|
CUVINTE SIMPLE PENTRU OAMENI SIMPLI |
|
|
Săptămâna Patimilor - Marţea cea Mare |
30 aprilie 2013 |
|
Ascultaţi
|
|
|
Săptămâna Patimilor - Lunea cea Mare |
29 aprilie 2013 |
|
Ascultaţi
|
|
|
Duminica Floriilor |
28 aprilie 2013 |
|
Părintele VISARION IUGULESCU - Predică la Duminica a şasea din Post Descarcă predica în format "doc" Descarcă predica audio în format "mp3"
|
|
|
Iubirea de sine |
27 aprilie 2013 |
|
Şi lăcomia pântecelui, şi egoismul, şi încăpăţânarea, şi invidia se trag din iubirea de sine. Voia proprie are în ea sinele nostru, are iubire de sine. Unuia care nu se cercetează pe sine dacă ceea ce îl odihneşte pe el îl odihneşte şi pe celălalt şi începe cu tot felul de pretenţii, ,,vreau pe aceasta şi pe cealaltă” sau ,,de ce nu mi-ai făcut aia, de ce nu mi-ai dat asta”, unuia ca acesta îi ţine diavolul isonul. Dacă omul amestecă egoismul său în tot ceea ce vrea, cum să-L mai aibă şi pe Hristos? Dar dacă îşi lasă la o parte sinele său şi ca să aibă ceea ce este mai important, adică pe Hristos, atunci le are pe toate. Însă, când nu Îl are pe Hristos, nu are nimic. Dacă însă, omul se leapădă de sinele său, în chip minunat Dumnezeu i le dă pe toate. Sursa: Patimi şi virtuţi, Cuviosul Paisie Aghioritul |
|
|
Spovedeşte-te! |
26 aprilie 2013 |
|
Un credincios, mergând într-o zi la un preot duhovnic, l-a rugat să-i spună ce să facă pentru a se birui pe sine, căci iată, i-a zis el, îmi asupresc femeia. Pe când ea e cuminte, eu sunt rău. Pe când ea se roagă, eu înjur. Pe când ea e cuminte, eu sunt un stricat. Pe când ea stă acasă, eu stau mai mult în cârcimă; eu sunt risipitor, dar ea e chibzuită. Şi tot ce fac ca să mă birui şi sa devin ca ea, nu pot să izbutesc. Preotul l-a ascultat cu răbdare, apoi i-a spus: - Ferice de tine omule, că-ţi dai seama de asta. Un singur lucru îţi mai trebuie: să spui acestea cu căinţă domnului Hristos, şi să-i ceri ajutorul. Aşadar, SPOVEDEŞTE-TE ! Omul, îngenunchind, s-a mărturisit Domnului şi astfel s-a biruit pe sine. Sursa: Povestiri duhovniceşti, Vol. I
...şi când te gândeşti ce uşor este să te spovedeşti, să te cureţi de mizeria care s-a acumulat pe suflet, cu voie sau fără de voie. Oamenii pe toate le curăţesc înainte de Paşti: şi casa, şi maşina, şi ograda, numai sufletul rămâne tot îmbâcsit de murdăria păcatului. Haideţi să-L bucurăm pe Domnul nostru Iisus Hristos şi să facem chiar astăzi o spovedanie curată, spre nu fi în zadar Pătimirile Lui, căci s-a jertfit şi a murit pentru noi, pentru păcatele noastre şi a noastră mântuire! Să ştiţi că ne-aşteaptă... însă până într-o zi... |
|
|
Părintele Paisie şi ciuperca binecuvântată |
25 aprilie 2013 |
|
Cândva, Bătrânul, mergând pe cale, a aflat o ciupercă mare şi frumoasă. - Slavă lui Dumnezeu, a zis el atunci! La întoarcere o voi lua să mă ospătez din ea în seara aceasta! Într-adevăr, la întoarcere a găsit ciuperca, dar un animal mâncase din ea jumătate. - Slavă lui Dumnezeu, doar atâta trebuia să mănânc!, s-a gândit, şi a rupt ciuperca. În ziua următoare, dimineaţa, când a ieşit din coliba lui, tot locul din faţa colibei sale era plină de ciuperci. - Slavă lui Dumnezeu, şi pentru una, şi pentru jumătate, cât şi pentru cele multe, a spus plin de credinţă Bătrânul! Sursa: Au fost cândva copii, Cuviosul Paisie; Ana Iacob. |
