|
CUVINTE SIMPLE, PENTRU OAMENI SIMPLI |
|
|
Domnii mei |
31 august 2013 |
|
Sfântul Ioan cel Milostiv, nu putea să mănânce fără să se întristeze, dacă mai înainte de aceasta nu avea prilejul de a face cuiva vreun bine. Odată, chemându-i la sine pe prietenii săi, i-a îndemnat să meargă prin toată cetatea şi să îi facă o listă cu numele tuturor stăpânilor şi domnilor săi. Iar când a fost întrebat care sunt aceia ,,stăpânii şi domnii mei” el a răspuns: - Aceia pe care voi îi numiţi săraci şi necăjiţi, aceia sunt stăpânii şi domnii mei, ei sunt adevăraţii stăpâni ai averii pe care Domnul din cer mi-a dăruit-o mie şi pentru care m-a împuternicit. Sursa: Pilde şi istorisiri pentru copiii creştini |
|
|
Izvorul |
30 august 2013 |
|
Într-o zi călduroasă trei călători s-au întâlnit lângă un izvor cu apă limpede. Apa ţâşnea din pământ la marginea unui drum important. În jurul lui se înălţau copaci şi creştea o iarbă deasă. Apa, curată ca lacrima, se aduna într-un mic bazin săpat în piatră, iar de acolo curgea la vale formând un râu sprinten. Călătorii ce treceau pe acolo, îşi puteau oricând potoli setea din apa sa cristalină şi puteau medita la cele scrise pe piatra lui: ,,Fii şi tu asemenea izvorului acesta!” Iar ei, citind au început să se gândească ce ar putea să însemne acele cuvinte. - Este un sfat bun, a spus unul, după cum se vedea negustor de meserie. Izvorul curge fără odihnă - zicea el - curge departe, adună în el apa altor izvoare ajutând la formarea unui râu mare. La fel şi omul, trebuie să muncească neîncetat pentru a avea succes în toate şi pentru a putea să fie fericit. Al doilea călător, un om mai tânăr a spus: - Nu, după mine cuvintele de pe piatră vor să ne destăinuie că omul trebuie să-şi păzească sufletul de gânduri şi dorinţe rele, pentru ca sufletul lui să fie la fel de curat ca şi apa acestui izvor. Apa aceasta aduce bucurie şi putere tuturor acelora care, la fel ca noi, îşi potolesc setea din el. Însă dacă acest râuleţ, care a călătorit în tot pământul, ar fi avut în el o apă tulbure şi murdară, la ce-ar fi folosit? Ar mai fi băut vreodată cineva apă din el? Al treilea călător, un bătrânel, zâmbind a încuviinţat cele spuse de tânăr: - Adevărat a grăit acest tânăr! Izvorul îl adapă oricând pe cel care însetează şi ne învaţă şi pe noi să facem binele oricui fără a aştepta răsplată şi mulţumiri. Sursa: Pilde şi istorisiri pentru copiii creştini |
|
|
Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul |
29 august 2013 |
|
Părintele VISARION IUGULESCU - Predică la Praznicul Tăierii Capului Sf. Ioan Botezătorul Descarcă predica în format "doc" Descarcă predica audio în format "mp3"
|
|
|
Aghiuţă vrea să ne vadă întristaţi |
28 august 2013 |
|
