|
CUVINTE SIMPLE PENTRU OAMENI SIMPLI |
|
|
La spovedit |
31 decembrie 2012 |
|
Fuga în Egipt |
30 decembrie 2012 |
|
Părintele VISARION IUGULESCU - Predică la Duminica după Naşterea Domnului Descarcă predica în format "doc" Descarcă predica audio în format "mp3"
|
|
|
Anomalii |
29 decembrie 2012 |
|
Cine vine? |
28 decembrie 2012 |
|
Praznicul Sfântului Ştefan |
27 decembrie 2012 |
|
Părintele VISARION IUGULESCU - Predică la Praznicul Sfântului Ştefan Descarcă predica audio în format "mp3"
|
|
|
Vizita lui Moş Crăciun |
26 decembrie 2012 |
|
Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos - 2012 |
25 decembrie 2012 |
|
„Naşterea
Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoştinţei.
(Troparul Naşterii Domnului - glas 4)
„Fecioara astăzi pe Cel mai presus de fiinţă naşte, şi pământul peştera Celui neapropiat aduce. Îngerii cu păstorii slăvesc şi magii cu steaua călătoresc. Că pentru noi S-a născut prunc tânăr, Dumnezeu Cel mai înainte de veci” (Condacul Naşterii Domnului - glas 3)
|
|
|
La duhovnic |
24 decembrie 2012 |
|
Fecioara va naşte... |
23 decembrie 2012 |
|
Părintele VISARION IUGULESCU - Predică la Duminica dinaintea Naşterii Domnului Descarcă predica în format "doc" Descarcă predica audio în format "mp3"
|
|
|
Crucea Ta |
22 decembrie 2012 |
|
Toată lumea îşi doreşte doar binele, adică un fel de rai. Dar pământul este un mic iad, pentru că ce rost avea să-l scoată Dumnezeu pe Adam din Rai şi să-l aşeze într-un alt rai?! Toţi oamenii, buni şi răi, împăraţi şi săraci, sfinţi şi oricine ar fi, trebuie să ofteze, pentru că, fiecare dintre ei are de dus o cruce pe faţa pământului. Însă Dumnezeu îi dă omului crucea sa, în aşa fel încât el s-o poată duce!... Dacă cineva vrea să fie fericit şi pe lumea aceasta şi pe cealaltă, să fie cu Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este Cel Care îi dă fericire omului! Omul, singur nu se poate ajuta; alţii, nu îl pot ajuta prea mult; diavolul, nicidecum nu îi ajută, şi atunci, cine oare să îl ajute?! Răspunsul este desigur, numai Dumnezeu! Sursa: Părintele Visarion, duhovnicul de la Clocociov-Slatina |
|
|
Înţelepciunea sfinţilor |
20 decembrie 2012 |
|
La Sfântul Antonie s-au dus odată câţiva învăţaţi din Egipt şi l-au întrebat: - Preacuvioase, de ce nu învăţaţi carte, că aveţi atâţia călugări pe care trebuie să-i conduceţi? Şi atunci, Sfântul Antonie i-a întrebat: - Ce a făcut Dumnezeu: minte sau cartea? - Mintea, i-au răspuns aceia. Apoi Sfântul a mai adăugat: - Cel ce slujeşte lui Dumnezeu cu mintea şi cu toată inima nu mai are nevoie şi de multă carte. Eu am deschisă în faţa ochilor o carte, şi anume: creaţia lui Dumnezeu, şi eu citesc cât mai des în ea. Şi filosofii iar l-au întrebat: - De ce pe sfinţia ta te iubesc toţi, iar pe noi nu? - Fiindcă eu Îl iubesc pe Dumnezeu, de aceea şi pe mine mă iubeşte toată lumea. Şi atunci, filosofii s-au făcut călugări sub ascultarea Sfântului Antonie. Sursa: Povestiri Duhovniceşti, vol. I |
|
|
Trebuie să semănăm, ca să dea Dumnezeu |
19 decembrie 2012 |
|
