|
CUVINTE SIMPLE PENTRU OAMENI SIMPLI |
|||
|
Perseverenţa |
30 aprilie 2012 |
||
|
O calfă de tâmplar obişnuia să se scoale în fiecare zi la ora cinci dimineaţa, şi timp de o oră îşi făcea rugăciunile de dimineaţă. - Bine, i-a spus meşterul, care era un om cam necredincios, de mâine va trebui să te scoli şi să începi lucrul cu o oră mai devreme!... Auzind acestea, credincioasa calfă a început a se scula de la ora patru, petrecând cel dintâi ceas al zilei tot în rugăciune. Iar după ce stăpânul şi această oră i-a răpit-o, la trei, apoi la două dimineaţa. Perseverenţa aceasta a calfei dezarmându-l cu totul pe tâmplar, nicicând nu i-a mai cerut un lucru ca acesta şi a început să mediteze şi el mai mult la veşnicie, schimbându-şi viaţa sa fără de Dumnezeu. |
|||
|
Duminica Femeilor Mironosiţe |
29 aprilie 2012 |
||
|
Părintele VISARION IUGULESCU - Predică la Duminica a III-a după Paşti Descarcă predica în format "doc" Descarcă predica audio în format "mp3"
|
|||
|
Duminica |
28 aprilie 2012 |
||
|
|
|||
|
Reţeta minunată |
27 aprilie 2012 |
||
|
|
|||
|
Statuia |
26 aprilie 2012 |
||
|
Un bărbat a descoperit în pământul său, o statuie de marmură de o mare frumuseţe şi a dus-o unui colecţionar pentru a o valorifica. Colecţionarul a cumpărat-o pentru o sumă însemnată. Cu banii în buzunar, norocosul descoperitor al statuii îşi spunea în sinea lui în timp ce se întorcea acasă: "Cum poate cineva să dea atât de mult pentru o piatră cioplită îngropată şi neştiută în pământ probabil de o mie de ani?" În acelaşi timp, colecţionarul se uita la statuia de curând cumpărată şi-şi zicea: "Câtă frumuseţe! Cel ce a plăsmuit-o a avut, desigur, un suflet nobil. Şi câtă prospeţime după un dulce somn de o mie de ani. Cum poate cineva să dea acestea toate pentru nişte bani, fără suflet şi lipsiţi de vise?" Cei doi au avut aceeaşi statuie în mână dar valoarea ei a fost apreciată diferit. Tot aşa se întâmplă şi în plan duhovnicesc. Credinţa în Dumnezeu, pentru unii e o comoară de mare preţ, iar pentru aţii, "invenţii popeşti". Pentru unii Biserica e totul, iar pentru aţii, nimic. Unii au murit din dragoste pentru Dumnezeu, au devenit mucenici, iar pentru alţii Dumnezeu e nimic, de aceea mulţi - vai!!! - îl şi înjură… |
|||
|
Aripile |
25 aprilie 2012 |
||
|
Un om asista la ieşirea unui fluture dintr-un cocon, adică din acel înveliş fibros în care unele insecte îşi depun ouăle. Printr-o mică spărtură, se vedeau aripile fluturelui care, prin mişcări lente, încercau să lărgească orificiul pentru a ieşi la lumină. După mai multe încercări, se părea că fluturele a abandonat, pentru că nu se mai vedea nicio mişcare. Atunci omul se decise să ajute la naşterea fluturelui. Cu o lamă de la briceag lărgi spărtura în cocon, şi insecta ieşi imediat. Omul aştepta acum să-şi deschidă aripile şi să zboare. Fluturele se mişca însă anemic, cu aripile lipite de trup. N-avea să zboare niciodată, pentru că ajutorul omului îl făcuse să se