|
CUVINTE SIMPLE, PENTRU OAMENI SIMPLI |
|
|
Pământul monahului |
30 iunie 2014 |
|
Un frate, după ce a ajuns monah, a împărţit toate câte avea şi a păstrat pentru el numai o bucată de pământ. Un mirean râvnind acel pământ i l-a cerut de multe ori monahului ca să i-l vândă sau ca să facă schimb cu un alt teren. Monahul însă nu a acceptat nicio variantă. S-a întâmplat însă ca mireanul să fie numit guvernatorul acelei regiuni şi a început să-l silească pe monah să uite de terenul pe care îl deţinea şi îl supăra în tot timpul, trecând cu animalele peste el. Fratele, văzând că situaţia se agravează şi întrucât nu a reuşit să-i schimbe atitudinea prin rugăminţi, a apelat într-un sfârşit la un părinte duhovnicesc ce sălăşluia în acel ţinut, renumit pentru viaţa sa virtuoasă pe care o ducea. S-a dus la acesta de mai multe ori, dar de fiecare dată părintele îl alunga spunându-i să se întoarcă la chilia lui. Când a văzut fratele că dregătorul era gata să îi ia terenul, s-a dus iar la părinte şi i-a zis: ,,Pentru Dumnezeu, ajută-mă, şi scrie-i sau trimite-i pe cineva ca să îi vorbească!”. Pentru că devenise deranjant prin insistenţele sale, părintele i-a scris dregătorului următoarele: ,,Monahul este aşa după cum îi spune numele, adică singur, ca să nu aibă nimic cu care să poată fi nedreptăţit de alţii. Dacă însă este nedreptăţit, aşa să fie, deoarece nu este monah”. Scriind numele expeditorului şi al destinatarului, i-a dat scrisoarea ca să o ducă guvernatorului, fără ca monahul să cunoască, desigur, conţinutul ei. S-a dus acesta prin urmare şi a dat scrisoarea guvernatorului. Dregătorul a primit-o şi după ce a sărutat-o – obicei străvechi la primirea unei epistole de la persoane dragi sau de cinste – a deschis-o şi a citit-o. A întrebat apoi şi pe monah dacă ştie ce scrie acolo. Iar acela i-a răspuns prompt: ,,Să fugi de pe pământul meu!”: Dregătorul, uimit de virtutea bătrânului, a părăsit îndată terenul.
În acest exemplu ne minunăm de bunătatea lui Dumnezeu şi de puterea celor pe care le-a scris bătrânul: nimic ofensator, nimic ameninţător, de felul cum l-a convins pe dregător să se milostivească de cel care de-atâta vreme se tot ruga de el. Sursa: Pagini necunoscute de Pateric |
|
|
Duminica a III-a după Rusalii |
29 iunie 2014 |
|
Părintele VISARION IUGULESCU - Predică la Duminica a III-a după Rusalii Descarcă predica în format "doc" Descarcă predica audio în format "mp3"
Părintele VISARION IUGULESCU - Predică la Praznicul Sf. Apostoli Petru şi Pavel
|
|
|
Când o faptă bună e desăvârşită |
28 iunie 2014 |
|
O faptă bună e desăvârşită atunci când izvorăşte din iubire de oameni şi se săvârşeşte spre slava lui Dumnezeu. Cel ce vrea să facă un bine să nu îl facă din mândrie ori ca să capete laude de la oameni! Oricine face fapta cea bună, anume ca să fie văzut bine de oameni, este ca unul care-şi aruncă oaia în mijlocul lupilor! Trebuie aşadar, când facem vreo faptă bună să ne păzim a nu stârni fie laudele, fie invidia celorlalţi. Sursa: Învăţături de credinţă creştin-ortodoxă, Preot Ioan |
|
|
Înţeleptul Solon şi regele Crosus |
27 iunie 2014 |
|
