|
CUVINTE SIMPLE, PENTRU OAMENI SIMPLI |
|
|
Să ne temem de păcat |
31 ianuarie 2014 |
|
Daca cineva care este împărat, văzându-l pe un tâlhar şi rău-făcător osândit la moarte, l-ar oferi în schimb pe singurul său fiu iubit să moară în loc, şi nu numai la moarte, ci şi la moarte de ocară, ca să-l salveze pe rău-făcătorul osândit, şi dacă după toate acestea, acest rău-făcător care a primit atâtea binefaceri de la împăratul său ar mai fi şi nerecunoscător, oare ce pedeapsă nu îl va aştepta pe unul ca acesta? La acest lucru să cugetăm însă şi noi, că şi noi Îl mâniem pe Binefăcătorul nostru, pe Dumnezeu, când suntem nerecunoscători la toate Binefacerile Sale. Deci, luând seama la toate acestea, să ne temem întâi de toate de păcat, pentru că acesta este iadul, pedeapsa veşnică, acesta înseamnă nenumărate răutăţi. Şi nu numai să ne temem de păcat ci să-l şi ocolim ci şi să ne îngrijim a plăcea lui Dumnezeu. |
|
|
Sărbătoarea Sfinţilor Trei Ierarhi |
30 ianuarie 2014 |
|
Văd că n-am nicio rană |
29 ianuarie 2014 |
|
Sfântul împărat Constantin cel Mare (324-337), când câţiva oameni au aruncat cu pietre în statuia lui, iar alţii l-au îndemnat să-i pedepsească, spunând că a fost distrusă complet faţa statuii, şi-a ridicat privirea, a zâmbit netulburat şi a spus: ,,Văd că n-am nicio rană. Şi capul şi faţa îmi sunt neatinse”. Auzind răspunsul lui, aceia care-l îndemnau să-i pedepsească pe vinovaţi s-au înroşit de ruşine şi au tăcut.
Dacă împăratul Constantin cel Mare a căpătat atâta preţuire de la oameni pentru acele cuvinte, gândiţi-vă cât l-a cinstit iubitorul de oameni Dumnezeu! Căci adevăratul stăpânitor este acela ce îşi poate înfrâna mânia, invidia, iubirea de plăceri, cel ce ţine legea lui Dumnezeu. Nu trebuie, aşadar, ca cineva să aibă ca scop al vieţii sale urcarea pe tronul puterii şi dobândirea de cinstiri, ci cum să devină un om mai virtuos, mai învăţat. Sursa: Problemele vieţii, Sfântul Ioan Gură de Aur |
|
|
Ştiinţa şi credinţa |
28 ianuarie 2014 |
|
Marele fizician francez Ampere, descoperitorul acţiunilor electro-dinamice, în ziua morţii soţiei sale, printre altele a scris în jurnalul său personal şi aceasta: ,,Îţi mulţumesc Dumnezeul meu că m-ai creat, că m-ai răscumpărat şi că m-ai luminat cu dumnezeiasca Ta lumină!” La moartea lui Ampere, marele fizician Ozanam, a cuvântat printre altele şi acestea: ,,Acest cap venerabil, care judeca toate lucrurile şi însăşi ştiinţa din punct de vedere divin, se pleca fără rezervă în faţa aceloraşi altare ca şi Decartes şi Pascal, alături de văduva cea sărmană şi de copilul cel mic. Iar dacă lasă un gol în societatea în societatea intelectualilor de elită, ce doliu nu lasă el în inima acelora ce i-au stat mai aproape şi s-au putut bucura de virtuţile şi de credinţa sa?!” |
|
|
Să nu părăsim rugăciunea! |
27 ianuarie 2014 |
|
Un oarecare om evlavios, Agatonie, fusese învăţat încă din copilărie de pioşii săi părinţi să rostească în fiecare zi, în faţa icoanei Maicii Domnului, rugăciunea: „Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te….” şi celelalte. O spunea zilnic. Mai târziu, ajungând bărbat împlinit, începu să ducă o viaţă de sine stătătoare şi, năpădindu-l grijile şi interesele vieţii, rostea din ce în ce mai rar rugăciunea învăţată de la părinţi, iar în cele din urmă o părăsi de tot. Într-o seară a primit în