Trecerea bruscă de la bucurie la întristare de cele mai multe ori este de la ispititor. Aghiuţă cu răutatea lui îl războieşte mult pe om, mai ales pe cel sensibil şi vesel din fire, care caută să trăiască o viaţă duhovnicească. Aceasta este treaba lui: vrea să ne vadă întristaţi, ca el să se bucure. Şi nevrând să-l vadă pe om bucuros, găseşte el diferite căi să-i întristeze şi pe cei care au motiv să se întristeze, şi pe cei care nu au motiv. Dar de ce să-l lăsăm pe aghiuţă să-şi facă treaba? Nu este oare mai bună bucuria decât întristarea? Nu este oare mai bună dragostea decât răutatea? Sursa: Patimi şi virtuţi, Cuviosul Paisie Aghioritul |
|
|
A fi bogat oare înseamnă a fi fericit? |
27 august 2013 |
|
Odinioară mai mulţi oameni vorbind despre fericire spuneau cam aşa: bolnavii spuneau despre cei sănătoşi că aceia sunt fericiţi; cei tineri spuneau că vârstnicii au motive să fie fericiţi; iar săracii, ziceau că în bogăţie trebuie să stea fericirea. Lângă ei stătea şi un bătrân. El a ascultat şi a tot ascultat la cele spuse de către ei, apoi intrând şi el în vorbă le-a spus: - Eu am cunoscut un om bogat. El trăia în palate aurite, purta haine fine, se hrănea cu bucate alese, bea vinuri scumpe şi în fiecare zi dădea câte un ospăţ. Odată, a avenit în vizită la bogat un bătrân, vechi prieten, cu care nu se mai văzuse de multă vreme, şi de bucurie, bogatul a chemat mai muţi oaspeţi şi a dat un ospăţ. La masă au fost aşezate vase de aur şi argint, cu mâncăruri din cele lai alese, iar în potirele de aur, spumegau vinuri din cele mai rare. Oaspeţii au stat mult la masă, au mâncat, au băut şi s-au veselit. Numai gazda, nu a mâncat şi nu a băut aproape nimic, deşi a vorbit tot timpul cu oaspeţii săi. La sfârşitul ospăţului, prietenul i-a spus bogatului: - Nicăieri nu am mai văzut o asemenea bogăţie, ca la tine. Cred că nu este în întreaga lume un om mai fericit ca tine! Bogatul însă, oftând adânc, a luat un măr din vasul de aur de pe masă şi i l-a dat prietenului. Mărul era roşu şi strălucitor, dar când l-au tăiat, în eu au văzut un vierme ce îi rodea de zor miezul. Toţi oaspeţii au privit cu mirare la bogat, care le-a explicat: - Cum este mărul acesta, aşa sunt şi eu: la vedere sunt fericit, însă nimeni nu vede că pe dinăuntru mă roade un vierme. Şi şi-a dezvelit pieptul, arătându-le pe trup, o rană grozavă şi adâncă. - Iată fericirea mea, le-a spus apoi bogatul… Ce să fac eu cu mâncarea scumpă? Căci nu este bună pentru mine. Ce să fac şi cu vasele de aur? Cu ele nu se vindecă rana. Ce să fac apoi şi cu banii? Cu ei nu poţi să cumperi sănătatea... Sursa: Pilde şi istorisiri pentru copiii creştini |
|
|
Viaţă de şoareci |
26 august 2013 |
|