Înţeleptul Solon a fost invitat odată la regele Crosus, care i-a arătat toate comorile şi avuţiile sale, în speranţa că filosoful îl va lăuda şi îl va socoti drept cel mai fericit om din lume; Solon însă i-a spus: - O, Crosus, nimeni nu poate fi socotit fericit mai înainte de a muri, căci în orice zi încă i s-ar putea întâmpla o nenorocire. Pe Crosus, foarte l-au mâhnit aceste cuvinte şi nu-şi putea închipui cum este socotit înţelept un astfel de om. Nu peste mult timp însă, s-a convins singur de înţelepciunea lui Solon, căci multe nenorociri i-au fost rezervate: Astfel, fiul său cel mare a fost ucis la o vânătoare de animale sălbatice; fiul al doilea, s-a născut surdo-mut; mai târziu, Crosus şi-a pierdut averile şi împărăţia, ajungând chiar prizonier al regelui Cyrus. Condamnat fiind la moarte, regele Crosus a exclamat: - O, Solon, Solon! Regele Cyrus întrebându-l ce înseamnă aceste cuvinte, el i-a istorisit totul, scăpând în cele din urmă cu viaţă. |
|
|
Toate să le faceţi spre slava lui Dumnezeu! |
26 iunie 2014 |
|
Cea dintâi armă duhovnicească prin care putem surpa slava deşartă este să urmărim ca în toate să avem un scop bun, adică să facem orice faptă bună spre slava lui Dumnezeu, precum ne învaţă şi Sfântul Apostol Pavel: "Ori de mâncaţi, ori de beţi, ori altceva de faceţi, toate să le faceţi spre slava lui Dumnezeu" (1 Corinteni 10: 31). Şi iată ce ne sfătuieşte şi Sfântul Maxim Mărturisitorul în această privinţă: "Meşteşugul prin care gonim slava deşartă acesta este: Să sporim cantitatea de rugăciune şi să facem fapte bune în ascuns" (Filocalia 2). Iar meşteşugul prin care alungăm mândria este: "Să punem pe seama lui Dumnezeu toate faptele noastre cele bune" (Filocalia 2). Sursa: Învăţături de credinţă creştin-ortodoxă, Preot Ioan |
|
|
Pregăteşte-te de spovedanie! |
25 iunie 2014 |
|
Când vrei să mergi ca să-ţi descoperi gândurile şi cugetele tale Părintelui duhovnic şi să-i ceri cuvânt de folos sufletului tău, după creştinescul obicei, ţi se cade ţie să te rogi zicând: "Doamne, Dumnezeul meu, cele pe care Tu le ştii că sunt spre folosul sufletului meu, acelea le dă în gura părintelui meu duhovnic, ca să mi le spună, iar eu să primesc ca din gura Ta acele cuvinte şi să mă folosesc de ele!". Întăreşte-te apoi bine în cuvântul ce-ţi va spune, de vreme ce osteneala, tăcerea, sărăcia şi pătimirea nasc în om smerenia, iar smerenia iartă toate păcatele. Căci, precum şarpele odată ieşit din vizuina sa, fuge, aşa şi gândurile cele rele, descoperindu-le, îndată vor pieri. Căci, precum carii strică şi mănâncă lemnul, aşa şi gândurile cele rele, strică şi ,,mănâncă” inima omului. Cel ce îşi descoperă gândurile sale Părintelui său duhovnic, acela îndată dobândeşte tămăduire, în vreme ce, acela care şi le acoperă sau şi le tăinuieşte acela are mândrie. Sursa: Oglinda duhovnicească, Vol. I, Protos. Nicodim Măndiţă |
|
|
Smerenia în faptă, nu doar în cuvinte |
23 iunie 2014 |
|
E uşor să te învinovăţeşti singur, dar e greu să accepţi învinuirile altora. Poţi spune de unul singur: "Sunt vrednic de plâns, sunt cel mai păcătos, cel mai rău dintre toţi", dar să nu poţi suporta un cuvânt de la altul. Vezi, şi când cineva cade singur şi se loveşte, poate că îl doare, dar nu dă multă importanţă. Sau când îl loveşte unul pe care-l iubeşte spune: "Ei, nu contează", dar dacă îl împinge puţin unul pe care nu-l agreează, atunci să vezi!... Va începe să ţipe, să se prefacă că-l doare, că nu poate păşi... Sursa: Patimi şi virtuţi, Vol. V, Cuviosul Paisie Aghioritul |
|
|
Alegerea Apostolilor |
22 iunie 2014 |
|
Părintele VISARION IUGULESCU - Predică la Duminica a II-a după Rusalii Descarcă predica în format "doc" Descarcă predica audio în format "mp3"
|
|
|
Călugărul german |
21 iunie 2014 |
|
|
|
|
