|
CUVINTE SIMPLE PENTRU OAMENI SIMPLI |
|
|
Tâlharul din Antiohia |
31 ianuarie 2013 |
|
Un oarecare tâlhar din Antiohia, cu numele Ionatan, pe mulţi oameni îi ucidea pe drumuri şi prin case, tâlhăreşte năvălind năpraznic prin sate şi prin cetăţi; şi nimeni nu putea să-l prindă pe el, măcar că mulţi îi pândeau calea, fiindcă era puternic si viteaz foarte, încât nimeni nu putea să-i stea împotrivă. Deci, s-a pornit toată Antiohia şi a trimis ostaşi ca să-l prindă pe dânsul, iar el neputând să se ascundă de dânşii, ca un leu fugind de la faţa celor ce-l goneau pe el, a alergat în ograda Cuviosului Simeon şi, apucându-se de stâlp, ca păcătoasa de picioarele lui Hristos, plângea cu amar. Deci Sfântul a strigat către dânsul, de sus: - Cine eşti, de unde şi de ce ai venit aici? Iar el a zis: - Eu sunt lonatan, tâlharul, cel ce am făcut toate răutăţile şi am venit aici, ca să mă căiesc de păcatele mele. Acestea grăindu-le el, iată au năvălit de la Antiohia ostaşii care-l urmăreau pe el, strigând către Cuviosul: - Dă-ne nouă, părinte, pe vrăjmaşul nostru, tâlharul, că, iată, şi fiarele sunt gata în cetate să-l mănânce pe el. Fericitul Simeon însă, răspuns-a lor acestea: - Fiii mei, nu eu l-am adus pe el aici, ci Dumnezeu, Cel ce voieşte pocăinţa lui, l-a povăţuit să vină aici. Deci, de veţi putea intra înăuntru, prindeţi-l pe el, că eu nu pot să-l scot la voi, că mă tem de Acela, Care l-a trimis la mine. Acestea auzindu-le ostaşii şi neîndrăznind nu numai să intre în ogradă, ci nici cuvânt să zică împotrivă, s-au întors cu teamă şi au spus toate în Antiohia. Iar tâlharul a petrecut şapte zile lângă stâlp, căzând la rugăciune către Dumnezeu, mărturisindu-se şi plângând cu lacrimi amare, încât şi cei ce erau acolo, văzând pocăinţa şi plângerea lui, se umileau. Iar după şapte zile, a strigat către sfântul: - Părinte, îmi porunceşti să mă duc? Iar părintele i-a zis : - Au, iarăşi, la lucrurile tale cele rele, te vei întoarce? Iar el a răspuns: - Ba nu, părinte, ci vremea mea a sosit. Şi aşa, vorbind cu dânsul, şi-a dat duhul său la Dumnezeu. Iar ucenicii Sfântului Simeon, vrând să-l îngroape pe tâlhar lângă ogradă, iată mai marii oştilor, venind de la Antiohia după tâlhar, au început să strige: - Dă-ne nouă, părinte, pe vrăjmaşul nostru, de care toată cetatea s-a cutremurat. Şi cuviosul răspuns-a lor: - Cel ce l-a adus pe el la mine, Acela în mulţime de oaste cerească a venit şi l-a luat pe el la Sine, curăţit prin pocăinţă; deci nu mă tulburaţi pe mine. Acestea, auzindu-le acei dregători şi văzând pe tâlharul mort, s-au înspăimântat şi au lăudat pe Dumnezeu, Cel ce nu voieşte moartea păcătosului. Şi, întorcându-se, au spus în cetate cele ce de la cuviosul au auzit şi au văzut. Sursa: Proloage |
|
|
Sfinţii Trei Ierarhi |
30 ianuarie 2013 |
|
Cuviosul Eufrosin şi merele de aur |
29 ianuarie 2013 |
|
