumnezeu.

O Doamne, mulţumescu-Ţi că m-ai trimis şi pe mine în dragostea aceasta, ca să văd strălucind, în toată măreţia lor, dragostea Ta şi bunătatea Ta. O Doamne, mai bine ţine-mă până la sfârşitul vieţii mele în noaptea aceasta, să Te văd pe Tine, decât să scap de ea şi să văd iar lumea şi deşertăciunile ei!

Sursa: http://putereortodoxa.wordpress.com

Duminica Femeilor Mironosiţe

19 mai 2013

Părintele VISARION IUGULESCU - Predică la Duminica a III-a după Paşti

Descarcă predica în format "doc"

Descarcă predica audio în format "mp3"

LA MULŢI ANI!

tuturor surioarelor care aveţi ca model de trăire

pe Maica Domnului şi pe Femeile Mironosiţe!

Să vă dea Bunul Dumnezeu pace, sănătate şi MÂNTUIRE!

AMIN!

"Zahăr de zece şi sare de cinci..."

18 mai 2013

Într-un orăşel, un copilaş alerga pe stradă şi repeta mereu în sine: „Zahăr de zece şi sare de cinci…; zahăr de zece şi sare de cinci…”.

Îl trimisese tatăl său să cumpere zahăr şi sare de la prăvălie, iar copilul repeta mereu însărcinarea, ca să n-o uite. Copilul parcă nu mai vedea pe nimeni şi nu mai auzea nimic. Tot gândul lui era strâns asupra misiunii ce i-o dăduse tatăl său.

Ce bine ar fi dacă şi noi, copiii lui Dumnezeu, am face aşa! Dacă tot gândul nostru şi tot cugetul nostru ar fi strâns asupra chemării cu care Tatăl Ceresc ne-a trimis în lume! Ce bine ar fi dacă am trece prin această lume, repetând mereu, spre pildă, cuvintele Mântuitorului: „Ce-i va folosi omului, dacă va câştiga lumea întreagă, iar sufletul său îl va pierde? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său?” (Matei 16; 26)

Extras din: 600 Istorioare religioase, pr. Iosif Trifa.

Pentru un sac de bani

17 mai 2013

În timpul unui război, un colonel a fost rănit grav şi dus de urgenţă la cel mai apropiat spital, unde a fost îngrijit cât se poate de bine. Dar, după un timp, acesta observă că la celălalt capăt al salonului, se aflau două paturi cu bolnavi de care nimeni nu se apropia, nici măcar vreun doctor. O singură călugăriţă stătea mereu cu ei şi îi îngrijea cu multă dragoste, căutând să nu le lipsească nimic şi rugându-se neîncetat.

Întrebând de ce sunt bolnavii de la capătul salonului atât de izolaţi, colonelul a rămas mut de uimire, aflând că oamenii aceia suferă de o boală fără leac şi că în scurt timp vor muri. Nimeni nu se apropia de bolnavi de teamă să nu se molipsească.

- Bine, a mai întrebat colonelul, dar călugăriţa care stă mereu împreună cu ei şi îi îngrijeşte, nu se teme?

- Desigur că e sănătoasă, i-a răspuns un doctor, dar acum s-ar putea să se fi îmbolnăvit şi ea. Noi n-am lăsat-o să se apropie, dar ea a insistat spunând că cineva trebuie să-i îngrijească şi pe oamenii aceia.

- Doamne, a mai exclamat colonelul, n-aş face aşa ceva nici pentru un sac plin cu bani...

Din celălalt capăt al salonului, călugăriţa l-a auzit şi, întorcându-se spre colonel, i-a răspuns liniştită şi cu zâmbetul pe buze:

- Nici eu n-aş face acest lucru pentru un sac cu bani. Îl fac însă pentru o răsplată mult mai mare. Pentru mulţumirea pe care o citesc în ochii acestor oameni sărmani pe care pot să îi ajut şi pentru răsplata pe care ne-o va da Dumnezeu fiecăruia dintre noi, după dragostea noastră...

Atletismul duhovnicesc

16 mai 2013

Atleţii se luptă pentru a dobândi cunună. Acelaşi lucru trebuie să îl facă şi atleţii duhovniceşti. Însă pentru a fi încununaţi, ei trebuie să păzească legea lui Dumnezeu.