Mitraliera contra diavolului |
20 iunie 2014 |
|
O maică, vrând să afle mai exact care este semnificaţia şiragului de metanii, s-a dus la părintele Paisie ca să-l întrebe. Iar Părintele, ştiindu-i râvna către cele sufleteşti, i-a spus următoarea pildă: Odată, un pustnic care făcea multă nevoinţă, multe metanii, etc., a fost necăjit de diavolul, care îi desfăcea nodurile de la şiragul lui de metanii. A făcut sărmanul, metanii într-una, până ce a căzut frânt, deoarece nu putea să le numere, de vreme ce diavolul îi desfăcea mereu nodurile. Atunci, arătându-i-se îngerul Domnului, l-a învăţat cum să împletească nodurile, astfel încât fiecare nod să închipuiască nouă cruci, care simbolizează cele nouă cete îngereşti. Să ţii şiragul de metanii în mână – a mai îndemnat-o Părintele – ca să nu uiţi rugăciunea, care trebuie să lucreze lăuntric în inima ta! Atunci când ieşi din chilia ta, să nu uiţi că vrăjmaşul este gata de atac. De aceea să fii un brav ostaş care, ieşind din adăpost, are întotdeauna în mână mitraliera. Şiragul de metanii are mare putere. Metania este arma monahului, iar nodurile sunt gloanţele care ,,tum-tum-tum” îi seceră pe vrăjmaşi, a mai adăugat Părintele la urmă. Sursa: Despre rugăciune, Vol. VI, Cuviosul Paisie Aghioritul |
|
|
Smerenia zădărniceşte orice vicleşug |
19 iunie 2014 |
|
Diavolul nu poate dobândi un suflet acolo unde există smerenie. Cel smerit nu cade, fiindcă păşeşte pe pământ. Ştiţi ce a păţit Bătrânul Avacum când se nevoia în pustia Viglei? Într-o zi, când se ruga cu metaniile pe o stâncă, îi apare diavolul ca un înger de lumină. „Avacume – îi spune acela –m-a trimis Dumnezeu să te iau în Rai, căci ai devenit deja înger. Vino să zburăm!”. „Dar tu ai aripi – îi spune Bătrânul Avacum – eu însă cum voi zbura?”. Şi părutul înger îi zise: „Şi tu ai aripi dar nu le vezi”. Atunci Bătrânul, făcându-şi cruce a spus: „Maica Domnului, cine sunt eu ca să zbor?”. Şi îndată părutul înger s-a transformat într-o capră neagră cu aripi de liliac şi a dispărut. Vedeţi cum prin smerenie putem pricepe cursele diavolului? Sursa: Patimi şi virtuţi, Vol. V, Cuviosul Paisie Aghioritul |
|
|
Lumea de astăzi |
18 iunie 2014 |
|
Lumea ciudată de astăzi îşi găseşte odihna în ce-i de-a-ndoaselea, nu în cele sănătoase. Aceasta a devenit ca un ogor cu grâu care începe să dea spice şi porcii întră în el şi-l strică. Şi acum apar amestecate grâne, noroi, şi ici colo în câte-un colţ, se zăreşte şi câte-un spic rămas în picioare. Astăzi oamenii se învârtesc în jurul lor, de aceea se au ca centru pe ei înşişi, nu pe Hristos. Ca să ajungă să cugete la celălalt trebuie ca mai întâi mintea să se afle în Hristos. Sursa: Mica Filocalie, Cuviosul Paisie Aghioritul |
|
|
Cum de va putea cineva să biruie invidia? |
17 iunie 2014 |
|
Cel ce îşi îngroapă darurile invidiază darurile celorlalţi. De şi-ar cunoaşte însă darurile cu care l-a înzestrat Dumnezeu şi le-ar pune şi în valoare, nu ar mai invidia, iar viaţa lui ar deveni Rai. Mulţi nu-şi văd darurile pe care le-au primit de la Dumnezeu, ci văd numai darurile celorlalţi şi îi cuprinde invidia. Se socotesc nedreptăţiţi, înjosiţi şi astfel se chinuiesc şi-şi fac viaţa amară. ,,De ce acesta să aibă aceste daruri, iar eu să nu le am?”, spun ei. Dar tu ai nişte daruri, iar acela are altele. Vă amintiţi de Cain şi Abel? Cain nu s-a uitat la darurile lui, ci la darurile lui Abel. Aşa a început să crească în el invidia faţă de fratele său, după care s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu. În cele din urmă, de la invidie a ajuns la ucidere. Şi poate că el avea daruri mai multe şi mai mari ca Abel. Sursa: Patimi şi virtuţi, Vol. V, Cuviosul Paisie Aghioritul |