nască handicapat. Aripile sale nu avuseseră ocazia să se dezvolte prin efortul de a ieşi din cocon. Greşeala făcută de omul cu pricina este de multe ori şi greşeala pe care o facem şi noi în educaţia copiilor. Plecăm de la ideea că trebuie să le asigurăm totul, să-i ferim de orice efort, pentru ca ei să nu treacă prin aceleaşi experienţe prin care am trecut noi. Obstacolele, efortul, sau greutăţile pot fi însă mijloace prin care copilul să-şi dezvolte calităţi care-i vor fi de mare folos mai târziu. Aşadar, grijă mare, să nu tăiaţi aripile propriilor copii! |
|||
|
Calitatea gândurilor |
24 aprilie 2012 |
||
|
Din calitatea gândurilor unui om, se poate vedea starea lui duhovnicească. Oamenii judecă un lucru, potrivit conţinutului pe care îl au ei în lăuntrul lor. De pildă, dacă cineva face milostenii noaptea - spre a nu fi văzut de ceilalţi, - dacă va vedea pe altcineva umblând noaptea pe drum, niciodată nu-şi va pune în minte un gând rău cu privire la acela. Însă unul, care umblă noaptea spre a păcătui va spune bineînţeles: ,,Ce monstru, de unde vine şi pe unde mai umblă şi acesta”, deoarece, el însuşi are astfel de experienţe. Sau, dacă, de pildă unul cu gând bun va auzi noaptea de la etajul superior duc-duc în podea, va spune: ,,vecinul face metanii”, în vreme ce, acela cu gânduri rele va considera evident, că vecinul său ,,joacă toată noaptea”. Vă aduceţi aminte, cum s-au comportat faţă de Hristos cei doi tâlhari care au fost răstigniţi împreună cu El? Ambii Îl vedeau pe Domnul sus pe Cruce, vedeau şi pământul cum se cutremură… Dar ce fel de gânduri şi-a pus în minte unul şi ce fel celălalt? Unul, cel de-a stânga, hulea şi zicea: ,,Dacă Tu eşti Hristos, mântuieşte-Te pe Tine Însuţi şi pe noi” (Lc. 23, 39), în vreme ce celălalt, cel de-a dreapta, spunea: ,,Noi după dreptate primim cele cuvenite, după faptele noastre; Acesta însă nu a făcut niciun rău” (Lc. 23, 49). Şi, unul s-a mântuit, iar celălalt s-a osândit!... (Cuviosul Paisie Aghioritul) |
|||
|
Sfântul Mare Mucenic Gheorghe |
23 aprilie 2012 |
||
|
Părintele VISARION IUGULESCU - Cazanie la Praznicul Sf. Mare Mucenic Gheorghe
LA MULŢI ANI! tuturor celor care purtaţi numele Sf. Mare Mucenic Gheorghe. Să biruiţi în toate cele plăcute lui Dumnezeu! AMIN! |
|||
|
Duminica Tomii |
22 aprilie 2012 |
||
|
Părintele VISARION IUGULESCU - Predică la Duminica a II-a după Paşti Descarcă predica în format "doc" Descarcă predica audio în format "mp3"
|
|||
|
Prin ce sunt vii oamenii |
16 aprilie 2011 |
||
|
|
|||
|
ÎNVIEREA DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS |
15 aprilie 2011 |
||
|
SFÂNTA LUMINĂ DE LA IERUSALIM 2012
|
|||
Cu ocazia PRAZNICULUI INVIERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS, urez tuturor cititorilor acestui blog, tuturor celor care mi-au trimis mesaje de felicitare şi tuturor celor pentru care s-a jertfit Domnul nostru Iisus Hristos, multă pace, sănătate, fericire şi drum bun pe calea mântuirii!