|
|
Cine aduce mângâiere omului? |
24 aprilie 2013 |
|
Un om, prins în cumpenele cele mari ale vieţii, se gândea adânc: ,,Cine oare mă va mângâia pe mine, în ceasurile cele grele ale vieţii mele?”, şi cu acest gând a adormit. În vis, i-a apărut un bărbat strălucitor şi mândru, care îi spuse: - Eu te voi mângâia… - Dar cine eşti tu? - Eu sunt ştiinţa lumii acesteia. Omul însă răspunse: - Nu, nu mă poţi mângâia, căci adeseori te-am urmat şi mi-ai otrăvit cugetul şi sufletul. Apoi, veni şi o femeia orgolioasă şi atrăgătoare care-i zise: - Eu îţi voi putea aduce mângâiere. - Dar tu, cine eşti? - Eu sunt slava oamenilor… Omul acoperindu-şi faţa să nu o mai vadă, îi spuse: - O, te-am ascultat de multe ori, şi numai rău mi-ai pricinuit. Pleacă din faţa mea! A mai venit apoi şi un bărbat voinic, strălucitor, cu haină aurită, având în mână un buzdugan cu pietre scumpe care i-a spus: - Eu te voi putea mângâia… - Dar tu, cine mai eşti? - Eu sunt Banul – Averea – Puterea. - Piei din faţa mea, căci tu mi-ai adus cele mai multe şi grele suferinţe… După ce plecă şi aceasta, apăru şi o femeie umilă, îmbrăcată simplu şi cuviincios, dar care răspândea o lumină cerească şi o binecuvântată pace, care-i spuse cu glas cald şi blajin: - Eu sunt Credinţa, şi glas bun îţi aduc de la Cel Ce m-a trimis: ,,Veniţi la Mine toţi cei necăjiţi şi împovăraţi, şi vă voi mângâia, căci jugul Meu e dulce şi sarcina Mea uşoară…” Omul se deşteptă, şi după câteva clipe de gândire îşi zise: Da, tu singură grăieşti adevărul, pe tine te voi urma. Şi într-adevăr, Credinţa i-a adus omului mângâiere în întreaga sa viaţă şi l-a însoţit până la mormânt. Sursa: Povestiri duhovniceşti, Vol. I. |
|
|
Sfântul Mare Mucenic Gheorghe |
23 aprilie 2013 |
|
Părintele VISARION IUGULESCU - Cazanie la Praznicul Sf. Mare Mucenic Gheorghe
LA MULŢI ANI! tuturor celor care purtaţi numele Sf. Mare Mucenic Gheorghe. Să biruiţi în toate cele plăcute lui Dumnezeu! AMIN! |
|
|
Întoarcerea unui tâlhar |
22 aprilie 2013 |
|
Era într-un ţinut un tâlhar vestit. Acesta omorâse mulţi oameni, inclusiv pe tatăl şi pe mama sa, fiind pentru acest lucru de temut pentru toţi. Făcând tot mereu crime şi prădând, s-a întâlnit cu un călugăr care l-a luminat pe el, spunându-i toate cele ce-i trebuiau pentru mântuire. Auzind el, l-a întrebat pe călugăr: - Părinte, dar eu mai am mântuire? - Da, i-a răspuns călugărul, dar trebuie să te pocăieşti. - Părinte, vreau să mă pocăiesc şi să mă mântuiesc. Atunci părintele a înfipt un baston în pământ, lângă un izvor de apă, şi i-a spus hoţului: - Cari apă cu gura la bastonul ăsta, până va înflori şi se va face pom! Şi a cărat fostul hoţ apă mulţi ani, pocăindu-se şi plângându-şi păcatele. Iar, după o lungă perioadă, batonul