Cuviosul Eufrosin s-a născut într-o familie foarte săracă. El, de foarte mic, era liniştit şi ascultător. Când a crescut mai mărişor, a mers într-o mânăstire unde îi ajuta pe călugări la treburile lor, primind în schimb adăpost şi hrană. Tânărul Eufrosin era tăcut şi smerit, şi-i plăcea să petreacă mai mult în rugăciune, decât pălăvrăgind sau lenevind. De aceea, Dumnezeu a rânduit ca Eufrosin să primeascp ascultare la bucătărie, unde smeritul şi iubitorul de linişte călugăr se ruga din inimă lui Dumnezeu şi se gândea la bunătăţile care vor fi în viaţa viitoare. Dumnezeu îl iubea foarte mult pe Eufrosin, pentru că el nu se certa niciodată cu nimeni. Şi, vrând să-l răsplătească, Dumnezeu i-a făcut lui Eufrosin următorul dar: să poată pleca în fiecare noapte într-o clipită oriunde l-ar duce gândul. Cu alte cuvinte, era destul ca Eufrosin să îşi dorească foarte mult ceva, că Dumnezeu îi şi împlinea dorinţa. Dar deoarece Eufrosin se gândea în toată vremea la Grădina Raiului, noapte de noapte se pomenea în această Grădină, încât nu şti dacă ceea ce i se întâmplă, este adevărat ori visare. În acea mânăstire mai trăia şi un preot sfânt, care adesea se ruga ca Dumnezeu să-i descopere cum este în Grădina Raiului. Şi, tot rugându-se el aşa, iată că într-o noapte se trezeşte într-o Grădină preafrumoasă, plină cu pomi, în care cântau păsări nemaipomenite. Dar când se uită mai bine preotul, ce să vadă? Nu-i venea să-şi creadă ochilor! În mijlocul Grădinii stătea Eufrosin bucătarul, care se îndulcea de roadele pomilor. Apropiindu-se, preotul l-a întrebat mirat: - A cui este această Grădină şi cum ai ajuns aici? - Aceasta este Grădina aleşilor lui Dumnezeu, iar pe mine, Dumnezeu m-a lăsat aici să o păzesc şi să mănânc din ea tot ce voiesc. Şi atunci, preotul l-a întrebat: - Oare poţi să-mi dai şi mie măcar ceva din această preafrumoasă Grădină? - Ia ce doreşti, i-a spus Eufrosin. Preotul, arătând cu mâna către nişte mere minunate, Eufrosin a rupt şi i-a dat câteva. Apoi, începând să bată toaca şi preotul trezindu-se din acea vedenie, a crezut că a fost un simplu vis. Însă când s-a ridicat din pat, ce să vadă? Pe masă se aflau cele trei mere minunate, care umpleau camera de o mireasmă nemaipomenită. Apoi, băgând merele în sân, preotul a alergat să îl caute pe Eufrosin. Acesta, tocmai ieşea din chilia sa, când preotul grăbit l-a oprit. - Eufrosine, spune-mi unde ai fost azi-noapte? - La mine în chilie, i-a răspuns Eufrosin. - Te jur pe Dumnezeu, spune-mi adevărul! Văzând că preotul ştie totul, Eufrosin nu s-a mai putut ascunde şi i-a spus: - Am fost acolo unde ai fost şi sfinţia ta, şi eu ţi-am dat merele pe care le ascunzi acum în sân. Minunându-se foarte tare, îndată după terminarea slujbei, preotul a adunat toată obştea mânăstirii şi le-a povestit tuturor călugărilor despre toate cele întâmplate cu o noapte în urmă şi despre darul cel mare al părintelui Eufrosin. Dar, când au vrut să meargă la el ca să-i binecuvânteze, ia-l pe Eufrosin de unde nu-i… Căci acesta, smerit fiind şi nesuportând laudele, a fugit într-o altă mânăstire, unde s-a ascuns pentru ca nimeni să nu-l recunoască. Iar acolo, Sfântul Eufrosin a continuat să se roage în taină lui Dumnezeu şi să plece în fiecare noapte în Grădina cea minunată a Raiului. Iar merele acelea, date de Eufrosin preotului, au fost văzute de multă lume. Mulţi bolnavi, gustând numai câte o bucăţică, s-au vindecat de bolile lor. Iar preotul a păstrat unul din ele până la moartea sa, căci mărul nu arăta niciun semn că ar putrezi ca merele obişnuite, ci dimpotrivă, răspândea în permanenţă o mireasmă deosebit de plăcută. Sursa: Micul pateric, Savatie Baştovoi |