casa lui un pelerin, care i-a spus că e pustnic în Tebaida şi că a avut o vedenie în care i se poruncea să meargă la Agatonie ca să-l mustre pentru că a părăsit rugăciunea Maicii Domnului. Agatonie îi spuse atunci că pricina pentru care a lăsat rugăciunea este că, deşi mulţi ani a rostit această rugăciune, n-a aflat nici un folos. Atunci pustnicul îi zise: „Aminteşte-ţi, orbule şi nerecunoscătorule, de câte ori ţi-a ajutat această rugăciune scăpându-te de nevoi! Aminteşte-ţi cum, pe când erai încă băieţandru, ai scăpat de la înec într-un chip minunat! Adu-ţi aminte cum o boală molipsitoare i-a dus la groapă pe mulţi dintre vecinii tăi, iar tu ai rămas nevătămat! Îţi aminteşti cum, călătorind odată cu un prieten, aţi căzut amândoi din căruţă? El şi-a frânt piciorul, iar tu nu ai suferit nimic. Nu ştii oare că un tânăr, pe care-l cunoşti şi care era sănătos, zace acum slăbit de boală, iar tu eşti sănătos şi nu simţi nici o durere? Amintindu-i de multe alte fapte minunate, în cele din urmă i-a spus lui Agatonie: „Toate aceste nenorociri au fost alungate de la tine prin Acoperământul Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu, pentru scurta ta rugăciune zilnică. Continuă dar să te rogi mai departe şi nu lasă această rugăciune ce se face spre slava Împărătesei Cerului, atâta timp cât încă nu eşti părăsit de Ea.” (Pelerinul rus) |
|
|
Zaheu Vameşul |
26 ianuarie 2014 |
|
Părintele VISARION IUGULESCU - Predică la Duminica a 32-a după Rusalii Descarcă predica în format "doc" Descarcă predica audio în format "mp3"
|
|
|
Viaţa fără dragoste nu are sens!!! |
25 ianuarie 2014 |
|
Adevărul fără IUBIRE te face dăunător. Bogăţia fără IUBIRE te face avar. Sărăcia fără IUBIRE te face orgolios. Inteligenţa fără IUBIRE te face arogant. Justiţia fără IUBIRE te face neîndurător. Diplomaţia fără IUBIRE te face ipocrit. Succesul fără IUBIRE te face arogant. Supunerea fără IUBIRE te face servil. Frumuseţea fără IUBIRE te face ridicol. Autoritatea fără IUBIRE te face tiran. Munca fără IUBIRE te face sclav. Simplitatea fără IUBIRE te falsifică. Rugăciunea fără IUBIRE te face introvertit. Legea fără IUBIRE te înrobeşte. Politica fără IUBIRE te face egoist. Credinţă fără IUBIRE te face fanatic. … fără IUBIRE te face … |
|
|
Ce-i asta? (versiunea românească) |
24 ianuarie 2014 |
|
Puntea |
23 ianuarie 2014 |
|
O istorioară despre patru personaje animale care încearcă să traverseze un pod, însă care se bat cap în cap la jumătatea drumului. Istorioara surprinde desele neînţelegeri şi competitivitatea acerbă a vieţii, care de obicei dau naştere mândriei, încăpăţinării şi compromisului. |
|
|
Nu pătaţi cinstea aproapelui! |
22 ianuarie 2014 |
|
Nu pătaţi cinstea aproapelui prin cuvintele voastre. Folosiţi-vă limba doar pentru a slăvi pe Dumnezeu şi pentru a spune cuvinte folositoare de suflet fraţilor voştri. Iar când vreţi să clevetiţi pe cineva, aduceţi-vă mai degrabă aminte de păcatele voastre - toate cele pe care le-aţi făcut din anii tinereţii voastre până astăzi - osândindu-vă pentru acestea şi astfel veţi evita clevetirea. Nu uitaţi niciodată că a te preocupa de greşelile altora constituie un mare păcat! Sursa: Sfaturi duhovniceşti ale unui stareţ de la Optina |
|
|
Povăţuirea Sfântului Nifon |
21 ianuarie 2014 |
|
