|
CUVINTE SIMPLE, PENTRU OAMENI SIMPLI |
|
|
Omul este schimbător |
30 iulie 2014 |
|
Omul, după gândul pe care îl are, este când mândru, când smerit. Cel mândru, dacă va pune un gând smerit, va primi ajutor. Şi cel smerit, dacă va primi un gând de mândrie, încetează să mai fie smerit. Se află cineva într-o stare duhovnicească bună? Dacă se mândreşte, îl părăseşte Harul lui Dumnezeu, iar apoi va ajunge într-o stare duhovnicească proastă. Se află cineva, de pildă, într-o stare duhovnicească proastă, din cauză că a făcut o oarecare greşeală? Dacă îşi va da seama de greşeala sa şi se va pocăi cu sinceritate, vine smerenia şi ajunge într-o stare duhovnicească bună, căci smerenia aduce cu sine Harul lui Dumnezeu. Dar pentru ca smerenia să devină o stare permanentă în om, încât Harul lui Dumnezeu să rămână înlăuntrul său, este nevoie de lucrare duhovnicească. Sursa: Patimi şi virtuţi, Vol. V, Cuviosul Paisie Aghioritul |
|
|
Predica unui copac |
29 iulie 2014 |
|
Fii drept! Noi copacii aşa creştem. Nu ne place să ne târâm pe pământ.
Nu-ţi uita rădăcinile! Rădăcinile puternice te ajută de fiecare dată. Nu uita de unde ai plecat şi ce lecţii ai învăţat pe parcursul creşterii tale.
Fii flexibil! Dacă un copac ar rămâne rigid, crengile s-ar rupe, tocmai de aceea noi ne mişcăm o dată cu bătaia vântului, apoi revenim în poziţia iniţială şi mai puternici.
Bucură-te de încercări! Bucură-te de zăpadă şi de vremurile ploioase! Ele sunt ca un duş rece care te vor curăţa, iar apa care va pătrunde la rădăcină, te va face să creşti frumos şi vei aprecia mai mult soarele.
Fii smerit! Noi, copacii, pentru rodul nostru bogat, suntem adesea loviţi cu pietre şi ciomege, dar nu răspundem la fel, ci acelora care ne lovesc le oferim fructele noastre.
Nu fi invidios! Noi, copacii, nu ne uităm invidioşi la alţii, care sunt mai mari sau mai puternici şi nici nu-i clevetim. Doar ne bucurăm de fiecare zi, cu fiecare frunză înverzită.
Fii generos! Dăruieşte-le celor din jurul tău cât mai mult oxigen, şi prin tine vor trăi şi ei.
Fii recunoscător în fiecare zi! Un copac nu uită asta. Când răsare soarele, când copiii se joacă lângă el, când păsările îşi găsesc refugiu şi cântă de pe crengile de sus, noi copacii, în semn de mulţumire, înflorim.
Fii plin de dragoste! Fii liman şi adăpost celor din jur! Eu ca şi copac, mă bucur când oamenii se adăpostesc la umbra mea, când păsările îşi fac cuiburi pe crengile mele…
Ai nădejde! Întotdeauna, după o iarnă grea şi apăsătoare, vine primăvara. Aşa că nu-ţi mai face atâtea griji.
Ai credinţă! Încetează să consideri că lucrurile sunt grele. Un copac nu spune “Nu pot să înfloresc. Anul ăsta nu vreau să fiu roditor! E prea greu, dureros şi inconfortabil!” Pur şi simplu o facem, cu încredere şi uşurinţă.
Tinde spre înălţimi! Bucurându-te de ceea ce faci acum, tot timpul vei mai avea ce să înveţi şi ce să realizezi pentru a ajunge mai mare, mai puternic, mai frumos.
Fii responsabil! Daca noi, copacii, am da vina pe verile toride şi gerul iernii ce am rezolva? De aceea căutăm să ne adaptăm la orice condiţii, ca viaţa să meargă înainte.
Nu amâna! Pentru a creşte, timpul cel mai potrivit e acum ! Nu aşteptăm anotimpul potrivit, ci creem noi momentul oportun. Aplică asta în viaţa ta şi renunţă la amânare.
Renunţă la trecut! Nu te mai uita în urmă! Mi se pare absurd ca un copac să se gândească la iarna grea din 2008, în loc să se bucure de primăvara plăcută de acum.