a început să înflorească şi să aducă rod. Era un măr. Şi după ce a dat roade părintele ia spus: - Scutură-le! Şi scuturându-le au rămas în vârful pomului două mere care nu cădeau. Şi părinte i-a spus: - Aceştia sunt părinţii tăi. Ei nu te-au iertat încă. Şi s-a mai rugat încă o lungă perioadă de timp, până ce au căzut şi cele două mere, în semn că şi părinţii lui l-au iertat. Şi văzând această minune, duhovnicul l-a dezlegat de păcatele lui, acesta devenind un bun sihastru. Scena cu acest om, care se numeşte Marcu, şi care mai târziu a devenit Sfântul Marcu o găsim zugrăvită pe peretele exterior al Mânăstirii Gura Humorului din Moldova. Sursa: Povestiri duhovniceşti, Vol. I |
|
|
Duminica Sf. Maria Egipteanca |
21 aprilie 2013 |
|
Părintele VISARION IUGULESCU - Predică la Duminica a cincia din Post Descarcă predica în format "doc" Descarcă predica audio în format "mp3"
|
|
|
Părintele Porfirie şi purtările lumeşti |
20 aprilie 2013 |
|
Bătrânul Porfirie, când a venit în Atena, era un om foarte simplu, nu cunoştea nimic despre obiceiurile lumeşti. Ştia însă foarte bine felul în care trebuie să se poarte omul faţă de Dumnezeu. Şi ca să spunem adevărul, Bătrânul doar de această purtare se îngrijea. Venind însă ca preot în lume, trebuia să cunoască şi purtările lumeşti. De aceea, nici nu mergea la diferitele manifestări unde era chemat. Odată însă, a fost chemat să citească o rugăciune unei femei bolnave. Dar, până au venit să-l ia de la biserică, până au ajuns acasă, până a citit rugăciunile, vremea a trecut şi s-a făcut târziu. - Părinte Porfirie, rămâneţi să mâncaţi cu noi! O vom lua drept o mare jignire să ne refuzaţi, de vreme ce sunteţi flămând. Faceţi-o de dragul nostru, pentru fetiţa noastră!, i-am spus şi i-am arătat-o pe fetiţa ce urmărea tăcută scena. Bătrânul, în faţa rugăminţilor lor, a primit să rămână ca să mănânce cu ei. Când s-a pregătit masa, au stat toţi, au făcut rugăciune şi au început să mănânce. Fetiţa însă, nu şi-a luat privirea de la musafir. Când au început să mănânce, trăgând-o de mână pe mama ei, i-a zis: - Mamă, părintele nu ţine bine lingura! - Taci!, a mustrat-o mama ruşinată. - Mamă, a zis fetiţa din nou după puţină vreme, părintele nu ţine bine lingura! - Ce-am păţit, nefericitul de mine, s-a gândit Bătrânul, şi a luat seama la mâinile celor din jur, ca să vadă cum ţineau lingura şi a încercat să facă la fel. Peste puţin timp însă, a venit şi vremea furculiţei. - Mamă, părintele nu ţine bine furculiţa!, a început din nou fetiţa. - Taci din gură, i-a şoptit mama! - Oh, ia uite prin ce trec!, cugeta Bătrânul şi privind din nou la mâinile celorlalţi, s-a străduit să folosească şi el la fel furculiţa şi cuţitul. Sursa: Au fost cândva copii, Părintele Porfirie; Ana Iacob |
|
|
Cum trebuie să petrecem zilele Postului |
19 aprilie 2013 |
|