|
|
Legătura cu Baza cerească |
16 iunie 2014 |
|
Hristos ne dă posibilitatea să luăm legătura cu El. Oriunde te-ai afla să vorbeşti deschis lui Hristos, Maicii Domnului, îngerilor şi sfinţilor. Să le spui tot ceea ce vrei. Să le spui: ,,Hristoase al meu, Maica Domnului, ştii intenţia mea, ajută-mă!”. Astfel, simplu şi cu smerenie să vorbeşti mereu cu ei despre tot ce te preocupă, după care să rosteşti rugăciunea: ,,Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă!” Când te rogi, să te gândeşti cu cine vorbeşti. Vorbeşti cu Dumnezeu! Oare mic lucru este acesta? Unei persoane importante cu câtă atenţie nu îi vorbeşte cineva?! Ia aminte să nu spună vreo prostie, deşi din când în când i se încurcă limba din cauza sfielii. Ei, dacă cineva ia aminte atât de mult când vorbeşte cu un om, cu cât mai mult trebuie să fie atunci când vorbeşte cu Dumnezeu. Iar noi vorbim cu Însuşi Dumnezeu, cu Maica Domnului, cu Sfinţii şi nu ne dăm seama? Sursa: Despre rugăciune, Cuviosul Paisie Aghioritul |
|
|
Duminica Tuturor Sfinţilor |
15 iunie 2014 |
|
Părintele VISARION IUGULESCU - Predică la Duminica I-a după Rusalii Descarcă predica în format "doc" Descarcă predica audio în format "mp3"
|
|
|
Frumuseţea duhovnicească |
14 iunie 2014 |
|
Gheronda, cum putem să dobândim frumuseţea duhovnicească? l-a întrebat o monahie pe Cuviosul Părinte Paisie Aghioritul. La aceasta Cuviosul i-a răspuns: ,,Dacă te vei nevoi cu râvnă să dobândeşti virtuţi, vei dobândi frumuseţea duhovnicească. Maica Domnului avea şi frumuseţea exterioară, şi pe cea lăuntrică; cel care o vedea se schimba lăuntric. Acea delicateţe duhovnicească pe care o răspândea tămăduia suflete”. Ştiţi câtă misiune făcea Ea cu frumuseţea Ei lăuntrică şi cu puterea Harului? La fel şi oricare om, dacă lucrează duhovniceşte şi îşi şlefuieşte caracterul, va primi Har, iar sufletul se va înfrumuseţa. Acela care are frumuseţe duhovnicească, pe care o dă virtutea, străluceşte de Dumnezeiescul Har. Căci omul, cu cât dobândeşte virtuţi, se îndumnezeieşte şi este firesc să strălucească fiindcă este ,,trădat” de Dumnezeiescul Har. Dezintoxicarea de patimi şi curăţirea sufletului se răsfrâng însă şi asupra trupului, care se curăţă şi el, căci curăţirea porneşte de la inimă. Prin circulaţia sângelui, inima transmite starea ei duhovnicească şi trupului, astfel sfinţindu-se omul în întregime. Sursa: Patimi şi virtuţi, Vol. V, Cuviosul Paisie Aghioritul |
|
|
Vremurile de apoi |
13 iunie 2014 |
|
Bătrânii spuneau că, în vremurile de apoi ziua va fi cât ceasul, luna cât săptămâna, iar anul cât luna. Acum este ziuă, îndată este noapte, acum este iarnă şi nici nu ai observat că iar a trecut toamna. Ne aleargă dracii şi slujitorii lor spre cele materiale, păcătoase, trecătoare. Timpurile sunt resimţite de oameni într-un mod dramatic. Este o continuă sclavie şi alergare către cele materiale, dar în fapt este o înrobire care leagă pe om de cele lumeşti. Dacă aceiaşi oameni s-ar ocupa de cele duhovniceşti, li s-ar părea că ora este lungă cât ziua. Cât de greu trece pentru un om lumesc o zi de suferinţă sau de post negru sau o noapte de priveghere în rugăciune! Sau dacă îl luptă diavolul, o oră întreagă! Sursa: Duhul lumesc, Părintele Daniel de la Rarău (Sandu Tudor) |