Ai răbdare şi creşte încet şi frumos! Câteodată poate dura ani până să ajungi la înălţimea propusă, însă te asigur că merită. Noi, copacii, niciodată nu dăm înapoi, ci doar creştem. Ţinta e cerul. |
|
|
Cu privirea în jos |
28 iulie 2014 |
|
Părinţii de la Sihăstria povestesc că la Mânăstirea Secu trăia un Părinte cu viaţă curată, plin de Harul lui Dumnezeu, unul dintre numeroşii călugări care s-au nevoit în aceste locuri. Acesta îşi petrecea viaţa sa duhovnicească cu multă evlavie, iar darurile sale aduse lui Dumnezeu nu erau la prima vedere prea însemnate. El căuta să semene în tinerii monahi şi învăţăcei răbdarea şi le explica adeseori că treptele sporirii şi dobândirea acestei virtuţi sunt: răbdărică, răbdare şi răbdăroi. Acesta, mai avea şi darul privegherii şi nu se odihnea niciodată pe pat, ci dormea pe un scaun mic. Dar, cel mai mult se minunau cei din jurul său, că atunci când ajunsese mai spre bătrâneţe, pe când mergea pe o cărare sau pe un drum, stătea mai în toată vremea cu privirea aţintită în jos. El nu le spunea tuturor motivul, doar câţiva ştiau că având privirea încă ageră, putea să vadă chiar şi o furnică şi se uita pe jos ca să nu o calce. Gândea desigur, că şi furnica este făptură a lui Dumnezeu şi ar fi făcut mare păcat dacă ar fi omorât-o. Sursa: Nestemate duhovniceşti; Vol. I, Cristian şi Claudia Şerban |
|
|
Despre clevetire |
27 iulie 2014 |
|
Părintele VISARION IUGULESCU - Predică la Duminica a VII-a după Rusalii Descarcă predica în format "doc" Descarcă predica audio în format "mp3"
|
|
|
Căderi şi ridicări |
26 iulie 2014 |
|
Viaţa fiecăruia este făcută din căderi şi din ridicări. Cine se opreşte este dat peste cap fără să vrea, avalanşa va trece peste el. Iar lupta începe chiar din pragul naşterii noastre, şi ne conduce spre rostul existenţei noastre. Dacă vom ţine pasul cu ea, viaţa noastră se va desfăşura bine, nu ne vom pierde. Vrem, nu vrem, noi trebuie să o urmăm, căci nu suntem liberi s-o abandonăm! Trebuie deci să cooperăm cu viaţa şi să ne împlinim rostul dat de Dumnezeu. Nu credeţi deci în puterea răului! El nu poate să învingă decât în măsura în care voi credeţi în el! Sursa: Hristos, Prietenul clipelor de grea încercare; Georges Barbarin |
|
|
Grădina duhovnicească |
25 iulie 2014 |
|
Sunt suflete care, deşi au avut un ogor roditor, fiindcă l-au lăsat necultivat, s-a umplut de tufe şi de mărăcini. Iar alte suflete, al căror ogor era plin de tufe şi de mărăcini, săpându-l şi desţelenindu-l, l-au făcut roditor. Ce folos că Dumnezeu ne-a dat un ogor bun, dacă noi l-am lăsat să devină pădure deasă. Ce să ne facă Dumnezeu, dacă în ogorul nostru ar putea rodi trestia de zahăr, iar noi suntem mulţumiţi cu trestia de baltă şi nu ne îngrijim să o dezrădăcinăm şi să cultivăm trestia de zahăr? Din trestiile de baltă poţi face doar coşuri, nu să scoţi şi zahăr… Dumnezeu va cere socoteală de la fiecare dintre noi, dacă a înmulţit sau nu darul pe care i l-a dat. Căci dacă cuiva i-a dat cinci daruri, acela zece trebuie să dea înapoi; nu e de ajuns să le facă nouă. De aceea, pe cât este posibil, nevoiţi-vă în smerenie şi cu discernământ să luaţi notă maximă, căci Dumnezeu va cere socoteală dacă am dublat talanţii primiţi de la El. Căci orice talant care este dublat, este răsplătit de Dumnezeu cu notă maximă. Iar dacă cineva, din multă râvnă (iar nu din egoism) dintr-un talant va face zece, acest fapt Îl va înduioşa nu numai pe Dumnezeu, ci şi pe oamenii cu o inimă de granit. Sursa: Patimi şi virtuţi, Vol. V, Cuviosul Paisie Aghioritul |
|
|
Poftim chitanţa! |
22 iulie 2014 |
|
Unui pustnic arătându-i-se diavolul într-o noapte, a început să îi înşire păcatele: „Ai făcut asta şi asta, … ceia şi ceia,…vai de sufletul tău!...”. - Numai atâta, a întrebat pustnicul? - Ba ai mai făcut şi alte multe şi destule, ca să ai parte de focul iadului nostru! - Te rog – i-a zis pustnicul – scrie-mi-le pe o hârtie, ca să nu le uit! Când au fost gata, pustnicul luă hârtia de la diavol, făcu peste ea semnul Sfintei Cruci şi scrise cuvintele: „Achitate prin Scump Sângele Domnului!”, apoi i-a întins-o diavolului, spunându-i: „Mi-ai dat nota, poftim aici chitanţa!”. Atunci, crăpând de furie şi de necaz, diavolul îndată s-a făcut nevăzut.