În timpul postului trebuie să ne îndepărtăm de deşertăciunea lumească pentru a cugeta la păcatele noastre, a plânge pentru ele înaintea lui Dumnezeu şi pentru a ne pregăti pentru o spovedanie curată şi din inimă, care să ne curăţească de toate păcatele noastre. Zilele de post trebuie să le dedicăm postului, mersului la biserica lui Dumnezeu, citirii Cuvântului lui Dumnezeu şi faptelor de milostenie: să-i vizităm pe cei bolnavi, pe cei săraci şi necăjiţi, pentru a-i ajuta. Sursa: 1.000 de întrebări şi răspunsuri despre viaţa duhovnicească |
|
|
PS Longhin Jar - La răscruce, pentru cruce |
18 aprilie 2013 |
|
Crucea suferinţei |
17 aprilie 2013 |
|
Olet şi Părintele Paisie |
16 aprilie 2013 |
|
Deseori, Bătrânul se retrăgea pe o mică culme, pe o stâncă, puţin mai sus de coliba lui, că să se roage. Acolo se împrietenise cu o mică pasăre, ce avea gâtul roşu, căreia îi dăduse numele de ,,Olet”, care în limba beduinilor înseamnă copil. Când Bătrânul îl striga pe Olet, acesta zbura lângă el, şedea pe gâtul lui şi-i mânca din palmă. Când pleca de la chilie, îi lăsa mâncare, orez şi grâu. Odată, când s-a întâmplat ca Bătrânul să fie bolnav, Olet a zburat până la chilia lui ca să îl vadă. - Săracul, m-a mişcat iubirea lui!, spunea Părintele. Animalele îl consideră pe om ca ,,dumnezeul” lor. De aceea omul trebuie să le iubească. Sursa: Au fost cândva copii, Părintele Paisie; Ana Iacob |
|
|
Părintele Paisie şi cei doi urşi |
15 aprilie 2013 |
|
Odată, la mânăstirea Storniu, au venit doi urşi mici în curtea bisericii. Atunci Părintele Paisie, prinzându-i de gât le-a spus: - Altădată, să nu mai intraţi în mănăstire. Să veniţi prin spate la bucătărie să vă dau lapte. I-a condus apoi în acea parte, iar urşii, făcând ascultare, veneau mereu în spate la bucătărie ca să-i ospăteze. Sursa: Au fost cândva copii, Părintele Paisie; Ana Iacob |
|
|
Duminica Sfântului Ioan Scărarul |
14 aprilie 2013 |
|
Părintele VISARION IUGULESCU - Predică la Duminica a patra din Post Descarcă predica în format "doc" Descarcă predica audio în format "mp3"
|
|
|
Minunea Sfintei Cruci |
13 aprilie 2013 |
|
Plătiţi "impozit"? |
12 aprilie 2013 |
|
Gheorghe şi Ion erau colegi de serviciu într-o fabrică. Amândoi erau căsătoriţi, aveau aceeaşi calificare şi luau amândoi acelaşi salariu. Gheorghe era un bun creştin, frecventa Sfânta Biserică şi ţinea cu toată familia Legea strămoşească aşa după cum îi învăţa preotul la biserică. Mai era şi un bun gospodar şi nu ducea lipsă de nimic. Ion, în schimb, era certat cu Legea lui Dumnezeu şi nu voia să audă de biserică. Într-o zi Ion îl întrebă nedumerit pe Gheorghe: - Măi Gheorghiţă, cum reuşeşti tu de îţi ajunge salariul să creşti 5 copii şi, din câte am auzit, mai faci şi milostenii pe la săraci? Pentru că eu am acelaşi salariu ca şi tine, şi nu am decât 2 copii. Cum reuşeşti? Credinciosul îi răspunde: - Creştinii ortodocşi practicanţi sunt scutiţi de impozit. Ion se uita mirat: - Cum aşa!? - Păi ia fii atent, câţi bani dai tu pe băutură într-o lună? - Cam 150 de lei. - Dar pe ţigări? - Peste 300 de lei. - Dar la jocurile de noroc cât dai? - Păi uneori şi jumătate din salariu... - Dar la cablu, ca să vezi emisiunile alea de noapte? - Vreo 50… - Păi vezi măi Ioane cât impozit plăteşti tu diavolului?… el îţi ia atâţia bani pe alcool, pe tutun, pe jocuri de noroc şi alte lucruri păcătoase. Mai bine împacă-te cu Dumnezeu, ţine Legea Lui, nu mai fi robul satanei, nu-i mai plăti impozit, şi-ai să vezi ce spor vei avea în casă, şi vei fi şi cu sufletul împăcat. |