Mulţi cred că pot dobândi fără osteneală o virtute, ba chiar că s-ar putea şi sfinţi. Dar pentru ca Dumnezeu să dea, trebuie ca noi să semănăm. Cum să ne dea Dumnezeu fără ca noi să nu lucrăm?! Dumnezeu trimite ploaie, înmoaie pământul, dar şi noi trebuie să ne ,,arăm” ogorul. Pământul este gata, dar trebuie să băgăm plugul în ogorul sufletului şi să îl semănăm. Şi ceea ce semănăm, aceea vom secera. Dar cum vom semăna dacă nu arăm?! Şi ce vom secera dacă nu semănăm? De aceea să nu întrebaţi numai ce poate Dumnezeu să facă, ci să vă întrebaţi şi pe voi înşivă ce puteţi face. Banca lui Hristos dă o dobândă foarte mare. Dar cum vom ridica bani, dacă noi nu am depus nimic la bancă. Sursa: Patimi şi virtuţi, Cuviosul Paisie Aghioritul |
|
|
Să nu ne îndreptăţim patimile |
18 decembrie 2012 |
|
Fiecare om are înclinaţii moştenite, bune sau rele. Trebuie însă să se lupte pentru a scăpa de propriile defecte şi a cultiva ceea ce are bun. Înclinaţiile rele moştenite nu sunt o piedică în calea sporirii duhovniceşti, căci atunci când cineva se nevoieşte, fie chiar şi pentru puţin, dar cu multă stăruinţă, atunci Dumnezeu Se înduioşează şi ajută mult pe un suflet care are înclinaţii rele moştenite, dar care, se luptă cu râvnă să zboare spre cer cu aripa sa atrofiată, care este moştenirea cea rea. Sunt încă mulţi care s-au slobozit de acestea cu puţină osteneală din partea lor şi cu mult ajutor de la Dumnezeu. Aceşti oameni sunt mari eroi în faţa lui Dumnezeu, căci ceea ce Îl înduioşează pe Dumnezeu este lucrarea pe care o săvârşim asupra omului nostru cel vechi. Sursa: Patimi şi virtuţi, Cuviosul Paisie Aghioritul |
|
|
Umilinţa |
17 decembrie 2012 |
|
Primislaw, regele Boemiei, dintr-un simplu ţăran a fost ridicat pe scaunul de rege. Pentru a se reţine de la orice acţiune contra ţăranilor şi pentru a-şi avea pentru totdeauna dinaintea ochilor originea sa, el a hotărât să-şi păstreze îmbrăcămintea şi portul cel ţărănesc. Întocmai şi creştinul, n-ar trebui să-şi uite originea sa din ţărână, ci ar trebui să-şi înfrâneze mândria, umilindu-se înaintea Creatorului său, înaintea lui Dumnezeu. |
|
|
Cina împăratului |
16 decembrie 2012 |
|
Părintele VISARION IUGULESCU - Predică la Duminica a XXVIII-a după Rusalii Descarcă predica în format "doc" Descarcă predica audio în format "mp3"
|
|
|
Sfântul Ierarh Spiridon |
12 decembrie 2012 |
|
Izvorul tuturor relelor |
11 decembrie 2012 |
|
Dacă trufia este izvorul adânc al tuturor relelor, singurul mijloc de a o vindeca - fiindcă ne aflăm în faţa unei ,,maladii” spirituale - este opusul ei, şi anume smerenia. Dar Dumnezeu nu Se lasă impresionat de cei strălucitori, ci El Se sălăşluieşte numai în sufletele cele smerite, căci numai cu ajutorul smereniei vom reuşi să biruim patimile şi să ne păstrăm năzuinţele duhovniceşti. Povară uşoară, smerenia, îi face celui ce o are viaţa plăcută şi fericită, inima smerită, primindu-le pe toate cu bucurie. Cu cât mai mult te vei smeri pe tine însuţi, cu atât mai mari vor fi şi darurile lui Dumnezeu. Sursa: Să ne rugăm 15 zile cu Sfântul Siluan, Maxime Egger |
|
|
Dar care este voia lui Dumnezeu? |
10 decembrie 2012 |
|
Adeseori, oamenii se-ntreabă: ,,Dar care este voia lui Dumnezeu?”. Nu cunosc ei oare voia lui Dumnezeu?! Adică ce nu cunoşti? Nu ştii oare că s-ar cădea să faci puţin mai multă rugăciune?! Este nevoie să ţi-o spună cineva? Nu ştii că acea puţină rugăciune pe care o faci, trebuie să o faci din tot sufletul? Nu ştii că nu trebuie să-l contrazici pe aproapele tău, că nu trebuie să îl superi? Nu ştii că trebuie să îl ajuţi puţin? Nu ştii că trebuie să-l ierţi, să-l tolerezi, să-l iubeşti, să te rogi şi pentru el? Nu ştii că s-ar cădea să fii mai răbdător, să nu te mânii?! Nu ni se cere să facem lucruri mari, ci lucruri cunoscute, obişnuite, însă să le facem cu tot sufletul nostru!... Sursa: Sufletul meu, temniţa mea; Simeon Kraiopoulos |