În fiecare zi, şi noi facem o foarte lungă notă de păcate, să căutăm însă să o achităm cât mai repede cu putinţă, căzând cu ea în faţa Crucii Scumpului nostru Mântuitor, căci ea nu poate fi plătită decât prin Scump Sângele Lui. Sursa: 1.000 de Pilde, Dr. Grigorie Gh. Comşa, Episcopul Ardealului |
|
|
Dumnezeu a văzut un luptător |
21 iulie 2014 |
|
Trăia odată în Muntele Athos un călugăr, care locuia în Karyes. El bea şi se îmbăta în fiecare zi, scandalizând pelerinii. În cele din urmă a murit, iar acest lucru i-a uşurat pe o parte dintre credincioşi, ei mergând şi spunându-i încântaţi părintelui Paisie Aghioritul că s-a rezolvat în cele din urmă această problemă uriaşă. Părintele Paisie le-a răspuns că şi el ştia despre moartea călugărului, după ce a văzut un batalion întreg de îngeri care au venit să ridice sufletul acestuia. Pelerinii au fost uimiţi, iar unii au protestat şi au încercat să-i explice mai bine părintelui, gândindu-se că bătrânul nu a înţeles. Stareţul Paisie le-a explicat: „Acest călugăr s-a născut în Asia Mică, la scurt timp înainte de distrugerea de către turci, atunci când au adunat toţi băieţii. Deci, ca să nu-l ia de la părinţii lui, ei îl luau cu ei la seceriş, şi astfel pentru a nu plânge, au pus raki (rachiu) în laptele lui pentru ca el să doarmă. Prin urmare, el a crescut şi a ajuns un alcoolic. Acolo el a găsit un bătrân care i-a declarat că a fost şi el alcoolic. Bătrânul i-a spus să facă metanii şi rugăciuni în fiecare noapte şi s-o implore pe Maica Domnului să-l ajute să taie câte un pahar de băutură. După un an, cu pocăinţă şi luptă, a reuşit să ajungă de la 20 de pahare de băutura, la 19 pahare. Lupta a continuat pe parcursul anilor şi a ajuns la 2-3 pahare, cu care el tot se îmbată. Lumea a văzut un călugăr alcoolic care scandaliza pelerinii, dar Dumnezeu a văzut un luptător, care a dus o bătălie lungă cu patima să. Fără să cunoaştem ce fiecare încearcă să facă şi ceea ce vrea să facă, ce drept avem noi să judecăm efortul său? |
|
|
Despre slăbănogirea sufletească |
20 iulie 2014 |
|
Părintele VISARION IUGULESCU - Predică la Duminica a VI-a după Rusalii Descarcă predica în format "doc" Descarcă predica audio în format "mp3"
|
|
|
Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul |
|
|
Părintele VISARION IUGULESCU - Predică la Praznicul Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul
Cu ocazia Praznicului Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul, urăm tuturor celor care îi poartă numele, împlinirea bunelor dorinţe şi "râvna lui Ilie" pe calea mântuirii!
La mulţi ani cu sănătate Şi iertare de păcate! Dulce să vă fie traiul Şi... să vă mănânce RAIUL! |
|
|
Dungile |
19 iulie 2014 |
|
O femeie se plângea unei prietene că are o vecină dezordonată. “Ar trebui să vezi cât de murdari sunt copiii ei, ca să nu mai vorbim despre casă! Aproape îmi este ruşine că locuiesc în acea zonă. Priveşte ce dungi negre sunt pe prosoapele ei de pe culme!” Prietena s-a apropiat de fereastră şi a exclamat: “Cred că prosoapele ei sunt curate, dragă, dungile sunt pe geamurile tale…” |
|
|
Dragoste curată |
18 iulie 2014 |
|
Trăia odată un credincios vestit pentru viaţa lui austeră. Într-o zi, aflându-se în faţa altarului, L-a chemat pe Dumnezeu, zicându-i: - Doamne, aş fi în stare să fac orice, absolut orice, din dragoste pentru Tine. Supune-mă la orice încercare şi vei vedea că spun adevărul. - Ia un vas, i-a spus un glas îngeresc, umple-l cu untdelemn, pune-l pe cap, străbate piaţa şi apoi oraşul, stradă cu stradă, şi întoarce-te, dar bagă de seamă, să nu iroseşti niciun strop de untdelemn. Omul a umplut vasul, l-a aşezat pe cap şi a pornit cu braţele întinse în echilibru, rostind la tot pasul: „niciun strop să nu se irosească!”. Era zi de târg şi bărbatul a străbătut întreg oraşul, stradă cu stradă, fără să piardă niciun strop de untdelemn. Mulţumit s-a întors şi a aşezat vasul la biserică. A luat icoanele drept martore a izbânzii sale, dar tăcere. Şi în zilele următoare icoanele au rămas mute. Cuprins de disperare, omul, cu capul pe genunchi, plângea amar şi repeta printre suspine: „şi totuşi nici un strop nu s-a irosit”. Atunci s-a auzit un glas iarăşi: – La ce-mi trebuie Mie untdelemnul tău, omule? Ce să fac eu, Dumnezeu, cu un vas cu untdelemn? De câte ori, în timp ce purtai vasul pe cap, de câte ori, omule, te-ai gândit la Mine? Niciodată! Cu adevărat, omul se gândise numai la untdelemn. – Mai bine ai fi răsturnat vasul şi te-ai fi gândit la Mine, cu iubire. Lasă de-o parte încercările, care te fac vestit, şi iubeşte-Mă cu adevărat. Sursa: http://www.marturieathonita.ro/dragoste-curata/ |
|
|
Samarineanul necunoscut |
17 iulie 2014 |
|
Un bogat trecu odată din întâmplare pe-o stradă în care locuia o familie nevoiaşă, cu o spuză de copii. Lume multă se îmbulzea în preajma locuinţei acestor sărmani, din pricină că unul dintre cei micuţi al lor se stinseră din viaţă. Bogatul nostru se opri, se strecură prin mijlocul gloatei, puse o sumă destul de însemnată lângă coşciugul celui ce plecase din lumea celor vii şi încercă să se facă nevăzut. Credincioşii făcură lanţ în jurul bogatului şi, oprindu-l, îl întrebară: - Fii bun şi spune-ne cum te cheamă. - Iertaţi-mă – zise bogatul – că nu v-aş putea împăca dorinţa. În tot cazul, aş dori să ştiu cu ce scop ţineţi să ştiţi aceasta? - Fapta pe care ai săvârşit-o întrece toate aşteptările şi e vrednică de toată lauda. Se aseamănă cu fapta Samarineanului milostiv din Evanghelie şi de aceea ne-am hotărât ca pe orice cale să vă aflăm numele. - Foarte bine, zise bogatul. Eu mă leg să vă spun numele meu după ce, mai întâi, veţi putea să-mi spuneţi voi mie, cum se numea Samarineanul din Evanghelie. Toţi cei adunaţi au rămas uimiţi şi au trebuit să tacă şi să-i lase drum slobod celui care ştiuse nu numai să ajute pe cei nevoiaşi, dar să le dea şi o lecţie atât de preţioasă.