|
|
Linguşitorul |
28 ianuarie 2013 |
|
Oamenii puterii şi cei bogaţi, sunt înconjuraţi adesea de mulţi linguşitori, care caută să dobândească foloase şi să-şi realizeze propriile interese. Linguşitorul este un om depravat, ticălos şi josnic. Îi ,,mângâie” pe cei cu un caracter bolnav, cu multe şi amăgitoare cuvinte. Linguşitorul se prezintă pe sine drept un prieten credincios. Gura lui vorbeşte de dragoste fierbinte, în vreme ce inima lui este cuprinsă de ură. Linguşitorul îi fericeşte pe cei ce trăiesc şi se desfată în lux şi-i admiră pe cei ce-şi risipesc averile. Linguşitorul îl laudă pe omul nevrednic pentru bogăţia lui şi-l nesocoteşte pe cel bun, datorită sărăciei sale. Linguşitorul îi admiră pe anumiţi oameni pentru folosul lui, calomniindu-i pe cei vrednici de a fi admiraţi. Linguşitorii amăgesc inimile celor naivi şi sunt mai vicleni ca vulpea şi mai înfricoşători decât corbii, căci prin viclenii şi amăgiri murdăresc şi nimicesc sufletele celor neînţelepţi. Linguşitorii sunt uneltitori şi se folosesc de multe mijloace. Sursa: Învăţături alese ale Sfântului Nectarie, Presb. Dionisie Tatsis |
|
|
Orbul din Ierihon |
27 ianuarie 2013 |
|
Părintele VISARION IUGULESCU - Predică la Duminica a 31-a după Rusalii Descarcă predica în format "doc" Descarcă predica audio în format "mp3"
|
|
|
Fie voia Ta... |
26 ianuarie 2013 |
|
Un părinte spunea: ,,De multe ori nu ni se răspunde la rugăciuni din cauza noastră. Noi trebuie să avem încredere în Dumnezeu; noi trebuie să-L lăsăm pe Dumnezeu să facă ceea ce vrea El. Iar, dacă ne rugăm cu smerenie, El va depărta de la noi ispita. Şi, trebuie să ştim, că ori de câte ori Dumnezeu ne lasă să trecem printr-o ispită, o face spre folosul nostru, şi noi nu ar trebui să nu Îi cerem lui Dumnezeu să ne elibereze de acea greutate, ci doar să Îi cerem ajutor să le putem birui. Iar El îndată ne va trimite al Său ajutor, căci de cele mai multe ori, nouă, voia lui Dumnezeu ne este cu totul necunoscută. Sursa: Patericul atonit, Arhim. Ioanikios |
|
|
Gongul pendulei |
25 ianuarie 2013 |
|
Într-o mânăstire, călugării aveau în trapeză (sala unde servesc masa) o pendulă cu gong. De câte ori ajungea limba unei pendule la ora doisprezece bătea o data. Unul dintre călugării mai în vârstă, obişnuind a se închina ori de câte ori auzea gongul pendulei bătând, unul mai tânăr l-a întrebat: - Părinte, de ce vă închinaţi ori de câte ori bate gongul pendulei, că doar nu bate clopotul Sfintei Biserici? Iar părintele i-a răspuns: - Mă închin pentru că de câte ori bate, mă apropii cu încă o oră de judecata care mă aşteaptă.