Odată, venind corabia mănăstirii cu hrană, iar marea fiind cuprinsă de furtună, Sfântul Nifon a intrat în corabie şi odată a încetat furtuna. Altădată fraţii i-au cerut să se roage pentru ei, ca să călătorească fără primejdie pe mare şi să aducă cele de folos mănăstirii. Iar el le-a zis: "Dacă nu vă veţi lenevi la rânduiala şi rugăciunea voastră şi dacă nu veţi grăi deşertăciuni şi cuvinte necuviincioase, atunci vă va ajuta Domnul şi vă va feri de toată întâmplarea cea rea". Apoi, rugându-se în genunchi pe un fier din corabie, le-a spus monahilor: "Fraţilor, puneţi acest fier la loc curat şi când veţi fi în primejdie de înecare, să atârnaţi acest fier în mare şi veţi călători fără primejdie!". Sursa: Patericul românesc - Sf. Nifon |
|
|
Cele patru rele |
20 ianuarie 2014 |
|
Recunoscut pentru sfinţenia vieţii lui, avva Zosima era un evreu smerit şi îngândurat. Ucenicul lui, vrând să afle marile adevăruri ale vieţii creştine, îl întreabă: Părinte, de ce eşti mereu îngândurat? Atunci părintele îi răspunde: - Mă gândesc la cele patru rele în care, dacă se va afla omul şi nu se va pocăi cu toată inima, Dumnezeu nu-i va asculta rugăciunea. Ucenicul întrebă: - Care sunt cele patru rele? - Cele patru rele sunt: mândria, ţinerea de minte a răului, judecarea aproapelui tău şi lipsa dragostei faţă de semeni. Sursa: Preot prof. Ioan Horia Ranga |
|
|
Cei zece leproşi |
19 ianuarie 2014 |
|
Părintele VISARION IUGULESCU - Predică la Duminica a 29-a după Rusalii Descarcă predica în format "doc" Descarcă predica audio în format "mp3"
|
|
|
Pocăinţă şi iertare |
18 ianuarie 2014 |
|
O femeie cu frică de Dumnezeu şi credinţă în mila si iertarea Lui, a fost la preotul duhovnic din satul ei pentru a se spovedi şi a se împărtăşi. Din cauza unor greşeli din tinereţea ei, preotul, după Sfânta Taină a Spovedaniei, i-a dat doar sfânta Aghiasmă (apă sfinţită). Femeia s-a tulburat în sufletul şi-n inima ei, dar s-a rugat din nou la Dumnezeu şi la Maica Domnului. Peste câteva zile, a murit. Ajungând sufletul ei în faţa Porţii Raiului, un înger a întrebat-o: - Te-ai spovedit, te-ai împărtăşit? Aici nu poţi intra fără Sfânta Spovedanie şi fără Sfânta Împărtăşanie. Atunci femeia credincioasă a zis: - Da, m-am spovedit în frica lui Dumnezeu, dar am fost oprită de la Sfânta Împărtăşanie şi mă găsesc sub canonul preotului duhovnic. - Bine, atunci intră în Rai, deoarece tot cel ce moare sub canonul lui Dumnezeu dat prin preot, moare în ascultare faţă de El şi este mântuit. Sursa: "Cuvintele Domnului, gândurile omului", Pr. Prof. Ioan Horia Ranga |
|
|
Sfântul Antonie cel Mare |
17 ianuarie 2014 |
|
Zis-a avva Antonie: părinţii cei de demult, când mergeau în pustie, întâi se vindecau pe sine şi făcându-se doctori aleşi, vindecau şi pe alţii. Iar noi ieşind din lume, mai înainte de a ne vindeca pe noi singuri, îndată începem a vindeca pe alţii şi întorcându-se boala asupra noastră, se fac nouă cele de pe urmă mai amare decât cele dintâi şi auzim de la Domnul zicând: Doctore, vindecă-te mai întâi pe tine.
A întrebat cineva pe avva Antonie, zicând: ce, păzind eu, voi plăcea lui Dumnezeu? Şi răspunzând bătrânul, a zis lui: cele ce-ţi poruncesc ţie, păzeşte-le! Oriunde vei merge, pe Dumnezeu să-l ai înaintea ta întotdeauna. Şi orice vei face, să ai mărturie din Sfintele Scripturi şi ori în ce loc vei şedea, să nu te mişti degrabă. Acestea trei păzeşte-le şi te vei mântui.