|
|
Femeia gârbovă |
9 decembrie 2012 |
|
Părintele VISARION IUGULESCU - Predică la Duminica a XXVII-a după Rusalii Descarcă predica în format "doc" Descarcă predica audio în format "mp3"
|
|
|
Noi oare cui slujim? |
|
|
Tot timpul este un talant, şi el trebuie fructificat întotdeauna. O oră irosită la discuţii nefolositoare nu este altceva decât un talant îngropat pentru totdeauna în pământ. N-ai făcut niciun rău, dar nici bine. Privitul la televizor, şi el, nu poate să nu aducă un câştig diavolului în vreun fel, măcar timpul pierdut. Căldicelul este cel care vrea să slujească la doi domni, adică şi diavolului şi lui Dumnezeu. Însă pentru că astfel nu poate avea nădejdea mântuirii, Dumnezeu îi cere omului să-L urmeze doar pe El, că la botez aşa am făgăduit fiecare dintre noi, prin gura naşului: ,,Mă lepăd de satana şi de toate lucrurile lui”, iar acesta este un jurământ ce ar trebui respectat. (Părintele Visarion, duhovnicul de la Clocociov-Slatina ) |
|
|
Sfânta Muceniţă Filofteia |
7 decembrie 2012 |
|
Sfântul Nicolae |
6 decembrie 2012 |
|
Părintele VISARION IUGULESCU - Predică la Praznicul Sfântului Nicolae
|
|
|
Aripa atrofiată |
5 decembrie 2012 |
|
Fiecare om are înclinaţii moştenite, bune sau rele. Trebuie însă să se lupte pentru a scăpa de propriile defecte şi a cultiva ceea ce este bun. Înclinaţiile moştenite nu sunt o piedică pentru sporirea duhovnicească, căci atunci când cineva se nevoieşte, Dumnezeu Se înduioşează şi-l ajută mult pe un astfel de suflet, care are înclinaţii rele moştenite, dar care, cu râvnă se luptă să zboare spre cer cu aripa sa atrofiată, care este moştenirea cea rea. Sunt mulţi care s-au slobozit de acestea cu puţină osteneală din partea lor şi cu mult ajutor de la Dumnezeu. Aceşti oameni sunt adevăraţi eroi în faţa lui Dumnezeu, căci ceea ce Îl înduioşează pe Dumnezeu este lucrarea pe care o săvârşim asupra omului nostru cel vechi. (Cuviosul Paisie Aghioritul) |
|
|
Ce este smerenia? |
4 decembrie 2012 |
|
Din ce în ce mai conştient de slăbiciunea şi de păcatele sale, sufletul omului smerit se fereşte să-şi judece aproapele, considerându-se netrebnic înaintea lui Dumnezeu şi ultimul dintre toţi oamenii. Şi astfel, bucuros că ocupă cel din urmă loc, nu încearcă să se ridice mai presus de ceilalţi, ci doar să îi slujească. Plin de dragoste, sufletul smerit se teme să nu-L mâhnească pe Dumnezeu, să nu supere pe fratele sau sora lui. Ferindu-se de laudele omeneşti şi de gândurile cele trufaşe, sufletul smerit primeşte cu bucurie reproşurile şi nu încetează să şi le aducă el singur. Lepădându-se de voia sa proprie pentru a se lăsa în seama celei a lui Dumnezeu, sufletul smerit mulţumeşte în toate şi pentru toate, primeşte toate încercările ca din mâna lui Dumnezeu şi se mulţumeşte întotdeauna cu ceea ce are. (Sfântul Siluan Athonitul) |
|
|
Roagă-te şi fii tare! |
3 decembrie 2012 |
|