Pentru fiecare dintre noi există o bornă de hotar pe cărarea vieţii noastre. Am putea să spunem că în lume, domneşte peste oameni pofta de a avea, însă, cei peste care S-a pogorât Duhul Sfânt, poftesc a fi veşnic cu Dumnezeu. Ca atare, luând aminte la ce gândea părintele ori de câte ori auzea gongul pendulei, să încercăm să ne îndreptăm, şi de nu putem, măcar să ne osândim pe noi înşine pentru toate, şi să ne smerim! |
|
|
Chinul comodităţii |
24 ianuarie 2013 |
|
Mulţi văd ce greutăţi le fac ceilalţi, iar nu cu ce îi îngreunează ei pe alţii. Au pretenţii numai de la ceilalţi, nu şi de la ei înşişi. Însă logica vieţii duhovniceşti este să cercetezi cu ce anume îi îngreuiezi tu pe ceilalţi, şi nu cu ce te îngreuiază alţii pe tine. Să vezi ce anume îl odihneşte pe celălalt, iar nu ce te odihneşte pe tine. Căci oare pentru odihnă am venit în această viaţă?! Pentru o viaţă comodă?! Nu, nu am venit în această lume ca să petrecem bine, ci ca să scuturăm de pe noi tina păcatului şi să ne pregătim pentru cealaltă viaţă, pentru viaţa cea veşnică. Sursa: Patimi şi virtuţi, Cuviosul Paisie Aghioritul |
|
|
Tu fă bine şi aşteaptă răul |
23 ianuarie 2013 |
|
Tu fă bine şi aşteaptă răul. Binele ţi-l va răsplăti Dumnezeu. Dacă oamenii, rudele ţi-ar face bine, ţie ce cruce ţi-ar mai rămâne? Deci roagă-te pentru cei ce te blesteamă, fă bine celor ce-ţi fac rău; celui ce-ţi cere nedrept dă-i tot ce-i trebuie lui din lăcomie. Cu alte cuvinte, nu te împotrivi răului când te asupreşte cu nedreptate, ca să nu calci legea iubirii de Dumnezeu şi de oameni, indiferent cum sunt ei. Tu fii cum trebuie. Tu să ai grijă să nu zici rău absolut nimănui, indiferent ce nedreptate ţi-ar face pentru că, iertându-le toate, aşa urmezi lui Iisus, aşa ţii împotriva firii sau mai bine zis mai presus de fire legea lui Dumnezeu – a iubirii. Că toţi sunt fiii lui Dumnezeu, chiar dacă ei tăgăduiesc asta, iar tu trebuie să ştii că şi ei au un suflet de mântuit. Părintele Arsenie Boca |
|
|
Dar tu ce eşti? |
22 ianuarie 2013 |
|
O tânără profesoară, cu vizibile tendinţe moderniste, explica micuţilor săi elevi faptul că ea este atee şi-i întrebă dacă nu cumva sunt şi ei. Neştiind, de fapt, ce-i ăla un ateu şi dorind să fie şi ei ca şi profesoara lor, micuţii îşi ridicaseră mânuţele în aer. Dar iată şi o excepţie. O fetiţă pe nume Maria nu se luă după mulţime şi nu ridică mâna. Profesoara, observând-o, o intrebă de ce s-a decis să fie diferită. - Pentru că nu sunt atee. Profesoara o întrebă din nou: ... - Dar tu ce eşti? - Eu sunt creştin-ortodoxă. Puţin deranjată, profesoara se înroşi. O întrebă, totuşi, de ce este creştină. - Ei bine, am fost crescută să-L cunosc şi să-L iubesc pe Hristos. Bunicii mei au fost creştin-ortodocşi, mama este creştin-ortodoxă, la fel şi tata, şi aşa sunt şi eu. Profesoara s-a înfuriat: - Ăsta nu este un motiv, spuse ea în gura mare. Ce-ar fi fost dacă maică-ta ar fi fost o idioată şi la fel şi taică-tău? Ce ai fi fost tu atunci? Fetiţa tăcu puţin şi răspunse zâmbind: - Atunci… aş fi fost o atee! |
|
|
Peştii din Iordan |
21 ianuarie 2013 |
|