Zis-a avva Antonie către avva Pimen: aceasta este lucrarea cea mare a omului, ca greşeala să o pună asupra sa înaintea lui Dumnezeu şi să aştepte ispita până la răsuflarea cea mai de pe urmă.
Acelaşi a zis: nimeni neispitit nu va putea să intre în Împărăţia Cerurilor. Că, ridică, zice, ispitele şi nimeni nu este care să se mântuiască.
Zis-a avva Antonie: am văzut toate cursele vrăjmaşului întinse pe pământ şi suspinând am zis: oare cine poate să le treacă pe acestea? Şi am auzit glas zicându-mi: smerenia.
Zis-a iarăşi: sunt unii care şi-au topit trupurile lor cu nevoinţa şi pentru că nu au avut ei dreaptă socoteală, departe de Dumnezeu s-au făcut.
Zis-a iarăşi: de la aproapele este viaţa şi moartea. Ca de vom dobândi pe fratele, pe Dumnezeu dobândim; iar de vom sminti pe fratele, lui Hristos greşim.
Era cineva, ce vâna prin pustie dobitoace sălbatice şi a văzut pe avva Antonie glumind cu fraţii şi s-a smintit. Iar bătrânul vrând să-l încredinţeze pe el, că trebuie câte puţin să se pogoare fraţilor, i-a zis lui: pune săgeata în arcul tău şi întinde. Şi a făcut aşa. Şi a zis lui: întinde iarăşi. Şi a întins. Şi iarăşi i-a zis: întinde. Şi a zis lui vânătorul: de îl voi întinde peste măsură, se frânge arcul. Zis-a lui bătrânul: aşa şi la lucrul lui Dumnezeu, dacă peste măsură vom întinde cu fraţii, degrabă se rup. Deci trebuie câteodată şi câte puţin a ne pogorâ fraţilor. Acestea auzind vânătorul, s-a umilit. Şi mult folosindu-se de la bătrânul, s-a dus.
Un frate a fost năpăstuit în chinovie pentru desfrânare şi sculându-se a mers către avva Antonie. Şi au venit fraţii de la chinovie ca să-l caute pe el şi să-l ia şi au început să-l mustre, că aşa a făcut. Iar el se îndreptă, că nimic de acest fel nu a făcut. Iar după întâmplare, s-a aflat acolo avva Pafnutie, cel ce se numea Kefala şi a spus o pildă că aceasta: am văzut pe marginea râului un om băgat în noroi până la genunchi şi venind unii să-i dea mâna, l-au cufundat pe el până la grumazi. Şi a zis lor avva Antonie pentru avva Pafnutie: iată om adevărat, care poate să vindece şi să mântuiască suflete. Deci umilindu-se ei de cuvintele bătrânului, au pus metanie fratelui.
Acelaşi a zis: totdeauna să ai înaintea ochilor frica lui Dumnezeu – să-ţi aduci aminte de cel ce omoară şi face viu. Să urâţi lumea şi cele ce sunt într-însa, să urâţi toată odihna trupească, să vă lepădaţi de viaţa aceasta, ca să vieţuiţi lui Dumnezeu. Aduceţi-vă aminte, ce aţi făgăduit lui Dumnezeu. Că cere aceasta de la voi în ziua judecăţii: să flămânziţi, să însetaţi, să umblaţi în haine sărace, să privegheaţi, să vă tânguiţi, să plângeţi, să suspinaţi cu inima voastră, să vă încercaţi de sunteţi vrednici de Dumnezeu, să defăimaţi trupul, ca să vă mântuiţi sufletele voastre. (Patericul Egiptean) |
|
|
Modestia |
16 ianuarie 2014 |
|
Modestia este virtutea celui smerit; modest este cel ce nu gândeşte despre sine mai mult decât ceea ce trebuie să gândească. Cel modest nu se semeţeşte vorbind prefăcut, el în toate lasă deoparte excesele. Blând şi binevoitor cu toţi, fără de răutate şi alinându-i pe cei în nevoi, el le poartă de grijă celor în dureri. Fără să privească de sus pe cineva vreodată, agreabil atunci când vorbeşte, fără să se laude şi fără a căuta să fie lăudat, fără a grăi vreun cuvânt necuviincios şi ţinându-şi pe cât se poate ascunse virtuţile, cel modest se face pildă de nobleţe şi cuminţenie. Iar omul cel modest, atrage asupra sa dragostea şi aprecierea tuturor, fiind preţuit de toţi. Sursa: Cunoaşte-te pe tine însuţi, Sfântul Nectarie din Eghina |