|
|
Părintele Paisie şi furnicile |
11 aprilie 2013 |
|
Un grup de ciprioţi l-au vizitat cândva pe Părintele Paisie Aghioritul, care le-a dat să servească tradiţionalul rahat. Aceia, când au deschis cutia, s-au mirat, pentru că bucăţile care erau înăuntru se înnegriseră de furnicile care intraseră prin capacul deschis pe jumătate. Bătrânul înţelegând ce s-a întâmplat, a deschis cutia, a luat o bucată de rahat şi a aşezat-o mai încolo. Apoi, întorcându-se şi privindu-le, le-a spus cu gravitate furnicilor: - Aceasta este bucata voastră, mergeţi şi o mâncaţi, şi lăsaţi-le pe celelalte să le ia oamenii! Făcând ascultare, furnicile au ieşit din cutie şi s-au adunat să mănânce bucata lor de rahat. Sursa: Au fost cândva copii, Părintele Paisie; Ana Iacov |
|
|
Papagalul Părintelui Porfirie |
10 aprilie 2013 |
|
Odată, cineva i-a dăruit părintelui Porfirie un papagal nedomesticit şi sălbatic. Bătrânul i-a mulţumit mult pentru acest dar. Papagalul era însă atât de sălbatic, încât nici nu puteai să te apropii de el. Năvălea cu ciocul său puternic să te ciupească. Astfel, bătrânul s-a hotărât să-l îmblânzească. A luat o vergea subţire, şi sprijinind-o pe papagal, pe aripile lui, uşor, spunea rugăciunea: ,,Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă!”. N-a trecut mult timp, şi papagalul s-a îmblânzit atât de mult, încât primea şi mâna părintelui ca să-l mângâie. Şi încetul cu încetul, papagalul împreună cu strigătele lui, rostea diferite cuvinte şi nume. Cu vremea a învăţat să spună şi rugăciunea: ,,Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă!”. ,,Este mai duhovnicesc ca mine, spunea Bătrânul zâmbind. Eu muncesc şi mă culc, dar acesta priveghează, rostind rugăciunea...”. Deseori îl auzeai pe papagal strigând: ,,Binecuvântează, părinte!”, ,,Măicuţă, binecuvântaţi!”. Ieşea cu curaj din colivia lui, când bătrânul îi deschidea uşiţa, şedea pe umărul lui şi mânca împreună cu el. A învăţat chiar să spună: ,,Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, Bucură-Te, Marie, Domnul este cu Tine!”, Cel mai minunat a fost însă că a învăţat să cânte: ,,Doamne miluieşte!”. Sursa: Au fost cândva copii, Părintele Porfirie; Ana Iacov |
|
|
Ce înseamnă ascultarea... |
9 aprilie 2013 |
|