Cei ce se străduiesc să ducă o viaţă duhovnicească trebuie să poarte necontenit cea mai anevoioasă şi mai subtilă luptă: lupta duhovnicească cu gândurile. Li se cere să aibă în orice clipă ochiul cugetului treaz şi limpede pentru a ţine sub supraveghere toate gândurile care trec prin suflet şi care ar putea veni de la cel viclean, ca să le poată respinge. Inima acestora trebuie să fie mereu pătrunsă de credinţă arzătoare, de smerenie şi de dragoste. Altminteri viclenia diavolească ar putea pătrunde lesne în ea, iar după viclenie, slăbirea credinţei sau chiar necredinţa. Apoi, tot răul, de care nu se vor putea izbăvi curând, oricâte lacrimi ar vărsa. Iată de ce nu trebuie să-ţi laşi inima să se răcească. Mai cu seamă în timpul rugăciunii caută să te ţii deoparte cu orice chip de nepăsarea cea rece. Se întâmplă adesea ca buzele să se roage, dar inima să fie cuprinsă de o vicleană puţină credinţă, sau chiar de necredinţă. Omul pare aproape de Domnul cu buzele, dar cu inima este departe de El. Însă în vreme ce noi ne rugăm, vicleanul diavol recurge la tot felul de viclenii, pe care de cele mai multe ori nici măcar nu le observăm, pentru a ne răci inima şi a ne-o atrage spre viclenie. Roagă-te şi fii tare! întăreşte-ţi inima! (Cuvinte duhovniceşti, Sfântul Ioan de Kronstadt) |
|
|
Orbul din Ierihon |
2 decembrie 2012 |
|
Părintele VISARION IUGULESCU - Predică la Duminica a XXXI-a după Rusalii Descarcă predica în format "doc" Descarcă predica audio în format "mp3"
|
|
|
Povestea împăratului milostiv |
1 decembrie 2012 |
|
Trăia odată, demult, un împărat tânăr şi foarte bun la suflet, care obişnuia să se plimbe prin ţara sa însoţit doar de o singură slugă. Acesta, de câte ori întâlnea vreun om sărac, îi dădea milostenie, şi căuta să îl ajute pe cât îi stătea de mult în putere. Odată, mergând el aşa pe cale, a dat într-un loc pustiu, numai ce a dat peste un călugăr mort. Atunci, ca să nu-i ştie nimeni fapta sa, trimiţându-şi sluga înainte, el a aşternut peste cel mort haina sa împărătească. Apoi şi-a continuat drumul, căci avea mult de mers în ziua aceea. Însă, tot călătorind el aşa, s-a întâmplat că a căzut de pe cal rănindu-se foarte tare la un picior. Ajuns în cele din urma iar la palat, el i-a chemat la palat pe cei doi doctori ai săi, însă în zadar. Piciorul i se umfla tot mai mult şi mai mult, iar ei i-au spus că piciorul trebuie neapărat tăiat pentru a mai rămâne în viaţă. În noaptea aceea împăratul nici nu a putut dormi vreun pic şi a rugat-o pe una din slugile sale să îi aprindă candela şi a rămas singur privind la icoana pe care o avea pe peretele dinspre răsărit şi gândindu-se la soarta sa cea grea. Şi cugetând el la aceasta, numai ce se deschide fereastra şi în camera împărătească a pătruns un călugăr luminos la chip, care văzându-l atât de mâhnit, l-a întrebat: - De ce eşti atât de mâhnit, împărate? - Cum să nu fiu - ia răspuns împăratul - de vreme ce mâine trebuie să-mi taie piciorul? Atunci, călugărul, atingând piciorul împăratului, acela îndată s-a făcut sănătos. - Ridică-te şi mergi, i-a spus călugărul! - Nu pot - i-a spus împăratul - căci am piciorul rupt. Dar luându-l călugărul de mână, împăratul s-a ridicat şi a putut iarăşi să meargă. - Spune-mi cine eşti, l-a întrebat împăratul nedumerit? - Cum, nu mă mai cunoşti? Oare nu este aceasta haina ta, cu care m-ai acoperit ieri? Dumnezeu a privit la necazul tău şi m-a trimis să te vindec deoarece şi tu mi-ai făcut mie bine. A doua zi împăratul era sănătos spre uimirea celor doi doctori. Şi, povestind împăratul cele petrecute cu o noapte în urmă, toţi au lăudat şi au dat slavă lui Dumnezeu, Care nu îi lasă pe cei ce fac altora un bine. (Micul pateric, Savatie Baştovoi) |
|
|
vezi şi |
|