|
|
Smerenia călugărului |
15 ianuarie 2014 |
|
Se povesteşte că în Muntele Sfânt a venit odată diavolul la avva Ioachim şi i-a zis: - Eu sunt Satana şi îmi plac oamenii mândri şi ei sunt ai mei. Tu eşti mândru şi aşa te voi lua cu mine. Atunci avva Ioachim i-a răspuns: - Bine ai venit, căci eu sunt cel mai rău dintre toţi. Atunci, auzind diavolul aceste cuvinte, s-a făcut nevăzut, datorită smereniei călugărului. Sursa: "Cuvintele Domnului, gândurile omului", Pr. Prof. Ioan Horia Ranga |
|
|
Educaţia copiilor |
14 ianuarie 2014 |
|
Educaţia copiilor începe încă din momentul zămislirii lor. Embrionul aude si simte tot în pântecele maicii lui. Da, aude şi vede cu ochii mamei. Percepe mişcările şi simţămintele ei, deşi mintea lui încă nu s-a dezvoltat. Se întunecă chipul mamei, se întunecă şi el. se enervează mama, se enervează şi el. Tot ceea ce simte mama - tristeţe, durere, teamă, nelinişte - trăieşte şi el. Dacă mama nu doreşte embrionul, dacă nu-l iubeşte, el simte şi se răneşte sufleţelul lui, iar aceste răni îl însoţesc toată viaţa. La fel se întâmplă cu simţămintele sfinte ale mamei: când are bucurie, pace, iubire, pentru embrion le transmite tainic şi acestuia, precum se întâmplă cu copiii născuţi. De aceea trebuie ca mama să se roage mult în perioada sarcinii şi să iubească embrionul, să mângâie pântecele, să citească psalmi, să cânte tropare, să trăiască o viaţă sfântă. Acest loc este aducător de folos şi pentru ea, dar este şi o jertfă de dragul embrionului, ca să devină copilul ei sfânt, să dobândească de la început trăsături sfinte. Aţi văzut ce lucru delicat este pentru o femeie să poarte în pântece un copil? Câtă responsabilitate şi câtă cinste! (Părintele Porfirie) Sursa: Jertfă pentru viaţă, Ieroschim. Ştefan Nuţescu, Sfântul Munte Athos |
|
|
Frânghia alpinistului |
13 ianuarie 2014 |
|
Un alpinist a vrut să cucerească cel mai înalt munte. S-a pregătit pentru asta timp îndelungat şi în final a hotărât să se aventureze singur pentru a primi singur laurii victoriei. Noaptea căzu grea pe înălţimile munţilor şi omul nu a mai văzut nimic. Totul era negru. Până şi luna şi stelele fuseseră acoperite de nori negri. Şi cum se căţăra el, la doar câţiva metri de vârful muntelui a alunecat şi a căzut în gol. Alpinistul văzu în acea îngrozitoare cădere episoade din viaţa lui, bune şi rele. Se gândi la moartea care era aproape când deodată a simţit frânghia de siguranţă că-i frânge mijlocul. Fusese oprit din cădere şi acum atârna în gol legat de acea frânghie. Urmă un moment de tăcere absolută. Atârna în neant şi singurul lucru ce-i veni în minte fu: "Ajută-mă Doamne". Deodată auzi o voce venită din depărtări: "Ce doreşti fiule?". "Salvează-mă, Doamne!" strigă alpinistul cuprins de frica morţii. "Chiar crezi că Eu te pot salva?" "Da, Doamne, cred în Tine". "Bine, dacă crezi în Mine şi în salvarea Mea, taie frânghia de care atârni!" spuse Dumnezeu. Un moment de tăcere, alpinistul se îndoi şi pierdu credinţa, frânghia era singura care-l ţinea în viaţă... aşa că nu tăie frânghia şi hotărî să renunţe la ajutorul Dumnezeiesc. A doua zi dimineaţa, echipele de salvare au anunţat că au găsit un alpinist legat de frânghia de siguranţă la doar un metru de pământ. Murise îngheţat de frig… Cât de ataşaţi de frânghia noastră nu suntem oare şi noi? |