Nu trebuie să râvnim la nicio răsplată sau la vreo laudă în schimbul ajutoarelor pe care le dăm celor răniţi trupeşte sau sufleteşte, precum şi celor nevoiaşi sau lipsiţi. Răsplata va veni de la Dumnezeu, la momentul ales de El. |
|
|
Smerenia, semn al maturităţii duhovniceşti |
16 iulie 2014 |
|
Smerenia pune capăt tuturor relelor şi suferinţelor pe care omul le are de îndurat din pricina mândriei. Omului smerit Dumnezeu îi împlineşte toate nevoile, fie ele duhovniceşti sau materiale. Să ne smerim aşadar, şi Domnul ne va iubi şi ne va da încă de pe pământ ceea ce ne este de trebuinţă pentru suflet şi trup. În vreme ce mândria este un semn al bolirii sufleteşti, smerenia îl vădeşte drept sănătos. Sufletul omului mândru e plin de boală, în vreme ce sufletul celui smerit este unul sănătos şi luminos. Smerenia, curăţând sufletul omului de gândurile cele rele, noi trebuie să ne străduim să dobândim duh umilit şi înfrânt, şi apoi vor dispărea şi toate cugetele cele rele şi mintea va redeveni iarăşi curată. Dimpotrivă însă, gândurile cele rele hărţuiesc sufletul omului mândru, şi cât timp nu se smereşte, acesta, nici nu va cunoaşte vreo slăbire a luptei pe care o are de dus. Sursa: Dumnezeu este iubire, mărturia Sfântului Siluan Athonitul; Jean-Claude Larchet |
|
|
Dragostea mai presus de toate |
14 iulie 2014 |
|
Când am intrat în viaţa de obşte – povestea unei maici Cuviosul părinte Paisie Aghioritul – m-au pus ajutor de trapezar. Atunci un bătrânel de optzeci de ani, cu totul slăbit, mi-a cerut să-i duc la chilie nişte supă. Când terminam ascultarea, mergeam şi-i duceam supa. Într-o zi m-a văzut un frate care mi-a zis: ,,Nu-l învăţa aşa, pentru că apoi îţi va cere mereu ajutorul şi nu te va mai lăsa nici măcar să te odihneşti; n-o să mai poţi nici măcar să-ţi faci canonul. Ştii ce am păţit eu? Am mers odată să-l ajut, pentru că era răcit, şi după aceea nu am mai scăpat de el. Bătea mereu în perete, tac-tac: Fă dragoste, îmi spunea, şi adu-mi un ceai! Fă dragoste şi vino de mă întoarce puţin! Nu trecea mult timp şi iar tac-tac în perete: Fă dragoste şi pune-mi o cărămidă caldă! Cărămidă-ceai, cărămidă-ceai… Când să mai apuc să fac şi cele duhovniceşti? Mi-am ieşit din fire!” Auzi ce spune [omul cel vechi]? Înfricoşător! Adică bătrânelul acela să sufere, să geamă, să-i ceară ceva care să-i mai uşureze suferinţa, iar el să nu vrea să-l ajute, ca să nu-şi întrerupă activităţile duhovniceşti… Aceste lucruri n-au însă nicio noimă. Mai mult ar fi cântărit la Dumnezeu "cărămidă-ceai" decât metaniile şi rugăciunile pe care le făcea… după toată rânduiala. Pe de o parte spunea: Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă!, iar pe de alta: Lasă-mă în pace! Sursa: Despre rugăciune, Vol. VI, Cuviosul Paisie Aghioritul |
|
|
Demonizaţii din Gherghesa |
13 iulie 2014 |
|
Părintele VISARION IUGULESCU - Predică la Duminica a V-a după Rusalii Descarcă predica în format "doc" Descarcă predica audio în format "mp3"
|
|
|
Cuviosul Paisie Aghioritul |
12 iulie 2014 |
|
12 iulie 1994 - 12 iulie 201420 ani de la naşterea în veşnicie a Părintelui PAISIE AGHIORITUL
Rugăciunea Cuv. Paisie Aghioritul pentru lume
Dumnezeul meu, să nu-i părăseşti pe robii Tăi care trăiesc departe de Biserică; dragostea Ta să-i aducă pe toţi lângă Tine. Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care suferă de cancer. Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care suferă de boli uşoare sau grave. Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care suferă de infirmităţi trupeşti. Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care suferă de infirmităţi sufleteşti. Pomeneşte, Doamne, pe conducătorii ţărilor şi ajută-i să conducă creştineşte. Pomeneşte, Doamne, pe copiii care provin din familii cu probleme. Pomeneşte, Doamne, pe familiile care au probleme şi pe cei divorţaţi. Pomeneşte, Doamne, pe orfanii din toată lumea, pe toţi cei îndureraţi şi nedreptăţiţi în această viaţă, pe văduvi şi pe văduve. Pomeneşte, Doamne, pe toţi cei întemniţaţi, pe anarhişti, pe narcomani, pe ucigaşi, pe făcătorii de rele, pe hoţi, luminează-i şi ajută-i să se îndrepteze. Pomeneşte, Doamne, pe toţi cei înstrăinaţi. Pomeneşte, Doamne, pe toţi cei ce călătoresc pe mare, pe uscat şi prin aer, şi-i păzeşte. Pomeneşte, Doamne, Biserica noastră, pe slujitorii sfinţiţi ai Bisericii şi pe credincioşi. Pomeneşte, Doamne, toate frăţiile monahale, pe stareţi şi pe stareţe, pe monahi şi pe monahii. Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care sunt în vreme de război. Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care sunt prigoniţi. Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care sunt precum păsările vânate. Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care şi-au lăsat casele şi serviciile lor şi se chinuiesc. Pomeneşte, Doamne, pe săraci, pe cei fără casă şi pe refugiaţi. Pomeneşte, Doamne, toate popoarele, să le ţii în braţele Tale, să le acoperi cu Sfântul Tău Acoperământ, să le păzeşti de orice rău şi de război. Şi iubita noastră ţară, zi şi noapte să o ţii la sânul Tău, să o acoperi cu Sfântul Tău Acoperământ, să o păzeşti de orice rău şi de război. Pomeneşte, Doamne, familiile chinuite, părăsite, nedreptăţite, încercate şi dăruieşte-le lor milele Tale cele bogate. Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care suferă de tot felul de boli sufleteşti şi trupeşti. Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care ne-au cerut nouă să ne rugăm pentru ei. |
|
|
Cuviosul Paisie şi pisica |
11 iulie 2014 |
|
Am rămas impresionat – spune Cuviosul Părinte Paisie Aghioritul – cum un gând smerit face Harul lui Dumnezeu să acţionează de îndată: ,,Odată a venit la mine la Colibă o pisică străină. Sărmana, cred că mâncase ceva care i-a făcut rău şi cerea ajutor. Se zvârcolea de durere şi sărea precum caracatiţa când este lovită… mi-era milă văzând-o în starea aceasta dar nu puteam să fac nimic. O însemnam cu semnul Sfintei Cruci, dar nimic… O însemnam din nou, tot nimic… Bre, netrebnicule, mi-am spus atunci în sinea mea, vezi în ce hal eşti?De atâţia ani eşti călugăr şi nici măcar o pisică nu poţi să ajuţi. Însă, de îndată ce m-am prihănit pe mine însumi, de unde pisica trăgea să moară, dintr-odată şi-a revenit. A venit lângă mine şi a început să-mi lingă picioarele şi să facă bucuroasă nişte tumbe frumoase”. Iată ce putere mare are smerenia! Sursa: Patimi şi virtuţi, Vol. V, Cuviosul Paisie Aghioritul |
|
|
Curăţenia lăuntrică nu se face fără osteneală |
10 iulie 2014 |
|
Dacă te doare atunci când scoţi un spin din deget, cu cât mai mult nu te va durea când vei vrea să dezrădăcinezi din lăuntrul tău o patimă?! Apoi să mai ştii că atunci când omul se străduieşte să dezrădăcineze din lăuntrul său o patimă, ispititorul pune piedici, iar omul se simte strâmtorat, aşa cum se simte strâmtorat demonizatul când i se citesc exorcisme, fiindcă se dă o luptă, se războieşte cu diavolul; însă apoi este slobozit. Curăţirea lăuntrică nu se face fără osteneală, apăsând pe butoane... Sursa: Patimi şi virtuţi, Cuviosul Paisie Aghioritul |
|
|
Locul de salvare |
9 iulie 2014 |
|
În Australia şi în Nordul Americii, erau mai înainte şi mai sunt şi acum, stepe şi câmpii nesfârşite de păşuni şi iarbă - un fel de iarbă ce creşte foarte mare. Aici, când vin căldurile verii, iarba începe să se usuce, şi se mai iveşte şi-un mare pericol, căci dacă se-aprinde cumva pe undeva iarba, apoi focul se duce ca fulgerul, ajutat fiind şi de vânturile ce suflă acolo. Iar un foc ca acesta, e o cumplită grozăvie! Mai târziu, europenii, au iscodit un mijloc de apărare contra unui aşa de mare prăpăd. Astfel, prin nesfârşitele întinderi de iarbă, ei au făcut ici şi colo, la anumite distanţe, nişte cercuri, nişte ocoluri mari, în care ard iarba şi sapă pe margini pământul. Acestea sunt aşa-numitele prerii, sau "locuri de scăpare". Când ierburile şi câmpiile iau foc, păstorii şi fermierii aleargă cu vitele lor în aceste locuri salvatoare. Ce minunat este un loc ca acesta!