A sosit un distins şoarece de la oraş la un şoarece simplu de la ţară. Acesta trăia pe câmp şi i-a dat oaspetelui său ce avea: boabe de grâu şi de mazăre. Şoarecele de la oraş a ronţăit şi i-a spus gazdei sale: - De aceea eşti atât de slab, fiindcă ai o viaţă sărăcăcioasă. Vino la mine să vezi cum trăim noi. Şi iată că şoarecele de câmp a sosit în vizită la cel de la oraş. Au aşteptat sub podea până ce a venit noaptea. Oamenii au mâncat, au stins lumina şi au plecat. Iar şoarecele de oraş l-a scos din ascunzătoare pe oaspetele său, l-a dus în bucătărie şi amândoi s-au suit pe masă. Şoarecele de câmp niciodată nu mai văzuse o astfel de mâncare şi nu ştia cu ce să înceapă. - Tu ai dreptate, viaţa noastră chiar că este rea. Eu am să vin să locuiesc la oraş. Doar nu a apucat să spună aceasta, că masa s-a zguduit iar pe uşă a intrat un om cu o lumânare, şi cu un băţ, şi a încercat să-i prindă, alergând după ei, mobilizându-şi şi motanul din dotare. - Nuuu, a spus şoarecele de câmp, viaţa mea din câmpie e cu mult mai bună şi mai liniştită. Deşi mâncarea mea nu e la fel de dulce, dar nu am cunoscut niciodată o asemenea frică, un asemenea stres…
Îmi vine să cred că istorioara e valabilă şi pentru oameni… |
|
|
Corabia pe valuri |
25 august 2013 |
|
Părintele VISARION IUGULESCU - Predică la Duminica a IX-a după Rusalii Descarcă predica în format "doc" Descarcă predica audio în format "mp3"
|
|
|
Dar... nu am păcate! |
24 august 2013 |
|
De vei întreba pe unul de ce el nu merge să se spovedească îţi va răspunde: "De ce să mă spovedesc? Nu văd să am păcate, nu cred să fi făcut ceva rău". Apoi va începe să-ţi spună: "Nu am omorât!... Nu am furat !...", şi altele asemenea. Sper, fratele meu, că nu cugeţi şi tu la fel. Dacă spui şi tu că nu ai păcate, atunci mergi, deschide Sfânta Scriptură, cercetează Legea lui Dumnezeu şi vei vedea că nu ai unul sau două, ci multe, foarte multe păcate. Îl vei auzi pe Sfântul Ioan Evanghelistul spunându-ţi: "Dacă zicem că păcat nu avem, ne amăgim pe noi înşine şi adevărul nu este întru noi" (I In. 1, 8). Îl vei auzi şi pe Pavel Apostolul lui Dumnezeu spunându-ţi şi el: "Toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu" (Rom. 3, 23). Dar nu mulţi ani, ci şi o singură zi dacă am trăit am păcătuit, spune Iov. "Că cine va fi curat de întinăciune? Nimeni, măcar şi o zi de va fi viaţa lui pe pământ" (Iov 14, 4-5). Sursa: Greşit-am Ţie, dumnezeul meu, primeşte-mă pe mine cel ce mă pocăiesc; Ieromonahul Cosma |
|
|
Călugărul cel osârduitor |
23 august 2013 |
|
Era un bătrân care locuia în chilia Hozeva. Bătrânii locului aceluia ne povesteau de el zicând: Când era in satul lui avea această îndeletnicire: dacă vreodată vedea pe vreun om din satul lui că nu era destul de înstărit ca să-şi semene ţarina, se ducea noaptea, fără ştirea stăpânului ogorului, lua boii şi sămânţa lui şi semăna ogorul celuilalt. Apoi, când a venit in pustie si trăia în chilia Hozeva, bătrânul făcea aceiaşi milostenie cu cei nevoiaşi. Pleca pe drumul care duce de la sfântul râu Iordan la Ierusalim, luând cu el pâine şi apă. Şi ori de cate ori vedea pe cineva obosit de drum, le