|
|
Iată Mieluşelul lui Dumnezeu |
12 ianuarie 2014 |
|
Părintele VISARION IUGULESCU - Predică la Duminica după Botezul Domnului Descarcă predica în format "doc" Descarcă predica audio în format "mp3"
|
|
|
Sfântul Serafim de Sarov şi generalul |
11 ianuarie 2014 |
|
A venit la Sfânta mănăstire de la Sarov un general-locotenent, mai mult să privească Mănăstirea, să vadă felul de construcţie. Avea multe decoraţii pe piept şi era plin de mândrie în sufletul lui. La plecare, un moşier - pe nume Predkin - l-a îndemnat să se întoarcă şi să stea de vorbă cu Părintele sihastru Serafim. Fiind de mai multe ori rugat, generalul s-a învoit şi a mers la chilia părintelui Serafim. Când a intrat, Părintele Serafim s-a plecat cu smerenie în faţa lui, apoi l-a îmbrăţişat. Au rămas de vorba cam o jumătate de oră. În timpul discuţiilor, de pe pieptul generalului au căzut câteva decoraţii. Părintele Serafim i-a zis: - Aceste decoraţii le-aţi luat pe nedrept. Atunci generalul a zis: - Aşa este. Ieşind apoi din chilie, generalul plângea ca un copil, lăsând în chilia sărăcăcioasă a sihastrului mândria şi decoraţiile. Părintele Serafim i-a zis: - Fiecare lacrimă să-ţi fie un gând şi un îndemn la pocăinţă în faţa lui Dumnezeu. Sursa: "Cuvintele Domnului, gândurile omului", Pr. Prof. Ioan Horia Ranga |
|
|
Osândirea alungă Harul lui Dumnezeu |
10 ianuarie 2014 |
|
Osândirea şi clevetirea sunt cele mai mari păcate care alungă îndată Harul lui Dumnezeu de la noi şi aduc răceală în comunicarea noastră cu El. Aşa cum apa stinge focul, spune Sfântul Ioan Scărarul, tot astfel şi osândirea stinge Harul lui Dumnezeu. Şi pe urmă, cum să te mai rogi? Inima se face ca o marmură, ca gheaţa. Omul care osândeşte, deoarece alungă Harul lui Dumnezeu rămâne neajutorat în faţa ispitelor şi nu îşi poate corecta nici defectele! Iar dacă nu îşi dă seama de greşeala lui şi nu se smereşte va avea mereu căderi. Dacă însă înţelege şi cere ajutorul lui Dumnezeu, atunci şi Harul lui Dumnezeu Se va întoarce la el. Sursa: Patimi şi virtuţi, Cuviosul Paisie Aghioritul |
|
|
Despre judecata lui Dumnezeu |
9 ianuarie 2014 |
|
Multe gânduri ne frământă pe noi, oamenii, când ne gândim la judecata lui Dumnezeu. Odată, la Avva Teofil a ajuns o femeie credincioasă şi i-a zis: - Avva, Dumnezeu ne-a creat pe noi, oamenii, din iubire, după cum mărturiseşte şi Sfântul Ioan Evanghelistul: ,,Dumnezeu este iubire”, de ce trebuie să ne judece la sfârşitul vieţii, nu ne poate mântui fără judecată? Atunci avva Teofil i-a răspuns: - Aici este marea taină a lui Dumnezeu. Ne-a creat din iubire şi cu siguranţă iubeşte pe toţi oamenii, dar ne-a lăsat şi libertatea voinţei, gândirii şi a raţiunii. Fără libertate, omul nu ar putea fi judecat, dar, prin libertate, Dumnezeu ne arată că ne respectă ca persoane. Să ai încredere că Dumnezeu este un Tată bun şi iubitor, Care vrea fericirea tuturor fiilor Săi, dar contează ca şi omul să conlucreze cu El pentru mântuirea lui. Speranţa şi nădejdea noastră, a creştinilor, în iertarea lui Dumnezeu devine calea spre înviere. Sursa: "Cuvintele Domnului, gândurile omului”, Pr. Prof. Ioan Horia Ranga |