Este cu adevărat înfricoşător lucru, fraţilor, să ne nevoim fără a fi încununaţi… Să se dovedească zadarnice eforturile noastre, speranţele şi toate năzuinţele noastre… Să alergăm în zadar, să răbdăm fără de nicio răsplată necazuri şi nenorociri… Să ne consumăm vremea, fără a dobândi roadă… Să ne irosim viaţa, fără a agonisi ceva, iar la urmă să ajungem ultimii ruşinaţi.

Dar care este motivul acestei pierderi? Este nevoinţa care nu se face după legea lui Dumnezeu. Însă, care este atunci nevoinţa care îi încununează pe atleţii lui Hristos, care le împlineşte dorinţele, care le adevereşte speranţele, care transformă necazurile în bucurii?

Nevoinţa făcută după legea lui Dumnezeu, aceasta este cea care are la bază virtutea şi desăvârşirea morală.

Învăţături alese, Sfântul Nectarie, Presb. Dionisie Tatsis

Cugetare

15 mai 2013

Îndemnându-i pe creştini să se adune în Sfintele Biserici la rugăciune, Sfântul Ioan Gură de Aur spunea: ,,Când cetăţenilor unui oraş li se aduce la cunoştinţă o lege împărătească, cetăţenii nu stau să se întrebe ce fel de viaţă duce mesagerul, dacă e bogat sau sărac, drept sau păcătos, ci ei ascultă cu atenţie şi chiar cu sufletul la gură ce citeşte el. Dacă vreunul nu a auzit bine ce s-a citit, el întreabă pe cineva care a auzit mai bine. Deci când avem o asemenea frică de domnitorul pământesc, oare cu cât mai mult ar trebui să ne fie frică de cele ce se citesc de către preoţi, având în vedere că Însuşi Împăratul Cerurilor grăieşte prin cele propovăduite de ei, măcar că sunt şi ei oameni păcătoşi?”.

Sursa: Învăţături de credinţă creştin-ortodoxă, Preot Ioan

Să ne adaptăm, cu discernământ

14 mai 2013

Se spune că oamenii care reuşesc în viaţă sunt aceia care au o capacitate dezvoltată de a se adapta, de a fi flexibili, de a se acomoda uşor, în măsura în care nu se încalcă Legea creştinească.

Sunt mai fericiţi oamenii dispuşi să se adapteze, cu discernământ, la tot felul de situaţii, decât rigizii, aceia care refuză să accepte noul şi schimbarea.

Perioada adaptabilităţii este mai degrabă tinereţea decât bătrâneţea. Ne pierdem această capacitate odată cu înaintarea în vârstă şi de aceea devenim tot mai trişti.

Dar cine reuşeşte să fie maleabil şi la bătrâneţe, cred că are o viaţă frumoasă.

Un ucenic şi-a vizitat mentorul care se afla pe patul de moarte, şi-i spuse:

- Lasă-mi moştenire ceva din înţelepciunea Sfinţiei Tale!

Bătrânul căscă gura şi îl pofti pe tânăr să privească înăuntru:

- Am limbă în gură, îşi întrebă ucenicul.

- Desigur.

- Dar dinţi, mai am în gură?

- Nu, răspunse ucenicul.

- Ei bine, ştii de ce limba e mai trainică decât dinţii? Pentru că este moale şi unduioasă. Dinţii cad repede, pentru că sunt tari şi rigizi. Asta-i tot ce trebuie să ştii, încheie Bătrânul.

El de fapt i-a lăsat moştenire un sfat despre adaptabilitate, care este o fiică a înţelepciunii

Duminica Tomii

12 mai 2013

Părintele VISARION IUGULESCU - Predică la Duminica a II-a după Paşti

Descarcă predica în format "doc"

Descarcă predica audio în format "mp3"

ÎNVIEREA DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS

5 mai 2013

O DEDICAŢIE, PENTRU MEDITAŢIE...

HRISTOS A ÎNVIAT !

CE BUCURIE SFÂNTĂ !

Cu ocazia PRAZNICULUI INVIERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS, urez tuturor cititorilor acestui blog, tuturor celor care mi-au trimis mesaje de felicitare şi tuturor celor pentru care s-a jertfit Domnul nostru Iisus Hristos, multă pace, sănătate, fericire şi drum bun pe calea mântuirii!

Săptămâna Patimilor - Sâmbăta cea Mare

4 mai 2013

Ascultaţi

Săptămâna Patimilor - Vinerea cea Mare

3 mai 2013

Ascultaţi