purta poverile până la Ierihon. Si-l puteai vedea plin tot de năduşeală, purtând uneori în spate o sarcina mare, iar alteori ducând pe umăr pe cate un copil. ba câteodată chiar şi doi. Alteori se aşeza jos şi repara încălţămintea stricată a vreunui bărbat sau a vreunei femei, căci avea cu el, scule si cele de trebuinţă pentru reparat. Unora le dădea apă din apa ce o avea el, altora le dădea pâinea sa. Dacă întâlnea vreun om dezbrăcat îi dădea haina pe care o purta. Şi puteai să-l vezi în fiecare zi ostenindu-se aşa. Dacă se întâmpla să găsească un mort pe cale, îi citea slujba înmormântării şi-l îngropa. Sursa: Limonariu sau grădina duhovnicească a Fericitului Ioan Evcrata |
|
|
Bănuţul dragostei |
22 august 2013 |
|
Într-o zi, îngerul lui Dumnezeu întrebă bănuţul milei: - Cine eşti tu bănuţule, că te văd aşezat între lucrurile cele iubite de Dumnezeu? - Eu sunt bănuţul pe care Bunul Dumnezeu l-a făcut pentru a fi dat de pomană, zise smerit bănuţul. - Dar de unde vii tu bănuţule? - Vin din puşculiţa copiilor buni, vin din mâna albă a domnişoarelor smerite, vin din mâna muncită şi plânsă a văduvelor, din portmoneul vechi şi subţire al bătrânilor, vin din mâna cea binecuvântată a preoţilor. - Şi unde te duci acum, bănuţule? - Mă duc să cumpăr suflete pentru Dumnezeu, ulei pentru candelele fecioarelor înţelepte, să aprind candela credinţei ce se stinge la unii, să zidesc biserica cea vie a lui Dumnezeu, căci pe cât mă vezi de mic, eu stau totdeauna la temelia bisericii. - Spune-mi bănuţule, care-i taina ta, de ce eşti aşa de iubit de Dumnezeu? - Îngeraşule, eu deschid porţile Raiului celui ce mă dăruieşte în numele lui Hristos, cu dragoste şi cu inimă senină. - Drum bun, bănuţule, şi să cumperi cu spor cât mai multe suflete lui Dumnezeu! Sursa: Revista ,,Biserica din sufletul copilului”, nr. 7, din dec. 2007 |
|
|
Cum judecăm noi |
21 august 2013 |
|
Un om, pe când venea de la lucru s-a oprit să se odihnească în faţa unei casa mari. El mergea desculţ şi avea picioarele rănite şi pline de bătături. Şi privind el casa aceea s-a gândit: "Stăpânul trebuie să fie un om bogat şi fericit de vreme ce şi-a zidit o asemenea casă". Şi tocmai ce vede că se apropie de casă stăpânul într-o şaretă trasă de doi cai scumpi. "Uite cu ce cai se plimbă şi trebuie să aibă şi cizme scumpe, iar eu, iată merg desculţ, se gândea săracul. Unii oameni sunt fericiţi, alţii…" Trăsura a intrat pe porţi şi atunci au venit multe slugi să-l întâmpine pe stăpân, l-au luat pe braţe şi l-au dus în casă. Dar ce să-ţi vadă ochii: nefericitul bogat era lipsit de ambele picioare. Atunci desculţul a lăsat ochii în jos şi a zis: mai bine desculţ decât schilod… |
|
|
Reţeta de slăbire |
20 august 2013 |
|
Selecţii din Programul Duhovnicesc "Să nu ne laşi, Măicuţă!" - Adormirea Maicii Domnului 2013
|
|
|
Tot aşa ştiam şi eu |