Ce minunată este Taina Pocăinţei care întruchipează aceste "locuri de salvare", unde focul cel aprig al păcatelor noastre este stins îndată de Harul şi dragostea lui Dumnezeu! Toţi suntem păcătoşi, însă prin minunata Taină a Pocăinţei putem scăpa teferi de acest aprig şi de nestins foc. În acest loc pregătit anume pentru salvarea şi mântuirea noastră, să alergăm şi noi, căutând să ne salvăm, prin mărturisirea sinceră şi împlinirea canonului rânduit de preotul duhovnic. Sursa: Oglinda duhovnicească, Vol. I, Protos. Nicodim Măndiţă |
|
|
"Problema" văduvei iubitoare de Dumnezeu |
8 iulie 2014 |
|
Unul dintre părinţi povestea următoarele: ,,Odată, pe când mă aflam în Alexandria, am intrat în biserica unui martir ca să mă închin, şi acolo am văzut o femeie iubitoare de Dumnezeu, ce părea văduvă după hainele pe care le purta şi care era însoţită de slujitori şi slujitoare. Ţinându-se de grilajul de fier ce împrejmuia locul unde se afla mucenicul, îi spunea cu putere: "M-ai părăsit, Doamne, ai milă de mine, Stăpâne iubit!", şi striga atât de tare, încât din cauza vocii şi a plânsetelor sale a trebuit să părăsesc rugăciunea şi să am grijă de ea, deoarece mult m-au mişcat cele pe care le-am auzit. Am presupus că era o văduvă nedreptăţită de către cineva; devreme ce eu aveam cunoştinţe printre oficialităţile ce se aflau la conducerea provinciei, am aşteptat-o să îşi termine rugăciunea, ca să o ajut cumva. L-am chemat pe un slujitor al ei căruia i-am spus: ,,Cheam-o aici pe stăpâna ta!”. Iar când aceasta s-a apropiat de mine i-am spus ceea ce am gândit. Femeia, izbucnind în plâns, iarăşi mi-a spus: "Nu ştii părinte care e problema mea? M-a părăsit Dumnezeu şi nu m-a cercetat. S-au împlinit trei ani şi nu m-am îmbolnăvit nici eu, nici slujitorii mei, nici vreunul din casa mea şi cred că Dumnezeu Şi-a întors faţa de la mine din cauza păcatelor pe care le-am făcut. De aceea plâng, ca să mă cerceteze repede Dumnezeu, pe măsura milostivirii Sale". Surprins de un aşa suflet înţelepţit, am făcut rugăciune pentru ea şi am plecat dând slavă lui Dumnezeu”. Sursa: Pagini necunoscute de Pateric |
|
|
Pildă de o falsă smerenie |
7 iulie 2014 |
|
Vrând să îi dea unei maici o pildă despre falsa smerenie, Părintele Paisie i-a relatat următoarea întâmplare: Unul reparase odată o biserică în Epir şi singur spunea despre sine că nu a făcut nimic deosebit. Dar când i-am spus: „Nu e chiar nimic. Ceva tot ai făcut”, ştiţi cum s-a mâniat? „Tu ai fi reparat mai bine biserica?”, m-a întrebat atunci. Eu mă pricep la construcţii, nu sunt tâmplar ca tine! Tatăl meu a avut firmă de construcţii”. E uşor să te arăţi smerit, dar aceasta nu înseamnă că în realitate ai smerenie. Ai smerenie adevărată când te smereşte celălalt iar tu primeşti, căci adevărata smerenie este cea în faptă, nu cea în cuvinte. Sursa: Patimi şi virtuţi, Vol. V, Cuviosul Paisie Aghioritul |
|
|
Sutaşul |
6 iulie 2014 |
|
Părintele VISARION IUGULESCU - Predică la Duminica a IV-a după Rusalii Descarcă predica în format "doc" Descarcă predica audio în format "mp3"
|
|
|
Maşinaţia mândriei |
5 iulie 2014 |
|
Gândul de mândrie trebuie alungat întocmai celui ruşinos de îndată ce vine. Însă, un gând ruşinos îl simţi uşor şi repede îl poţi alunga de la tine, pe când, un gând de mândrie, cu anevoie îl poţi depista, având nevoie de multă trezvie. Gândul de mândrie se instalează şi într-o clipită prinde şi rădăcini, şi cum să i-o luăm noi înainte cu gândul smerit? Treaba aceasta trebuie făcută de mai înainte: ,,Gata am fost nu m-am tulburat să păzesc poruncile Tale” (Ps. 118, 60) – spune David – fiindcă gândurile de mândrie vin fulgerător. Aceasta fiind o maşinaţie veche de-a diavolului, noi să ne luăm o maşinaţie nouă şi să cultivăm neîncetat gânduri smerite ca să putem prinde o viteză mai mare, căci numai gândurile smerite aduc cu ele smerenia, şi numai cu smerenie mândria fuge de la noi. Sursa: Patimi şi virtuţi, Cuviosul Paisie Aghioritul |
|
|
"De la Mine a fost aceasta..." |
4 iulie 2014 |
|
- Dumnezeu vorbind omului -
Textul este defapt o scrisoare trimisă de Sfântul Serafim de Viriţa către un fiu duhovnicesc, episcop rus, aflat într-o închisoare sovietică.