|
|
Rugăciunea beduinului |
12 iunie 2014 |
|
Când am mers la Sinai – istoriseşte Cuviosul nostru Părinte Paisie – era mare secetă. De mulţi ani nu plouase nicio picătură de apă şi din această cauză o duceau greu şi mănăstirea şi beduinii care trăiau lângă ea. Monahii făcuseră rugăciune pentru ploaie, însă fără niciun rezultat. Când a venit vremea curăţării măslinilor, am mers şi eu să ajut. După ce beduinii au curăţat măslinii, monahii au luat crengile groase pentru mănăstire, iar pe cele subţiri le-au lăsat într-o margine. Beduinii i-au rugat pe monahi să le dea lor crengile cele subţiri, ca să le folosească la aprinsul focului, pentru pregătitul hranei şi pentru încălzit în timpul nopţilor când era foarte frig. Dar monahii n-au vrut să le dea şi din această pricină beduinii au plecat foarte mâhniţi. A doua zi când beduinii au venit din nou să le ceară, eu făcusem deja legături toate crengile subţiri şi le-am dat pe toate. Atunci un beduin bătrân mi-a spus: ,,Tu eşti un om bun. Va ploua”. Şi într-adevăr, până să ajung la mănăstire, a început să plouă, şi a plouat mult. Rugăciunea beduinului a fost ascultată. Sursa: Despre rugăciune, Vol. VI, Cuviosul Paisie Aghioritul |
|
|
Soluţii la probleme?! |
11 iunie 2014 |
|
Diavolul este viclean. Ştie că dacă în vremea rugăciunii îţi va aduce un gând necurat, îl vei alunga cât colo. De aceea, el va veni cu ceva nou, va aduce rezolvare unei probleme cu care te confrunţi, ca tu să-ţi spui: "De vreme ce mi-a venit în vremea rugăciunii, înseamnă că este insuflare de sus". Însă, dacă diavolul ţi-ar vrea binele, ţi-ar aduce în minte rezolvarea într-o altă vreme, şi nu în timpul rugăciunii. Intră însă ,,intermediar” şi te invită la discuţii. De aceea să nu-i dai nicio importanţă. Să spui: "Îţi mulţumesc pentru interesul pe care mi-l arăţi, însă nu am nevoie de el". Vezi, merge cu vicleşug să-l înşele pe omul duhovnicesc, încât rugăciunea lui – precum spune Psalmistul – să se facă întru păcat. (Psalmul 108, 7). Sursa: Despre rugăciune, Vol. VI, Cuviosul Paisie Aghioritul |
|
|
Evstatie, smeritul cel mândru |
10 iunie 2014 |
|
Pe când eram la Sinai - povestea odată Părintele Paisie - se afla acolo un mirean cu numele Evstatie, pe care dacă îl strigai ,,Domnul Evstatie”, îţi spunea: ,,Evstatie păcătosul să spui, Evstatie păcătosul!”, şi toţi îşi spuneau: ,,Cât de smerit este!” Într-o dimineaţă însă, furându-l somnul, nu a mai coborât la biserică. S-a dus, aşadar, cineva să-l trezească. ,,Evstatie, încă mai dormi? S-au terminat şi Psalmii Utreniei. Nu vii la biserică? ”. Şi să vedeţi ce s-a întâmplat atunci, că acele a început să strige: „Eu am mai multă evlavie decât tine şi ai venit tu să-mi spui să cobor la biserică?” Făcea ca un nebun… Până acolo a ajuns, încât a luat cheia de la uşă - era o cheie din acelea mari - ca să-l lovească fiindcă s-a simţit jignit. Ceilalţi care l-au auzit strigând aşa, au rămas încremeniţi, căci îl aveau drept pildă, socotindu-l foarte smerit. Şi astfel, s-a făcut de râs. Aţi văzut? El singur spunea că este păcătos, dar de îndată ce a fost rănit în egoismul său, a devenit ca o fiară. Sursa: Patimi şi virtuţi, Vol. V, Cuviosul Paisie Aghioritul |
|
|
Sfânta Treime |
9 iunie 2014 |
|
|
|
|
Duminica Pogorârii Duhului Sfânt |
8 iunie 2014 |
|
Părintele VISARION IUGULESCU - Predică la Duminica Rusaliilor Descarcă predica în format "doc" Descarcă predica audio în format "mp3"