19 august 2013 |
|
Selecţii din Programul Duhovnicesc "Să nu ne laşi, Măicuţă!" - Adormirea Maicii Domnului 2013
|
|
|
Despre Sfânta Împărtăşanie |
18 august 2013 |
|
Părintele VISARION IUGULESCU - Predică la Duminica a VIII-a după Rusalii Descarcă predica în format "doc" Descarcă predica audio în format "mp3"
|
|
|
Clipe ce nu se uită |
17 august 2013 |
|
Selecţii din Programul Duhovnicesc "Să nu ne laşi, Măicuţă!" - Adormirea Maicii Domnului 2013
|
|
|
Cerul şi Pământul |
16 august 2013 |
|
Selecţii din Programul Duhovnicesc "Să nu ne laşi, Măicuţă!" - Adormirea Maicii Domnului 2013
|
|
|
Adormirea Maicii Domnului |
15 august 2013 |
|
Părintele VISARION IUGULESCU - Predică la Praznicul Adormirii Maicii Domnului Descarcă predica în format "doc" Descarcă predica audio în format "mp3"
|
|
|
Îndemnul cel rău |
14 august 2013 |
|
Selecţii din Programul Duhovnicesc "Să nu ne laşi, Măicuţă!" - Adormirea Maicii Domnului 2013
|
|
|
Să cerem înţelepciune... |
13 august 2013 |
|
Selecţii din Programul Duhovnicesc "Să nu ne laşi, Măicuţă!" - Adormirea Maicii Domnului 2013
|
|
|
Cine dă, lui îşi dă... |
12 august 2013 |
|
Selecţii din Programul Duhovnicesc "Să nu ne laşi, Măicuţă!" - Adormirea Maicii Domnului 2013
|
|
|
Despre clevetire |
11 august 2013 |
|
Părintele VISARION IUGULESCU - Predică la Duminica a VII-a după Rusalii Descarcă predica în format "doc" Descarcă predica audio în format "mp3"
|
|
|
Chipul Maicii Domnului |
10 august 2013 |
|
Selecţii din Programul Duhovnicesc "Să nu ne laşi, Măicuţă!" - Adormirea Maicii Domnului 2013
|
|
|
Să nu ne laşi, Măicuţă! |
9 august 2013 |
|
Selecţii din Programul Duhovnicesc "Să nu ne laşi, Măicuţă!" - Adormirea Maicii Domnului 2013
Pe cărarea îngustă şi vrednică, Ce e plină de spini şi de lacrimă, Ne-ndreptăm către Patria Veşnică, Cu credinţă şi dragoste-n inimă.
Noi în Cer vrem să fim cu Iisus mereu, Căci El este al nostru sfânt Salvator; El ne este Stăpânul şi Dumnezeu, Şi dorim să-L slăvim ne-ncetat în cor.
Cu nădejde în suflet, înaintăm Printre valuri şi vânturi potrivnice, Şi primejdii de moarte noi înfruntăm, Dar privim cu dor spre cele veşnice.
De nimic nu ne temem pe drumul greu, Căci Măicuţa cea Sfântă e lângă noi; Ea ne apără-ntr-una de tot ce-i rău Şi ne scoate de-a pururea din nevoi.
Noi dorim ţara sfântă şi veşnică, Ţara florilor pururi neveştede, Dar vrăjmaşul vârtos ne împiedică; Tu de el să ne scapi , Maică, repede!
Când vrăjmaşii iubirii ne luptă greu Şi a noastră iubire o-ntunecă, Noi strigăm către Maica lui Dumnezeu Să rămânem în dragoste veşnică.
Te rugăm, cu credinţă în suflete, Preacurată Măicuţă să nu ne laşi, Ci vârtos, lui Iisus , Maică roagă-te, Căci noi suntem micuţii tăi copilaşi!
Să ne-aducem aminte de căuzaşi, De cei care-au ţinut, falnic, steagul sus, De credinţa acestor viteji ostaşi În Măicuţa cea Sfântă şi în Iisus!