"Te-ai gândit vreodată că tot ceea ce te priveşte pe tine Mă priveşte şi pe Mine? Pentru că ceea ce te priveşte pe tine priveşte şi pupila ochilor Mei. Tu eşti scump în ochii Mei, mult preţuit, şi Eu te-am iubit pe tine şi de aceea pentru Mine este o deosebită bucurie să te educ. Când ispitele stau împotriva ta şi duşmanul vine ca râul, Eu vreau ca tu să ştii că de la Mine a fost aceasta. Că neputinţa ta are nevoie de puterea Mea şi că siguranţa ta stă în aceea de a-mi da Mie posibilitatea să Mă lupt pentru tine. Când te găseşti în situaţii grele printre oameni care nu te înţeleg, care nu iau seama la ceea ce-ţi este necesar şi plăcut, care te îndepărtează de la ei, de la Mine a fost aceasta. Eu sunt Dumnezeul tău, care dispun de împrejurări. Nu întâmplător ai apărut la locul tău, acela este locul pe care Eu ţi l-am destinat. Nu tu ai cerut ca Eu să te învăţ smerenia? Aşa că iată: Eu te-am pus în acel mediu, în acea şcoală unde se studiază această lecţie. Mediul tău şi cei ce trăiesc cu tine îndeplinesc numai voia Mea. Te afli oare tu în criză de bani, îţi este greu şi dai din colţ în colţ? Să ştii că de la Mine a fost aceasta. Pentru că Eu dispun de mijloacele tale materiale. Eu vreau ca tu să fugi la Mine şi să depinzi de Mine. Rezervele Mele sunt fără sfârşit. Eu vreau ca tu să te convingi de dreptatea Mea şi de făgăduinţele Mele. Să nu-ţi spună cineva de trebuinţa ta: „Voi n-aţi crezut Domnului Dumnezeului vostru”. Te gândeşti oare la necazuri şi suferi tu noaptea, fiind despărţit de cei apropiaţi şi dragi inimii tale? Să ştii că de la Mine a fost aceasta. Eu sunt bărbatul durerilor. Când eşti cuprins de boală, să ştii că Eu am îngăduit aceasta ca tu să te îndrepţi spre Mine şi în Mine să poţi găsi mângâiere veşnică. Te-a dezamăgit oare prietenul tău când ţi-ai deschis inima faţă de el? De la Mine a fost aceasta. Eu am îngăduit ca aceste neînţelegeri să te afecteze, ca tu să ştii că cel mai bun prieten al tău este Domnul. Eu vreau ca tu să aduci toate problemele tale înaintea Mea şi să-Mi vorbeşti. Te-a clevetit cineva? Spune-Mi Mie şi vino mai aproape de Mine, scăparea ta este când sufletul tău se va ascunde de „amestecarea limbilor”. Eu am încercat ca lumina adevărului tău şi soarta ta să fie în mijlocul zilei (Ps. 36, 6). S-au distrus planurile tale, te-ai implicat sufleteşte şi ai obosit? De la Mine a fost aceasta. Tu ţi-ai făcut planuri şi mi le-ai adus Mie ca să le binecuvântez. Dar Eu vreau să Mi le arăţi Mie, ca să dispun şi de împrejurările vieţii tale şi atunci răspunderea pentru toate va fi a Mea, fiindcă este prea greu pentru tine şi tu singur nu poţi să te măsori cu ele, fiindcă tu eşti numai arma, nu persoana care acţionează. Ai trecut oare prin insuccese neaşteptate şi tristeţea a cuprins inima ta? Să ştii că de la Mine a fost aceasta. Pentru că Eu vreau ca inima şi sufletul tău să fie întotdeauna arzând în faţa ochilor Mei şi să învingă prin numele Meu orice neîncredere. Când nu primeşti multă recunoştinţă de la oamenii apropiaţi şi dragi ţie şi, având sufletul sărac, cazi în deznădejde şi cârteală, să ştii că de la Mine a fost aceasta. Pentru că, prin această tânjeală a sufletului tău, Eu încerc puterea credinţei tale, fermitatea făgăduinţelor şi puterea rugăciunii tale insistente pentru cei apropiaţi ţie. Pentru că tu eşti cel care i-ai încredinţat Acoperământului Maicii Mele Preacurate, trecând grija lor pe seama iubirii Mele providenţiale. Te-a încercat o boală grea, vremelnică sau nu, şi tu ai fost ţintuit în patul tău? De la Mine a fost aceasta. Pentru că Eu vreau ca tu să mă cunoşti pe Mine mai bine în neputinţele tale trupeşti şi să nu cârteşti pentru această încercare trimisă ţie. Nu te-ai străduit să pătrunzi în planurile Mele, în planurile mântuirii sufletelor omeneşti prin diferite căi, ci fără cârtire şi supus ai închinat voia ta harului Meu. Dacă ai vrut să faci o faptă deosebită pentru Mine şi, în locul aceleia, te-ai aşezat pe patul neputinţei, de la Mine a fost aceasta. Pentru că atunci ai fost adâncit în faptele tale şi Eu nu pot să atrag gândurile tale spre Mine, ci Eu vreau să te învăţ ca gândurile tale cele mai adânci să fie în slujba Mea. Eu vreau să te învăţ să recunoşti că