|
|
Cel mai bogat, cel mai sărac... |
8 ianuarie 2014 |
|
Deseori era văzut avva Ioan că citea din Vieţile Sfinţilor şi apoi cugeta la cele citite cu multă luare-aminte. Odată i-a zis un frate: - Avva, să-mi spui un cuvânt din Vieţile Sfinţilor. Atunci avva Ioan i-a răspuns: - Mă gândesc la cel mai sărac şi la cel mai bogat. - Cum adică, avva?, a spus fratele. Avva i-a zis: - Cel mai sărac este diavolul, deoarece nu poate iubi, iar cel mai bogat este Dumnezeu, Care este un ocean de iubire. Noi, oamenii, ne putem asemăna sau cu unul sau cu altul. Depinde, în libertatea noastră stă, ce cale alegem. Sursa: "Cuvintele Domnului, gândurile omului”, Pr. Prof. Ioan Horia Ranga |
|
|
Soborul Sfântului Ioan Botezătorul |
7 ianuarie 2014 |
|
Părintele VISARION IUGULESCU - Predică la Praznicul Sf. Ioan Botezătorul Descarcă predica audio în format "mp3"
|
|
|
Botezul Domnului |
6 ianuarie 2014 |
|
Duminica dinaintea Botezului Domnului |
5 ianuarie 2014 |
|
Părintele VISARION IUGULESCU - Predică la Duminica dinaintea Botezului Domnului Descarcă predica audio în format "mp3"
|
|
|
Curăţeşte locaşul meu! |
4 ianuarie 2014 |
|
Oprit fiind în ţară fără voia sa de către Mitropolitul Ţării Româneşti, Cuviosul Gheorghe era în mare mâhnire. Deci, postind câteva zile, s-a rugat Maicii Domnului şi Sfântului Ierarh Nicolae să-l povăţuiască ce trebuie să facă. Apoi, adormind puţin de oboseală, i s-a arătat în vis Sfântul Nicolae şi i-a poruncit, zicând: ,,Rămâi aici şi îmi curăţeşte lăcaşul meu de fiarele sălbatice!” Deşteptându-se plin de bucurie, a pornit în căutarea lăcaşului Sfântului Ierarh Nicolae şi a aflat biserica sa din ostrovul Cernicăi, pustiu şi plin de şerpi. Din ceasul acela a rămas în Schitul Cernicăi împreună cu doi ucenici de-a săi, Atanasie şi Serfim din mănăstirea Neamţ. Sursa: Patericul Românesc –Sf. Gheorghe de la Cernica |
|
|
Credinţa stareţului |
3 ianuarie 2014 |
|
Într-o noapte de iarnă, după utrenie, un stareţ a plecat de la schit peste munte, la mănăstirea Sinaia. Pe cale i-au ieşit câţiva lupi înainte. Bătrânul însă nu s-a înfricoşat. Ci făcându-şi semnul crucii a zis: ,,Doamne, facă-se voia Ta!” Apoi, întorcându-se către lupi le-a spus: ,,Dacă aveţi poruncă de la Dumnezeu să mă mâncaţi, iată-mă sunt înaintea voastră. Iar dacă nu aveţi poruncă să mă mâncaţi, atunci duceţi-vă în drumul vostru!”. În clipa aceea lupii şi-au plecat capetele în jos şi au dispărut în pădure. Sursa: Patericul românesc – Cuv. Mihail Badela, Schitul Peştera Ialomicioarei |
|
|
Acatistul Sf. Serafim de Sarov |
2 ianuarie 2014 |
|
Anul Nou 2014 |
1 ianuarie 2014 |
|
Cititorilor acestui blog:
La mulţi ani cu sănătate, Vă zic cu sinceritate Tuturor ce-mi sunteţi fraţi: Copilaşi, femei, bărbaţi !
Fiindcă sincer vă iubesc, Pace-n suflet vă doresc, Bucurie, fericire Şi gând bun de mântuire !
Anul ce ne stă în faţă Să ne schimbe-a noastră viaţă, Dar în bine, nu în rău, Să fim doar cu Dumnezeu !
Anul ce ne stă 'nainte Să ne-aducă daruri sfinte, Să ne-aducă unitatea În toată comunitatea !
|
|
|
Părintele VISARION IUGULESCU - Predică la Tăierea Împrejur cea după trup a Domnului Descarcă predica în format "doc"
Părintele VISARION IUGULESCU - Predică la Praznicul Sfântului Ierarh Vasile cel Mare
|
|
|
vezi şi |
|