Voi popoare creştine şi îngeraşi, Să cântăm astăzi Maicii lui Dumnezeu: Te rugăm, o, Măicuţă, să nu ne laşi, Ci ne-ajută pe drumul spinos şi greu! |
|
|
Din minunile Maicii Domnului - Ajutor pentru zidire |
8 august 2013 |
|
Doi fraţi, Ioan şi Gavriil, născuţi din părinţi bine-credincioşi, pe nume Nicolae şi Cristina, din marele oraş Novgorod, de mici au fost crescuţi în dreapta credinţă şi frică de Dumnezeu. Datorită acestui lucru, când au ajuns la vârsta potrivită, amândoi au hotărât să îmbrăţişeze viaţa cea fericită a petrecerii monastice. Amândoi fiind în acelaşi gând, au făcut acest mare pas, aducând cu ei şi partea de avere ce le rămăsese de la părinţi. Cu aceasta, ei s-au decis să zidească o mănăstire din nou. Mai întâi au ridicat o biserică de lemn în cinstea Preasfintei Maicii lui Dumnezeu, cu hramul Bunei Vestiri, înzestrând mica chinovie cu toate cele trebuincioase. Apoi s-au sârguit să zidească o biserică de piatră, pe care începând-o, au mers cu ridicarea ei până la ferestre, dar lipsindu-le banii necesari pentru continuare, au întrerupt lucrul. Pentru aceasta, fericitul Ioan şi fratele lui Gavriil se aflau în mare mâhnire şi întristare. Dar având mare credinţă şi osârdie către Maica Domnului, spre Dânsa au alergat ca spre Cea grabnic ajutătoare celor necăjiţi şi mângâietoare dulce celor scârbiţi, şi cu lacrimi s-au rugat, zicând: "Tu Stăpână Bună, ştii credinţa şi dragostea noastră, pe care o avem către Fiul Tău şi Dumnezeul nostru şi către Tine, Împărăteasa şi Doamna noastră scumpă. De asemenea, cunoşti credinţa şi osârdia pe care noi o avem pentru zidirea preacinstitului tău locaş, pe care l-am început punându-ne toată nădejdea spre Tine, o, Maică a lui Dumnezeu. Ajută-ne nouă, ca să săvârşim biserica Ta, trimite ajutorul Tău, Stăpână, ca să nu fim ruşinaţi noi robii Tăi, că iată am început a zidi şi nu putem a o săvârşi fără ajutorul Tău". Şi aşa rugându-se şi tânguindu-se ei, li s-a arătat noaptea în vis Preacurata Maica lui Dumnezeu, Cereasca Împărăteasă, şi le-a spus: "De ce sunteţi cuprinşi de atâta îngrijorare şi tânguire, pentru zidirea bisericii Mele, iubiţii mei şi robii lui Dumnezeu. Nu voi trece cu vederea rugăciunea, credinţa şi dragostea voastră ci degrab vă voi trimite vouă cele de trebuinţă pentru săvârşirea ei, ba vă va prisosi şi pentru alte nevoi, numai sârguiţi-vă la lcru şi nu vă împuţinaţi în credinţă!". Această vedenie având-o amândoi fraţii, deşteptându-se, s-au umplut de mare bucurie. Iar după cântarea Utreniei au spus unul altuia ce văzuseră, şi cu nădejde s-au întărit. În aceiaşi zi de dimineaţă, după rânduiala lui Dumnezeu, ieşind afară din mănăstire, au văzut un cal foarte minunat, stând înaintea porţii purtând brâu aurit şi şa ferecată cu aur, blând şi nemişcat, neavând călăreţ pe el. Iar ei, mirându-se mult de frumuseţea şi mărimea acestui cal, aşteptară mult să vină de undeva călăreţul lui, dar nu a apărut nimeni de nicăieri. Iar atunci, văzând ei că nu mai vine nimeni, şi calul stătea în acelaşi loc nemişcat, apropiindu-se de el văzură doi săculeţi plini atârnând de o parte şi de cealaltă a şeii. Înţelegând ei că de la Dumnezeu li s-a trimis aceasta, au luat de pe cal săcuşorii aceia, după care calul s-a făcut nevăzut de la ochii lor. Dezlegând ei săcuşorii au aflat pe unul plin cu aur, iar