tu eşti nimic. Unii din cei mai buni colaboratori ai Mei sunt cei care, rupţi de activităţile cotidiene, învaţă să dispună de arma rugăciunii neîncetate. Tu eşti chemat ca pe neaşteptate să ocupi poziţia grea şi de răspundere şi să mergi nădăjduind în Mine. Eu îţi încredinţez aceste greutăţi, pentru că la aceasta te binecuvântează pe tine Domnul Dumnezeul tău în toate faptele tale, în toate drumurile tale, în tot ceea ce va fi făcut prin mâinile tale. În această zi îţi înmânez acest vas cu ulei sfânt. Foloseşte-l cum vrei, copilul Meu. Fiecare greutate care apare, fiecare cuvânt care te supără, fiecare obstacol în munca ta care ar fi putut să-ţi aducă necazuri şi deznădejde, fiecare descoperire a neputinţei şi incapacităţii tale să fie unse cu acest ulei. De la Mine este aceasta. Aminteşte-ţi că fiecare obstacol este mângâierea lui Dumnezeu şi pune în inima ta cuvintele pe care Eu ţi le-am spus ţie astăzi: de la Mine au fost acestea. Păzeşte aceste cuvinte, să ştii şi să-ţi aminteşti întotdeauna că fiecare greutate va slăbi când tu vei învăţa să Mă vezi pe Mine în toate. Toate sunt trimise de Mine pentru desăvârşirea sufletului tău – toate de la Mine au fost..." |
|
|
Izvorul a toată suferinţa |
3 iulie 2014 |
|
Lipsa smereniei este pentru om izvorul general a toată suferinţa pe care o are de îndurat omul din pricina mândriei sale. Lipsa smereniei împiedică sufletul să o ia pe calea credinţei şi îi răpeşte omului puterea de care are nevoie pentru a duce războiul cel duhovnicesc, îl împiedică să se roage cu inimă curată şi deschide uşa cugetelor celor rele care aduc tulburarea în suflet. Dacă nu are smerenie însă, sufletul se lipseşte de dragostea lui Dumnezeu şi este înstrăinat de El. Omul mândru nu poate cunoaşte iubirea lui Dumnezeu şi de aceea este departe de El. Sufletul care nu este smerit, care nu se predă pe sine voii lui Dumnezeu, nu poate cunoaşte nimic. Dar, dacă nu învăţăm să ne smerim nu vom putea vedea nici pe Dumnezeu. Sursa: Dumnezeu este iubire, mărturia Sfântului Siluan Athonitul; Jean-Claude Larchet |
|
|
Animalele - exemple de ascultare |
2 iulie 2014 |
|
Un iubitor de Dumnezeu a istorisit următoarele: Am vizitat o obşte a unui sfânt bătrân din Tebaida şi când am ajuns aproape de mănăstire au începu să latre de sus de pe ziduri câţiva câini ciobăneşti. Mie mi-a fost frică şi am vrut să mă dau jos de pe cal. Însoţitorii mei însă, ştiind despre lătrat mi-au spus: "Nu coborî, domnule, deoarece câinii au poruncă de la avva să nu coboare de pe zidurile de împrejmuire". Când am intrat în mănăstire şi am luat binecuvântare de la părinţi, ne-au dus la fântână în timp ce slujba continua în biserică. Cămila ce ajuta de obicei la sistemul de scoatere a apei (hectană) stătea nemişcată. La nedumerirea noastră ni s-a explicat: Bătrânul nostru i-a poruncit ca în timpul slujbei, din momentul în care începe să bată toaca să nu mai facă nicio mişcare până când pleacă toată lumea din biserică. Aceasta, deoarece, odată în timpul unei slujbe, fratele ce avea ascultare să scoată apa nu a auzit toaca din cauza zgomotului de la pompă şi nu a venit la biserică. Avva, prin urmare, s-a dus la el şi l-a întrebat: "De ce nu ai venit la biserică la timp?". Şi acela a răspuns: "Iartă-mă, părinte, zgomotul m-a împiedicat să aud toaca". După puţină reflectare, avva a dat ordin cămilei ce ajuta la scoaterea apei, spunându-i: "Slăvit să fie Domnul, de aici înainte atunci când bate toaca pentru slujbă nu te vei mai mişca deloc până la sfârşitul acesteia". Şi cămila a respectat porunca. Dar şi oricare altă cămilă dacă o pui la aceasta, face la fel. Ascultând acestea, am dat slavă lui Dumnezeu. Sursa: Pagini necunoscute de Pateric |
|
|
Smerenia ucenicului |
1 iulie 2014 |
|
În pustia Iordanului trăia odată retras un mare părinte, pe nume Isaia. Acesta avea un ucenic pe care a vrut să-l pună la încercare. Într-o zi îi spune: - Văd că te chinuieşti prea mult şi lupţi împotriva patimilor. Am să mă rog la Dumnezeu să-ţi uşureze viaţa. Dar ucenicul îi răspunde: - Te rog, părinte, nu-mi face asemenea rău. Omul doar prin nevoinţă, rugăciune şi smerenie îşi înalţă sufletul către Dumnezeu. Sursa: Preot prof. Ioan Horia Ranga |
|
|
vezi şi |
|