Bătrânul [Părintele Paisie], ca să-i arate unui călugăr ce înseamnă ascultarea, i-a zis, glumind: - Chiar şi broscoiul Baghium este mai ascultător ca tine. Atunci, călugărul, uimit, l-a întrebat cine este Baghium, iar Bătrânul, mergând în faţa unui trandafir sădit în grădina lui, i-a zis: - Baghium, vino, ca acest călugăr să te vadă şi să priceapă ce este ascultarea! Atunci, pământul din jurul trandafirului, fiind proaspăt, a început să se ridice, şi a ieşit un broscoi. Monahului, nu-i venea să-şi creadă ochilor, lăsându-l foarte impresionat, această legătură directă a Bătrânului cu animalele. - Întoarce-te acum, Baghium la locul tău, şi diseară să-ţi faci rugăciunea!, a zis Bătrânul iarăşi broscoiului. - Cu siguranţă, că bătrânul glumeşte, s-a gândit în acel moment călugărul. La apusul soarelui însă, l-a văzut cu ochii săi pe broscoi, stând şi orăcăind în faţa unei cruci de lemn, pe care Bătrânul o avea în curtea lui. Sursa: Au fost cândva copii, Părintele Paisie; Ana Iacov |
|
|
Lupta împotriva patimilor |
8 aprilie 2013 |
|
Mânia, de pildă, arată că sufletul are bărbăţie, care e de ajutor în viaţa duhovnicească. Acela care nu este mânios şi nu are bărbăţie, nu poate cu uşurinţă să se pună pe sine la punct. Omul mânios, dacă-şi va folosi în viaţa duhovnicească puterea pe care o are, este ca şi o maşină care o ia pe drumul drept şi nu o mai poate ajunge nimeni. Dacă însă nu o valorifică şi nu se supraveghează pe sine, seamănă cu o maşină care merge cu viteză exagerată pe un drum neregulat, deraind la tot pasul. Omul trebuie să-şi cunoască puterile pe care le are şi să le întoarcă spre bine. Astfel, cu ajutorul lui Dumnezeu, va ajunge într-o stare duhovnicească bună. Egoismul, de pildă, să-l întoarcă împotriva diavolului şi să nu se dea bătut atunci când acesta vine şi-l ispiteşte; înclinaţia spre vorbărie, să o sfinţească cultivând Rugăciunea lui Iisus. Nu este mai bine să vorbească cu Hristos şi să se sfinţească, decât să flecărească şi să păcătuiască? Adică omul poate deveni bun sau rău în funcţie de felul în care îşi va folosi puterile sufletului. Sursa: Patimi şi virtuţi, Cuviosul Paisie Aghioritul |
|
|
Duminica Sfintei Cruci |
7 aprilie 2013 |
|
Părintele VISARION IUGULESCU - Predică la Duminica a treia din Post Descarcă predica în format "doc" Descarcă predica audio în format "mp3"
|
|
|
Oamenii din lume |
6 aprilie 2013 |
|
Oamenii din lume, pe toate obişnuiesc să le exagereze: se prezintă pe ei înşişi şi activităţile lor drept unele falnice, căutând să impresioneze şi să fie lăudaţi; pentru creştini însă, practica aceasta e de neacceptat, căci sunt îndemnaţi de Domnul a fi cumpătaţi. Iar Sfântul Nectarie de Eghina ne spune aceasta: ,,Cumpătat este acela, care nu cugetă despre sine mai mult decât este. În cuvintele sale nu are mândrie şi cuvinte mari. Este moral şi statornic cu toţi prietenii săi, blând cu cei care-l roagă, îngăduitor cu cei răi, iubitor de oameni cu cei umiliţi, mângâietor cu cei chinuiţi, vizitator des al celor îndureraţi, pe nimeni nu nesocoteşte, este apărător şi sprijinitor al celor neîndreptăţiţi, simplu în răspunsuri, conlucrător şi binevoitor cu toţi. Omul cumpătat nu se laudă pe sine, nici nu caută laudele celorlalţi. Nu acceptă cuvintele celor lipsiţi de evlavie şi îşi ascunde harismele. Este model şi pildă de cuvioşie şi mărinimie”. |
|
|
În urma unui cutremur |
5 aprilie 2013 |
|