pe celălalt plin cu argint. mirându-se de Dumnezeiasca purtare de grijă, au înălţat mare mulţumită Preacuratei maicii lui Dumnezeu, Care le-a trimis acestea. Apoi degrabă terminând biserica, au înfrumuseţat-o cu toată podoaba cuvenită, cumpărând şi terenuri pentru folosul mănăstirii, iar restul aurului şi argintului, au dat-o egumenului şi fraţilor. Iar ei îmbrăcându-se în călugărescul chip, li s-a schimba nume din Ioan în Ilie, şi din Gavriil în Grigorie, au rămas să petreacă în acea mănăstire, în post, în rugăciune şi în toate ostenelile călugăreşti. Sursa: Minunile Maicii Domnului |
|
|
Mărturii din Ţara Făgăraşului |
7 august 2013 |
|
Mărturii despre Părintele Arsenie Boca Descarcă înregistrarea audio în format "mp3"
| |
|
Schimbarea la Faţă |
6 august 2013 |
|
Părintele VISARION IUGULESCU - Predică la Praznicul Schimbării la Faţă a Domnului Descarcă predica audio în format "mp3"
|
|
|
Doi înţelepţi |
5 august 2013 |
|
În timpurile străvechi, în Grecia, în timpul domniei împăratului Dionisie, trăiau doi înţelepţi: Aristip şi Diogene. Aristip trăia la curtea împăratului şi, pentru a-şi menţine influenţa sa asupra împăratului şi pentru a se bucura de o viaţă îmbelşugată, el îl linguşea şi în toate îi făcea pe plac împăratului. Celălalt înţelept, Diogene, era cunoscut pentru viaţa sa aspră, el neavând nici locuinţă, ci trăia într-un butoi gol, la marginea oraşului şi se hrănea cu rădăcini. Acesta din urmă, era adesea vizitat de oameni, care îi aduceau de mâncare şi îi ascultau cuvântul plin de înţelepciune. El, şi în cuvinte, şi în fapte, era întotdeauna drept şi integru. Odată, văzându-l Aristip pe Diogene pregătindu-şi nişte legume pentru prânzul său, vrând să râdă de el i-a spus: - Dacă te-ai fi străduit să-i placi împăratului Dionisie, n-ai mai fi fost acum nevoit să te hrăneşti cu o asemenea mâncare sărăcăcioasă. Diogene însă, i-a spus liniştit: - Dacă tu te-ai fi mulţumit cu o astfel de mâncare, n-ai mai fi fost nevoit acum să îl linguşeşti pe împăratul Diogene.
Ni se potriveşte şi nouă: Dacă ne-am fi mulţumit cu un trai mai sărăcăcios, n-am mai fi fost nevoiţi să slujim zi şi noapte împăratului acestui veac... |
|
|
Despre slăbănogirea sufletească |
4 august 2013 |
|
Părintele VISARION IUGULESCU - Predică la Duminica a VI-a după Rusalii Descarcă predica în format "doc" Descarcă predica audio în format "mp3"
|
|
|
Turnul fericirii |
3 august 2013 |
|
Cât se mai înşeală oamenii care caută fericirea departe de ei înşişi, în ţări străine şi în călătorii, în bogăţie şi slavă, în averi şi în plăceri, în desfătări trupeşti, în lux şi în tot felul de deşertăciuni, care se sfârşesc în amărăciune!.. Ridicarea turnului fericirii în afara inimii noastre seamănă cu zidirea unei clădiri pe un teren zguduit continuu de cutremure. Curând, o astfel de construcţie se va prăbuşi la pământ. Fraţii mei! Fericirea se află înlăuntrul vostru şi fericit e omul care înţelege aceasta. Sursa: Învăţături, Sfântul Nectarie al Pentapolei |
|
|
Bine pentru rău |
2 august 2013 |
|