|
|
|
Zidul cel înalt dintre noi şi Dumnezeu |
7 iunie 2014 |
|
Dacă omul nu se pocăieşte, dacă omul nu se mărturiseşte cu smerenie înaintea lui Dumnezeu, rămâne nepricopsit. Iar acest fapt devine zid care împiedică comunicarea lui cu Dumnezeu. Poarta rămâne închisă şi sufletul nu află odihnă. În timp ce, dacă va spune: "Am greşit Dumnezeul meu", se dărâmă zidul, sau mai bine zis, Dumnezeu deschide uşa şi omul primeşte Harul Dumnezeieştii împreună-vorbiri. Să te zdrobeşti pe tine însuţi înaintea lui Dumnezeu, şi să ceri iertare cu smerenie pentru greşelile ale! Spune: "Am greşit Dumnezeul meu. Te-am mâhnit. Iartă-mă!". Dar să o faci cu toată convingerea şi zidul se va dărâma. Altfel, el va rămâne tot în picioare. Sursa: Despre rugăciune, Vol. VI, Cuviosul Paisie Aghioritul |
|
|
Cine se smereşte nu se mai loveşte |
6 iunie 2014 |
|
- Gheronda, se poate să se smerească cineva cu mintea fără a se smeri cu inima, l-a întrebat pe Părintele Paisie odată, o maică. - Mai demult, mănăstirile şi casele aveau uşi foarte scunde şi, ca să intre cineva, trebuia să-şi plece capul; dacă nu se pleca, se lovea la cap. În felul acesta, îşi pleca puţin grumazul şi se învăţa minte, ca altă dată să fie atent să nu se mai lovească. Prin această scurtă pildă, Cuviosul Părinte a vrut să spună că smerirea cu mintea este treapta cea mai de jos a scării smereniei, pe care omul trebuie să urce pentru a urca la Cereasca Împărăţie. Sursa: Patimi şi virtuţi, Vol. V, Cuviosul Paisie Aghioritul |
|
|
Adevărată pildă de smerenie |
5 iunie 2014 |
|
Pe când eram la Mănăstirea Stomiu - îşi amintea Părintele Paisie - era un preot în Koniţa, care mă iubea mult, încă de când eram mirean. Într-o Duminică, am coborât în Koniţa ca să particip la Sfânta Liturghie. Biserica era plină de lume. În clipa când am intrat în Sfântul Altar, aşa cum obişnuiam, am spus în sinea mea: "Dumnezeul meu, bagă-i pe toţi aceşti credincioşi în Rai, şi, dacă vrei pune-mă şi pe mine într-un colţişor!". Când s-a apropiat momentul Împărtăşirii, deşi întotdeauna mă împărtăşea în Sfântul Altar, preotul s-a întors către mine şi mi-a strigat cu putere: "Ieşi afară din Sfântul Altar şi te împărtăşeşti în faţa Altarului, ultimul fiindcă eşti nevrednic!". Şi am ieşit afară, fără a mai spune nimic. Am mers apoi în strană şi am început să citesc Rânduiala Sfintei Împărtăşanii. Iar, în timp ce mergeam să mă împărtăşesc ultimul, mi-am spus în sinea mea: "Preotul a fost luminat de Dumnezeu şi mi-a descoperit cine sunt. Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă pe mine dobitocul!" Apoi, îndată ce m-am împărtăşit am simţit înlăuntrul meu multă dulceaţă. Când s-a terminat Sfânta Liturghie preotul s-a apropiat de mine cu multă zdrobire de inimă şi mi-a spus: "Iartă-mă, cum de am făcut aceasta? Nici pe copiii mei, nici pe preoteasă, nici chiar pe mine însumi nu mă puneam înaintea ta. Ce mi-a venit să fac aceasta?". Îmi făcea metanie, îmi cerea iertare, încerca să-mi sărute mâinile… "Părintele meu, nu te mâhni! - i-am spus. Nu eşti tu de vină, ci eu. Dumnezeu te-a folosit în acea clipă ca să mă încerce pe mine". Preotul însă nu putea să înţeleagă ce-i spuneam şi până la urmă nici nu l-am putut convinge. Toate acestea se întâmplaseră datorită rugăciunii pe care o făcusem, şi-a dat seama Părintele. Aşadar, când cerem de la Dumnezeu smerenie, să primim şi smeririle. Sursa: Patimi şi virtuţi, Cuviosul Paisie Aghioritul |
|
|