Ce fericiţi sunt peştii din apă! Ce fericiţi trebuie să fie şi peştii din Iordan! Ce desfătare trebuie să aibă ei scăldându-se într-o apă atât de dulce! Însă Iordanul se varsă în Marea Moartă, cea mai sărată şi otrăvitoare mare de pe pământ. Şi aici mor toate vieţuitoarele care ajung în ea!... Însă cu Iordanul se întâmplă o minune. El trece prin Marea Moartă fără să fie vătămat. Însă peştii din Iordan trebuie să aibă mare grijă, deoarece dacă ies foarte puţin din matca râului, au şi ajuns în Marea Moartă, unde mor deîndată. Totul e ca ei să stea în matca râului pentru a putea scăpa cu viaţă. La fel se întâmplă şi cu omul, dacă se lasă târât în tot felul de plăceri şi păcate: va muri sufleteşte ca şi peşti din Iordan, deoarece nu tot ceea ce ne desfată ne aduce şi binele… De regulă, plăcerile (vinovate) nasc dureri, şi de aceea ele trebuie evitate pe cât e cu putinţă!... |
|
|
Cei zece leproşi |
20 ianuarie 2013 |
|
Părintele VISARION IUGULESCU - Predică la Duminica a 29-a după Rusalii Descarcă predica în format "doc" Descarcă predica audio în format "mp3"
|
|
|
Îndatorirea primordială |
19 ianuarie 2013 |
|
Cunoaşterea de sine este îndatorirea primordială a oricărui om. Omul, este o făptură aleasă, după chipul Căruia a fost creat. Dar pentru a ajunge chip Dumnezeiesc, pentru a se împărtăşi de Dumnezeu, omul este dator, înainte de toate să se cunoască pe sine. Lipsit de cunoaşterea de sine, omul se află în rătăcire, fiind prizonierul feluritelor sale patimi, stăpânit de aprige pofte, preocupat de multe şi zadarnice lucruri, cu o viaţă dezordonată şi plină de griji, greşind în toate. Cel lipsit de cunoaşterea de sine, se poticneşte pe calea vieţii şi clătinându-se la fiecare pas, se împiedică, cade şi este strivit. Unul ca acesta, se adapă din băutura tristeţii şi amărăciunii sale, îşi umple inima de durere, ducând o viaţa cu neputinţă de îndurat. Sursa: Cunoaşte-te pe tine însuţi sau despre virtute, Sfântul Nectarie din Eghina |
|
|
De ce eşti credincios? |
18 ianuarie 2013 |
|
Un creştin călătorind odată printr-o ţară îndepărtată şi întâlnind acolo un băştinaş, acela l-a întrebat pe creştinul nostru: - Eşti un om credincios? Şi creştinul i-a spus că da, este, iar acela a continuat: - Eşti credincios fiindcă eşti slab… Cauţi la Dumnezeu mângâiere… Vrei să te ţină cineva de mână? - Mă tem că greşeşti, i-a răspuns creştinul. Nu caut la Dumnezeu mângâiere, ci putere. Nu vreau ca Dumnezeu să mă ţină de mână, ci vreau să-mi întărească braţul, să pot da o mână de ajutor celorlalţi. Nu vreau ca El să-mi şteargă lacrimile, ci vreau să-mi dea o batistă, cu care eu să pot şterge lacrimile altora… Când Sfântul Apostol Pavel se sprijinea pe Hristos în slăbiciunea sa, nu o făcea pentru a dobândi mângâiere, ci pentru a fi în stare să meargă la ceilalţi cu vestea cea bună a puterii lui Dumnezeu oferită ajutor în slăbiciunea noastră. |
|
|
Mai înainte de a te culca... |
17 ianuarie 2013 |
|
În primul rând: Mulţumeşte-I Atotbunului Dumnezeu că ţi-a dăruit ţie ziua pe care ai sfârşit-o viu şi sănătos. În al doilea rând: Cercetează-te cu de-amănuntul, începând cu momentul în care te-ai sculat din patul tău, şi cugetă întru tine, cum ai umblat, ce ai făcut semenilor tăi, ce ai vorbit, şi toate faptele tale, cuvintele, gândurile, din zorii zilei şi până seara, toate să le socoteşti, cu toată purtarea de grijă, numindu-le pe fiecare în parte. În al treilea rând: Dacă ai săvârşit vreun bine, în ziua ce a trecut, să nu-l socoteşti a fi de la tine, ci de la Însuşi Dumnezeu, Cel Care este dătătorul a tot binele, Căruia mulţumeşte-I şi roagă-L, ca şi pe tine să te întărească a împlini numai binele. În al patrulea rând: Iar de-ai săvârşit vreun rău, pe acesta să-l socoteşti a fi numai de la tine, dintru a ta neputinţă, ori din obiceiul cel rău, şi căindu-te roagă-L pe Iubitorul de oameni să-ţi dea iertare de pentru acelea, şi