|
|||
|
Săptămâna Patimilor - Sâmbăta cea Mare |
14 aprilie 2012 |
||
|
Ascultaţi
|
|||
|
Săptămâna Patimilor - Vinerea cea Mare |
13 aprilie 2012 |
||
|
Ascultaţi
|
|||
|
Ascultaţi
|
|||
|
Săptămâna Patimilor - Joia cea Mare |
12 aprilie 2012 |
||
|
Ascultaţi
|
|||
|
Ascultaţi
|
|||
|
Săptămâna Patimilor - Miercurea cea Mare |
11 aprilie 2012 |
||
|
Ascultaţi
|
|||
|
Săptămâna Patimilor - Marţea cea Mare |
10 aprilie 2012 |
||
|
Ascultaţi
|
|||
|
Săptămâna Patimilor - Lunea cea Mare |
9 aprilie 2012 |
||
|
Ascultaţi
|
|||
|
Floarea cea otrăvitoare |
|||
|
Un om îndrăgostit de flori se plimba odată printr-o pajişte însorită de munte. Dintr-odată, printre multele flori obişnuite, el a văzut într-un colţ al pajiştii, o floare înaltă şi minunată care i s-a părut a fi o specie de crin. Aşa că, îndreptându-se spre floare, cu bucurie a mers să o culeagă. Cu această floare, el şi-a înfrumuseţat buchetul pe care deja îl avea. Însă pe când s-a întors acasă şi aşeza florile în vază şi-a dat seama că din buchet venea un miros greu şi neplăcut. La surprins mult lucrul acesta, şi în scurt timp şi-a dat seama că neplăcutul miros provenea chiar de la minunata floare galbenă pe care el o luase drept crin. Mai târziu, fiind vizitat de un prieten, bine cunoscător a felurite plante, l-a întrebat şi despre aceasta, şi a aflat de la acela că planta aceea nu numai că avea un miros urât, dar, pe deasupra, mai era şi otrăvitoare.
Frate dragă, şi în viaţă, la fel se întâmplă!... Fii deci, cu multă băgare de seamă, ca în buchetul virtuţilor tale să nu pătrundă nicicând o astfel de floare falsă!... Căci aceasta, cu nimic nu-ţi va înfrumuseţa buchetul, ba, din contră, ţi-l va nimici. O astfel de înşelătoare floare este şi osândirea fratelui nostru!... |
|||
|
Duminica Floriilor |
8 aprilie 2012 |
||
|
Părintele VISARION IUGULESCU - Predică la Duminica a şasea din Post Descarcă predica în format "doc" Descarcă predica audio în format "mp3"
|
|||
|
Firea omenească |
7 aprilie 2012 |
||
|
Firea omenească este înclinată atât spre bine, cât şi spre rău. Ea primeşte cu uşurinţă atât binele, cât şi răul, atât Harul dumnezeiesc, cât şi puterea cea rea. Domnul nu sileşte libertatea omului, nu o obligă la bine, ci doar îi vesteşte cu blândeţe sufletului despre Sine, chemându-l pe calea mântuirii –iar sufletul alege, potrivit voii şi aplecării sale, fie să trăiască cu Dumnezeu şi după a Sa voie sfântă, fie să trăiască după propria lui voie, fără să se gândească la urmări. Vrăjmaşul neamului omenesc, ne îndeamnă întotdeauna la felurite păcate şi fărădelegi. El este şiret, viclean şi crud. Cunoaşte bine înclinaţiile fiecăruia dintre noi şi atacă cu iscusinţă punctul slab al omului, mai ales a celui care nu are o voinţă puternică. (Cuviosul Paisie Aghioritul) |
|||
|
Întrecere infernală |
6 aprilie 2012 |
||
|