Toate ni se întâmplă cu un rost anume... |
4 iunie 2014 |
|
Totul în lume, chiar şi ceea ce în aparenţă este rău, (afară de păcat) se întâmplă după voia lui Dumnezeu. Toate nenorocirile şi durerile oamenilor vin într-adevăr, din voia lui Dumnezeu, pentru atingerea ţelurilor drepte ale Proniei Dumnezeieşti. Numai păcatul este potrivnic lui Dumnezeu –aşa cum răul este potrivnic binelui, sau cum minciuna este potrivnică adevărului –dar este îngăduit de Dumnezeu pentru neîncălcarea voii personale a omului sau a libertăţii lui. De aceea, acest principiu fundamental trebuie să îl ţinem bine minte, pentru că este foarte înţelept, folositor şi cucernic să gândim că orice rău, necaz sau nenorocire sunt pentru noi o pedeapsă mântuitoare trimisă nouă de Dumnezeu; însă nu Dumnezeu este pricina vinovăţiei noastre, adică a păcatului nostru, ce atrage după sine în mod inevitabil pedeapsa după dreptate a lui Dumnezeu, ci noi înşine. Iar de aici reiese însă următoarea concluzie: pentru că totul se săvârşeşte în lume după voia şi porunca lui Dumnezeu, datoria noastră este să primim totul fără cârtire din mâna lui Dumnezeu şi să ne supunem cu desăvârşire voii Lui celei întru-tot-sfinte. Aşadar, mult mai înţelept, cucernic şi potrivit ar fi să cugetăm şi să spunem la tot ce ni se întâmplă: Aşa a rânduit Dumnezeu, decât să ne plângem şi să ne tânguim, cum de altfel o fac toţi necredincioşii. Sursa: Iliotropion sau acordul dintre voia omului şi voia lui Dumnezeu; Sfântul Ioan Maximovici, Mitropolit de Tobolsk şi Siberia |
|
|
Omul cu minte |
3 iunie 2014 |
|
Cel care crede că poate să pătrundă tainele lui Dumnezeu prin meditaţie ştiinţifică se aseamănă cu nesăbuitul care vrea să vadă Raiul cu telescopul. De asemenea, când omul încearcă să rânduiască lucrurile doar cu raţiunea, năuceşte. Trebuie să-L pună pe Dumnezeu înaintea oricărei lucrări! Raţiunea lumească, falsifică sentimentul duhovnicesc. Omul trebuie să-şi silească mintea să slujească în chip corect. S-o îndemne să slujească măririlor lui Dumnezeu, ca să-L afle pe Acesta, nu să-şi facă dumnezeu din propria minte. Prin raţiunea noastră, noi oamenii, nu-L lăsăm pe Dumnezeu să lucreze. Raţiunea, zdruncină credinţa. Mare lucru este credinţa! Vedeţi, şi Apostolul Petru, prin credinţă a mers pe valuri. Însă, când a intrat în lucru raţiunea, îndată a început să se scufunde. Sursa: Mica Filocalie, Cuviosul Paisie Aghiortul |
|
|
Nu judecaţi în necunoştinţă de cauză |
2 iunie 2014 |
|
Un băiat cam de 25 de ani, privind pe fereastra unui tren, striga: “Tată, priveşte copacii care se duc în spatele nostru"! Tatăl a zâmbit plin de bucurie… Un cuplu de tineri stând în apropiere s-au uitat la tânărul noatru cu comportament copilăresc, cu milă. Dintr-o dată tânărul strigă din nou: “Tată, priveşte cum norii aleargă cu noi!" Tinerii din compartiment nu a putut rezista şi-i zise mai în şoaptă bătrânului: “De ce nu-ţi duci fiul la un medic bun?" Bătrânul a zâmbit şi a spus: “… asta am şi făcut, iar acum tocmai ce venim de la spital… Fiul meu a fost orb din naştere, el tocmai şi-a recăpătat vederea astăzi…“
Să luăm aminte! Fiecare om din lumea aceasta are povestea lui. Nu judecaţi oamenii înainte de a-i cunoaşte cu adevărat… Adevărul vă poate surprinde… |
|
|
Duminica Sfinţilor Părinţi |
1 iunie 2014 |
|
Părintele VISARION IUGULESCU - Predică la Duminica a VII-a după Paşti Descarcă predica în format "doc" Descarcă predica audio în format "mp3"
|
|
|
vezi şi |
|