făgăduieşte-I că acelea şi altele asemenea nu vei mai săvârşi. În al cincilea rând: Cu lacrimi roagă-te Făcătorului tău ca noaptea ce vine, lină, fără tulburare, fără sminteală şi fără păcat să ţi-o dăruiască, iar ziua de mâine, spre slavoslovirea Preasfântului Său nume sănătos a o ajunge să te învrednicească. Iar culcându-te: Însemnează-te cu semnul Sfintei Cruci şi cu rugăciunea pe buze să adormi, cugetând cum vei sta şi în Ziua Judecăţii dinaintea Preadreptului Judecător. Sursa: Carte de rugăciuni tipărită cu binecuvântarea Sfântului Calinic - 1866 |
|
|
Pe cine avem în spatele patimilor |
16 ianuarie 2013 |
|
Dacă nu ar exista pericolul de a ne-o lua în cap şi de a ne mândri, e cu neputinţă ca Dumnezeu să nu ne ajute. Bunul Dumnezeu vrea să ne izbăvim de patimile noastre, însă nu ne ajută să ne izbăvim, dacă avem mândrie sau predispoziţie spre mândrie, căci altfel am crede că am reuşit singuri. De aceea, atunci când îl rugăm pe Dumnezeu cu toată inima noastră să ne ajute să ne izbăvim de o patimă, iar El nu ne ajută, trebuie să înţelegem că în spatele acestei patimi este o alta şi mai mare, care este mândria. Dar, fiindcă nu vedem mândria, Dumnezeu ne lasă şi acea patimă care se vede, cum ar fi de exemplu: lăcomia, flecăreala, mânia şi celelalte, ca noi să ne smerim. Iar când ne scârbim de patimile noastre din pricina continuelor căderi, când ne cunoaştem neputinţa şi ne smerim, atunci Dumnezeu ne ajută şi urcăm câte două treptele duhovniceşti. Sursa: Patimi şi virtuţi, Cuviosul Paisie Aghioritul |
|
|
A căuta să placi oamenilor |
15 ianuarie 2013 |
|
A căuta să placi oamenilor, este nimicirea virtuţii! Omul care caută să placă celorlalţi, cultivă virtutea doar spre a fi lăudat, iar nu pentru virtute în sine; nu pentru a fi desăvârşit, ci ca să fie slăvit de oameni; nu pentru a fi plăcut lui Dumnezeu, ci pentru ca să placă lumii. Dar, a căuta să placi oamenilor face nevoinţele tale neroditoare, face postul neroditor, lipseşte rugăciunea de sfinţenie, le răpeşte celor care se ostenesc cununa, distruge fortificaţiile liniştirii, risipeşte roadele milosteniei, surpă temeliile a toată virtutea, strică mintea şi perverteşte orice ideal înalt. Sursa: Cunoaşte-te pe tine însuţi sau despre virtute, Sfântul Nectarie din Eghina |
|
|
Cu cine se înrudeşte cel mândru |
14 ianuarie 2013 |
|
Cel mândru nu se poate înrudi decât cu însuşi diavolul, cu toate că până şi acela cedează mai uşor, decât omul cel mândru. Căci pe diavol îl răpui cu totul dacă te smereşti, în vreme ce pe cel mândru, chiar dacă te smereşti şi îi ceri iertare, tot nu poţi ca să-l îndupleci, ci îţi va spune: ,,Ştiu că te prefaci!”. Cel ce are mai multă smerenie, are mai mult miez duhovnicesc. Cel mândru, nu are miez lăuntric. Este precum spicul cel necopt care sta drept, în vreme ce acela care-i copt îşi pleacă mereu căpşorul. Căci atunci când există mândrie, tot ceea ce face omul este precum un balon pe care îl umflă diavolul, şi pe care mai apoi îl găureşte cu un ac, spărgându-l şi pocnindu-l. Şi mândria, înfricoşător lucru este, de vreme ce, pe îngeri ea i-a făcut demoni, de vreme ce pe noi din Rai ne-a adus pe pământ, iar acum, încearcă să ne trimită de pe pământ în iad. Sursa: Patimi şi virtuţi, Cuviosul Paisie Aghioritul |
|
|
Iată Mieluşelul lui Dumnezeu |
13 ianuarie 2013 |
|
Părintele VISARION IUGULESCU - Predică la Duminica după Botezul Domnului Descarcă predica în format "doc" Descarcă predica audio în format "mp3"
|
|
|
Sarcina cea uşoară |