Se spune că, odată, satana a organizat o întrecere între duhurile răutăţii care îi slujeau. Pe capul celui mai bun slujitor al său, el dorea să aşeze cununa de învingător. Şi atunci, au pornit într-o infernală procesiune: ura cea întunecată, cruda duşmănie, nechibzuinţa cea cutezătoare, nesăturata poftă a ochilor, zgârcenia cea uscăţivă, iubirea de argint cea veşnic palidă, minciuna cea nesătulă şi multe alte duhuri perfide şi ucigaşe ale fericirii omeneşti şi ale mântuirii sufleteşti… Şi toate se lăudau scoţându-şi în evidenţă isprăvile lor diavoleşti, dar cununa nu a fost aşezată pe creştetul niciuneia dintre ele. Din gloata de demoni, a ieşit atunci, un demon înfricoşător la chip. În mersul său lesne se putea citi atitudinea de învingător. Acesta, aşezându-se dinaintea prea-întunecatului chip al întunericului i-a spus: - Mie mi se cuvine cununa!... Căci casa mea este în fiecare om - atât în cel tânăr cât şi în cel bătrân… Mie, chiar şi copiii îmi slujesc... Iar după ce cresc, şi mai cu osârdie mi se închină mie… Însăşi acela care de la păcat se abţine dar îi judecă pe ceilalţi, mie îmi este sălaş… Eu şi în aceia, ce par evlavioşi, dar cu dispreţ îi judecă pe cei ce au greşit, mă simt la mine acasă. Foarte rar am fost biruit de către cineva. Unde apar eu, toţi îngerii sunt siliţi să fugă. Eu iau la goană dragostea!... Eu sunt duşmanul cel aprig al smereniei!... O bucurie şi mulţumire tot mai mare s-a revărsat peste chipul întunecat al satanei. - Şi cum te cheamă pe tine, osârdnicul meu slujitor? - Eu sunt duhul osândirii!… Şi mă aflu pretutindeni unde aproapele e vorbit de rău, unde e hulit şi criticat bunul nume al celui nevinovat!… Eu inspir pe aceia ce făuresc intrigi!… Eu sunt împreună cu clevetitorii!… Eu mă mai numesc şi Clevetire sau Osândire, ori Vorbire de rău şi mai cu seamă Bârfă. Atunci, bătându-l prieteneşte pe umăr, satana l-a încoronat, iar toţi ceilalţi demoni cuprinşi de fiori de ciudă şi zavistie, s-au văzut siliţi ca, într-un cuget, cu toţi să recunoască: ,,Lui se cuvine coroana!”.
Această pilduitoare istorioară ne deschide ochii spre a vedea cât de păgubitoare sufleteşte este osândirea aproapelui. Mulţi însă, nici nu îşi dau seama ce perete înalt ridică între ei şi Dumnezeu duşmănoasele osândiri ale aproapelui lor. |
|||
|
Omul cu două traiste |
5 aprilie 2012 |
||
|
Un oarecare înţelept, povestea că un om, odată, purta pe un umăr două traiste: una, care-i atârna în faţă, iar cealaltă, în spate. În traista de dinainte el aduna păcatele străine pe care le vedea, pe care le judeca într-una şi de care mereu îşi bătea joc. Iar în traista din spate, el purta grămada păcatelor proprii, pe care însă, niciodată nu reuşea să le vadă, fiind în spate Mergând în drumul său, omul cerceta şi analiza fiecare păcat în parte şi, mulţumit, el îl arunca în traista de dinainte. În orbirea sa sufletească, el obişnuia să se preocupe numai de păcatele străine, iar traista cu păcate proprii nici nu o lua în seamă. Dar, ocupându-se el doar cu păcatele străine, scoţându-le din traistă spre a le mustra, el nu a mai lua seama la sine, şi, practic, păcatele străine se transformau într-ale sale, căci de la o vreme, le arunca pe toate în traista din spate. În felul acesta, cu timpul, încărcătura traistei cu păcate proprii în loc să se uşureze, mult s-a îngreuna, devenind un sac.