Într-un orăşel trăiau odată doi tăietori de lemne. Unul se numea Ion, celălalt Matei. Ion avea mare necaz pe Matei deoarece acesta avea întotdeauna mai mult de lucru decât el. Matei era un om potolit, se mulţumea cu oricât îi plătea omul, de aceea era chemat la lucru pretutindeni. Ion însă, era un om arţăgos, care cerea un preţ prea mare şi mai nimeni nu îl chema la lucru. Cum locuiau amândoi în aceeaşi curte, Ion strica frecvent la ferăstrăul lui Matei: ori îi tăia sfoara, ori îi rupea vreun dinte, ori sfărâma capra de tăiat lemne. Matei nu spunea nimic, dregea stricăciunile şi pleca voios la lucrul său. Prietenii îl sfătuiau adesea pe Matei să se plângă judecătorului cu privire la purtarea lui Ion, Matei însă întotdeauna le răspundea: - Câtă vreme am două mâini şi sănătate de la Dumnezeu, nu mă tem că Ion mă va lăsa muritor de foame! Odată, Ion fiind beat, a dat foc casei în care şedea. A ars gospodăria lui întreagă, iar femeia şi copiii săi au scăpat cu viaţă ca prin minune. Vecinii, văzând nenorocirea abătută asupra casei lui Ion, au făcut milostenie cu el: i-au dat, unul un pat, altul haine pentru copii, ba chiar unul mai înstărit i-a oferit şi o cameră de locuit. Spre seară, cineva a bătut la noua locuinţă a lui Ion. După ce a deschis, Ion l-a văzut în uşă pe Matei, cu un ferăstrău nou în mână. - Ioane, zise el, eu am două ferăstraie, fiindcă pe al tău l-ai pierdut, uite, ia-l pe acesta! Va fi al tău! Du-te mâine la negustorul din colţ şi taie lemne în locul meu. Le-am arvunit eu chiar astăzi. Uite, primeşte banii de arvună. Pe viitor, când găsesc mai mult de lucru, am să te chem şi pe tine să împărţim ca fraţii… Ion văzând atâta dragoste la Matei, pe care îl supărase de atâtea începu să plângă şi întinzând mâna, îl rugă să-l ierte pentru toate greşelile din trecut. De atunci, amândoi au trăit în pace, ca nişte fraţi adevăraţi întru Hristos. Sursa: Nestemate duhovniceşti, Vol. II, Cristian şi Claudia Şerban |
|
|
De ce trebuie să purtăm o cruce |
1 august 2013 |
|
De ce a rânduit Domnul ca nimeni să nu se afle pe pământ fără strâmtorări şi necazuri? De ce? Aceasta a făcut-o pentru ca omul să nu uite că este un exilat, ca să nu trăiască pe pământ ca un băştinaş în patria sa, ci ca un călător şi ca un venetic într-o ţară străină şi să caute întoarcerea în adevărata sa patrie. Când omul a păcătuit, a fost imediat izgonit din Rai, pe pământ aşteptându-l necazuri de tot felul şi multe greutăţi ca să ţină minte că nu se află la locul său, ci este pedepsit, ca să se îngrijească să caute miluire şi revenire la rangul său. Aşadar, nu te mira văzând că necazuri, nenorociri şi lacrimi au dat peste tine, ci rabdă-le fără să te necăjeşti! Nu-i şade bine criminalului şi neascultătorului deplina bunăstare şi fericire! Primeşte acest gând în inima ta şi poartă-ţi crucea cu seninătate! Sursa: Despre purtarea crucii, Sfântul Teofan Zăvorâtul |
|
|
Calea fericirii |
31 iulie 2013 |
|
Nimic nu este mai de preţ decât o inimă curată, deoarece o astfel de inimă devine tron al lui Dumnezeu. Şi ce este mai plin de slavă decât tronul lui Dumnezeu? Cu siguranţă că nimic. Dumnezeu Însuşi, spune despre cei cu inimă curată: ,,Voi locui în ei şi voi umbla şi voi fi Dumnezeul lor şi ei vor fi poporul Meu” (Corinteni 6, 16). Aşadar cine este mai fericit ca aceşti oameni? Şi de ce bunuri pot să rămână lipsiţi? Nu se găsesc toate harismele Sântului Duh în fericitele lor suflete? De ce mai au ele nevoie? De nimic, cu adevărat, de nimic! Pentru că Îl au în inima lor pe Însuşi Dumnezeu. Sursa: Învăţături, Sfântul Nectarie al Pentapolei |
|
|
vezi şi |
|