12 ianuarie 2013 |
|
Unul dintre părinţii pustiei, Sfântul Ioan Colov, ne atrage atenţia: „Sarcina cea uşoară lăsând-o, adică a ne defăima pe noi, pe cea grea o am luat, adică a ne îndreptăţi pe noi”. Nesfârşite sunt căile prin care încercăm a ne îndreptăţi. Însă când Atotştiutorul Dumnezeu te va pune în faţa păcatului tău, oare ce pricină sau scuză îi vei putea aduce? Cine oare se va putea îndreptăţi în faţa atotputerniciei Sale?! Deci, asemenea vameşului, şi noi trebuie să învăţăm adevărata defăimare de sine, iar nu una făţarnică, morbidă şi să zicem şi noi odată cu el: ,,Doamne, Milostiv fii mie, păcătosului!”, iar nu ca fariseul cel făţarnic: ,,Doamne, postesc, mă rog, dau sinagogii…”. Căci tocmai vameşul, care se învinovăţea pe sine înaintea lui Dumnezeu a aflat milă, iar nu fariseul, care încerca să se îndreptăţească. Cu adevărat, sarcina cea uşoară este învinuirea noastră înaintea lui Dumnezeu, iar nu încercarea de a ne îndreptăţi înaintea Lui şi a întregii lumi! Sursa: Vitamine duhovniceşti, vol. I |
|
|
Călugărul cel sărac şi cerşetorul mofturos |
11 ianuarie 2013 |
|
Cu foarte multe veacuri în urmă, era pe malurile râului Iordan o mânăstire, care se numea a turnurilor, deoarece călugării de acolo vieţuiau în turnuri. În această mânăstire, vieţuia şi un călugăr bătrân şi foarte sărac, care însă, nicicând căutând la sărăcia sa, făcea întotdeauna milostenie din puţinul pe care îl avea. Odată, venind la mânăstire un cerşetor, văzându-l, bătrânul călugăr i-a întins singura pâine pe care o avea. Cerşetorul însă, i-a zis supărat: - Nu vreau pâinea, ci o cămaşă! Atunci, făcându-i-se milă de el, călugărul l-a poftit în turnul său să se odihnească, iar cerşetorul intrând, s-a minunat foarte tare văzând că acel călugăr chiar nu mai avea nimic afară de cămaşa pe care o purta. Şi dezlegându-şi traista pe care o purta, a vărsat în mijlocul chiliei bătrânului tot ce avea, zicând: - Ia acestea părinte, căci eu voi mai găsi şi în altă parte cele ce îmi sunt de trebuinţă! Iar mai apoi, plecând, cugeta întru sinea sa: ,,Ce iubitor de oameni trebuie să fie acest călugăr!”, şi din acel moment a luat hotărârea de a nu mai face mofturi atunci când i se oferă câte ceva, ci să le primească cu recunoştinţă şi să mulţumească. Sursa: Micul pateric, Savatie Baştovoi |
|
|
Smerenia - semn al maturităţii duhovniceşti |
10 ianuarie 2013 |
|
Smerenia pune capăt tuturor relelor şi suferinţelor pe care omul le are de îndurat din pricina mândriei. Omului smerit Dumnezeu îi împlineşte toate nevoile, fie ele duhovniceşti sau materiale. Să ne smerim aşadar, şi Domnul ne va iubi şi ne va da încă de pe pământ ceea ce ne este de trebuinţă pentru suflet şi trup. În vreme ce mândria este un semn al bolirii sufleteşti, smerenia îl vădeşte drept sănătos. Sufletul omului mândru e plin de boală, în vreme ce sufletul celui smerit este unul sănătos şi luminos. Smerenia, curăţând sufletul omului de gândurile cele rele, noi trebuie să ne străduim să dobândim duh umilit şi înfrânt, şi apoi vor dispărea şi toate cugetele cele rele şi mintea va redeveni iarăşi curată. Dimpotrivă însă, gândurile cele rele hărţuiesc sufletul omului mândru, şi cât timp nu se smereşte, acesta, nici nu va cunoaşte vreo slăbire a luptei pe care o are de dus. Sursa: Dumnezeu este iubire, mărturia Sfântului Siluan Athonitul; Jean-Claude Larchet |
|
|
Nevoinţă cu înţelepciune |
9 ianuarie 2013 |
|