La fel, suntem însă şi mulţi dintre noi. Nu ne ocupăm noi mai mult de păcatele celorlalţi, decât de ale noastre? Nu judecăm şi noi cea mai mică greşeală şi neputinţă a aproapelui nostru, când de fapt, ar trebuit să avem permanent dinaintea ochilor propriile noastre neputinţe şi păcate - sacul nostru?... |
|||
|
Să nu te tulburi, iubite frate! |
4 aprilie 2012 |
||
|
Să nu te tulburi, iubite frate! Orice ai simţi în timpul rugăciunii, fie uşurinţă, fie greutate, toate sunt bune şi plăcute dinaintea lui Dumnezeu şi toate sunt spre a noastră mântuire. Aşa ne-nvaţă Sfinţii Părinţi. Că nicio rugăciune, nici cea mai bună şi nici cea mai rea nu este pierdută în faţa lui Dumnezeu. Uşurinţa, căldura şi dulceaţa ne arată că Dumnezeu ne răsplăteşte pentru această osteneală a noastră, iar greutatea, întunecimea şi uscăciunea, dovedesc că Dumnezeu ne curăţă şi ne întăreşte sufletul, iar prin această folositore răbdare, îl va mântui. (Pelerinul rus) |
|||
|
Plămada fariseilor |
3 aprilie 2012 |
||
|
Păziţi-vă de plămada fariseilor, ne-a prevenit Mântuitorul! Se ştie că plămada pusă în făină, fie şi numai într-o cantitate mică, pătrunde în tot aluatul, îl dospeşte şi îl umflă. Aşa şi - părerea de sine, mândria şi făţărnicia - această plămadă a fariseilor - odată pătrunsă în sufletul nostru, fie şi numai într-o cantitate redusă, lucrează cu putere, se răspândeşte până departe şi duce la pierzare sufletul. Aceasta străbate cu multă putere în toate ţesuturile, otrăveşte gândurile, simţămintele şi hotărârile, iar de aici, se reflectă în toate acţiunile sale. Din tinereţe trebuie să ne păzim de această plămadă otrăvită!... Din tinereţe trebuie să creştem cu acea conştiinţă a îndatoririlor, iar nu a drepturilor noastre, şi în toată viaţa noastră trebuie să ne dezvoltăm în locul amorului propriu şi al mândriei - ce ne sunt înnăscute - smerita conştiinţă a păcătoşeniei şi nevredniciei noastre, conştiinţă ce este atât de proprie adevăratului creştin. (Cuviosul Paisie Aghioritul) |
|||
|
Cel mai mare rău |
2 aprilie 2012 |
||
|
Sfântul Ioan Gură de Aur, Patriarhul Constantinopolului şi cel mai mare orator al Bisericii noastre, combătea cu multă înflăcărare învăţăturile eretice. Din această cauză el a ajuns în mare conflict cu împăratul Arcadie, părtinitor al ereticilor. Acest împărat, sfătuindu-se odată cu apropiaţii săi despre cum s-ar putea răzbuna mai bine asupra acestui cinstit episcop, unul îl sfătuia să îi ia averea, altul să-l închidă, al treilea să îl trimită în exil, al patrulea - chiar să îl omoare, al cincilea însă a spus: ,,Cu toţii greşiţi, nu sunt acestea mijloace de a te răzbuna pe Ioan. Eu ştiu un mijloc prin care cu adevărat l-am putea face nefericit. Şi acesta este acela de a-l face să păcătuiască, căci el de nimic nu se scârbeşte mai mult decât de păcat. Siliţi-l deci să păcătuiască, dacă vreţi să-i facem cel mai mare rău”. Şi într-adevăr, cel mai mare rău de pe faţa pământului este păcatul, fiindcă nimic altceva nu îl poate face pe om veşnic nefericit, nici sărăcia, nici boala, nici durerea, decât numai păcatul!... |
|||
|
Duminica Sf. Maria Egipteanca |
1 aprilie 2012 |
||
|
Părintele VISARION IUGULESCU - Predică la Duminica a cincia din Post Descarcă predica în format "doc" Descarcă predica audio în format "mp3"
|
|||
|
vezi şi |
|||