Cesariu, fratele Sfântului Grigorie din Nazianz locuia în Niceea, pe când în urma unui cutremur de pământ acest oraş fusese cu totul ruinat. Casa lui Cesariu fusese, de asemenea, şi ea ruinată. Această tristă şi nefericită întâmplare l-a schimbat însă cu totul pe Cesariu, care din acel moment şi-a îndreptat cu totul cugetul numai către Preaveşnicul Dumnezeu, zicându-şi: ,,La o parte cu tine lume ce eşti supusă nimicirii, căci de acum eu nu mai sunt interesat decât de o casă pe care nimic să nu o mai poată dărâma vreodată!...”. Şi din acel moment, el s-a încredinţat cu totul Dumnezeului Cel Veşnic, pe Care niciun cutremur nu-L poate nimici. |
|
|
Patima nepăsării |
4 aprilie 2013 |
|
Un frate mergând la Avva Victor sihastrul din Lavra Eleusa i-a spus: - Ce să fac părinte, că mă stăpâneşte patima nepăsării? Şi bătrânul, i-a răspuns: - Aceasta este o boală a sufletului. După cum celor ce au o boală de ochi li se pare ca văd mai multă lumină, din pricina suferinţei lor celei mari, în vreme ce celor cu ochi sănătoşi nu li se pare lumina aşa de puternică, tot aşa este şi cu cei care trăiesc în nepăsare şi fără de grija sufletului lor: din pricina puţinei lor purtări de grijă, cad repede în capcană şi socotesc că ispita este prea mare. Cei care au însă sufletul sănătos se bucură cu atât mai mult, cu cât sunt mai mari ispitele, căci pot să le biruiască. |
|
|
Păzirea Poruncilor |
3 aprilie 2013 |
|
Christofor Columb – descoperitorul continentului american – ne oferă un exemplu demn de urmat în privinţa păzirii poruncilor dumnezeieşti. Astfel, el nu a ridicat niciodată ancora în zi de Duminică. În călătoria sa pe mări şi oceane, el păzea cu sfinţenie ziua Duminicii şi acest lucru îl pretindea şi de la ceilalţi care mai erau cu el. Aceştia îşi petreceau Duminicile şi celelalte zile de sărbătoare în meditaţie şi reculegere sufletească, iar corăbiile lor aveau asemănarea unor bisericuţe plutitoare, care răsunau de preamăriri şi laude aduse lui Dumnezeu. |
|
|
Trândăvia |
2 aprilie 2013 |
|
După înfrângerea cartaginenilor, luni de-a rândul, un adevărat delir de bucurie pusese stăpânire peste Roma. Scipio însă, care era nu numai un bun comandant, ci şi un nemaiîntâlnit om de stat, a afirmat suspinând: - Vai, patria mea, acum se află în cel mai mare pericol, căci în lipsa unui duşman destoinic şi dârz în luptă, poporul se va trândăvi, iar odată cu trândăvia se vor încuiba şi toate celelalte păcate în sufletul poporului meu, iar patria mea iubită va decădea cu totul!... Şi-ntr-adevăr, istoria ne dovedeşte că temerea marelui om de stat a fost una chiar într-adevăr fondată…
Aşa se întâmplă şi în plan duhovnicesc: dacă ar lipsi vrăjmaşul sufletelor noastre, din cauza trândăviei, nimeni nu s-ar mântui, căci zice Avva Antonie: "Nimeni neispitit nu va putea să intre în Împărăţia Cerurilor. Ridică ispitele şi nimeni nu este care să se mântuiască". |
|
|
Viaţa Sfintei Maria Egipteanca |
1 aprilie 2013 |
|
Părintele VISARION IUGULESCU - Viaţa Sfintei Maria Egipteanca Descarcă predica audio în format "mp3"
|
|
|
vezi şi |
|