Atunci când cineva este tânăr, se poate nevoi mai mult. Cu cât înaintează cineva în vârstă, şi puterile îi mai slăbesc, şi nu se poate sili pe sine însuşi. Dacă se sileşte mai mult decât trebuie, îşi poate vătăma chiar şi sănătatea. De aceea, fiecare, din când în când, trebuie să-şi recerceteze puterile şi să se conformeze noii situaţii. Atunci când te simţi epuizat, trebuie să cercetezi dacă nu cumva este din pricina vreunei boli. Dacă nu este din pricina vreunei boli, vezi dacă nu cumva îţi lipseşte somnul sau dacă nu ai cumva nevoie de mai multă hrană. Dacă, din nimic din acestea nu se întâmplă, este de la ispititorul. Ridică-te, începe-ţi treaba, şi aşa vei învinge. Sursa: Patimi şi virtuţi, Cuviosul Paisie Aghioritul |
|
|
Lapte de pomană |
8 ianuarie 2013 |
|
La Sfânta Mănăstire Lainici trăia un părinte stareţ pe nume Irodion Ionescu, care a fost duhovnicul Sfântului Calinic de la Cernica. Pe acest mare părinte şi mai de curând şi sfânt, pentru viaţa sa plină de smerenie, Dumnezeu l-a înzestrat cu darul înainte-vederii, prin care multora le spunea şi gândurile cele de taină ale inimii, vestindu-le şi cele viitoare. Odată, o femeie, după un mai vechi obicei, i-a adus un vas cu lapte de capră. - Nu primesc laptele că nu este de la capra ta! - Ba da, părinte, de la capra mea este. - Dar nu ai dat-o ieri diavolului? Cum să primesc laptele de la tine, când acum capra nu mai este a ta, ci a diavolului, iar eu nici nu beau lapte de la capra satanei?! Şi atunci, femeia şi-a mărturisit păcatul din ziua aceea a luat hotărârea de a nu mai drăcui niciodată. Ai drăcuit? Ai folosit numele diavolului? Vezi, ai grijă, că el te aude şi vine asupra ta şi asupra bunurilor tale! Fă-ţi un inventar asupra tuturor drăcuirilor şi înjurăturilor tale şi mergi numaidecât la preotul duhovnic şi mărturiseşte-le pe toate ca să poţi primi iertare şi dezlegare de ele de la Dumnezeu. |
|
|
Soborul Sfântului Ioan Botezătorul |
7 ianuarie 2013 |
|
Părintele VISARION IUGULESCU - Predică la Praznicul Sf. Ioan Botezătorul Descarcă predica audio în format "mp3"
|
|
|
Botezul Domnului |
6 ianuarie 2013 |
|
Părintele VISARION IUGULESCU - Predică la Duminica dinaintea Botezului Domnului Descarcă predica audio în format "mp3"
|
|
|
Postul |
5 ianuarie 2013 |
|
Ucenicul apostolic Herma scria despre post următoarele: În viaţa ta să nu faci niciun rău nimănui, ci să-I slujeşti Domnului Dumnezeului tău cu toată inima ta. Săvârşind aceasta şi cu post şi cu inimă curată vei deveni cu adevărat un om plăcut lui Dumnezeu. Iar postind să nu fiţi posomorâţi ci feţele să vă fie senine şi inima deschisă. În acelaşi timp, cei ce doriţi să mai faceţi şi o faptă de milostenie pentru aproapele vostru, aşezaţi-vă şi calculaţi preţul mâncărurilor de frupt pe care le-aţi fi consumat în acea zi şi banii aceia dăruiţi-i unei văduve sărmane, unor nevoiaşi ori unor copii orfani. Numai un astfel de post este cu adevărat de folos şi plăcut în faţa lui Dumnezeu. |
|
|
Cele şase ispitiri |
4 ianuarie 2013 |
|
Învingătorul |
3 ianuarie 2013 |
|
Revoltă în junglă |
2 ianuarie 2013 |
|
Anul Nou 2013 |
1 ianuarie 2013 |
|
Cititorilor acestui blog le urez:
La mulţi ani cu sănătate! Să vă dea Domnul de toate, Tot ce este mai frumos Şi vă este de folos!
Anul ăsta să lucrăm, Lumea-n bine s-o schimbăm: Să fim buni, curaţi, vioi, Dar... să-ncepem chiar cu noi!
|
|
|
Părintele VISARION IUGULESCU - Predică la Tăierea Împrejur cea după trup a Domnului Descarcă predica în format "doc"
Părintele VISARION IUGULESCU - Predică la Praznicul Sfântului Ierarh Vasile cel Mare
|
|
|
vezi şi |
|