Despre mine nu am multe să vă spun.

Sunt creştin ortodox, mirean, căsătorit, şapte fii, de formaţie tehnică. Locuiesc şi lucrez la ţară.

M-am născut, sufleteşte, în anul 1984, când l-am cunoscut pe Părintele Visarion Iugulescu. Întâlnirea cu acest mare părinte al ortodoxiei noastre (judecând după roade), mi-a marcat viaţa.

Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru această mare bucurie a vieţii mele.

De la acest părinte am învăţat abc-ul credinţei noastre şi, mai ales, partea practică.

Văzând jertfa Sfinţiei Sale pe altarul dragostei, m-am hotărât ca şi eu, la rândul meu, să-i ajut pe alţii care nu cunosc credinţa, cu îndemnul, cu pana, după darurile pe care mi le-a dat Dumnezeu şi după cât îmi este mie îngăduit să fac aceasta ca simplu mirean.

Pentru a publica materialele postate pe acest blog, am primit binecuvântare şi îndemn de la părintele meu duhovnic şi de la alţi preoţi din zonă. Dacă găsiţi ceva de folos în ele, daţi slavă lui Dumnezeu şi mulţumiţii Părintelui Visarion, iar dacă găsiţi greşeli, de orice natură, vă rog să mă atenţionaţi, căci acestea îmi aparţin.

Îmi pare rău că nu l-am cunoscut pe Taica Părinte (aşa cum îi spunem noi) mai demult. Aş fi avut de învăţat mult mai multe. O parte dintre fraţii mei care l-au cunoscut mai demult, au ajuns mireni îmbunătăţiţi sufleteşte, monahi sporiţi duhovniceşte, atât în ţară cât şi în afară, teologi, preoţi, ba chiar şi episcopi.

Vă îndemn şi eu la rândul meu să nu îngropaţi talanţii pe care să vi i-a dat Dumnezeu, şi, cu binecuvântarea duhovnicului dumneavoastră, să lucraţi pentru slava lui Dumnezeu şi pentru folosul aproapelui, căci este mare nevoie în aceste vremuri de îndemn şi (re)catehizare. La locul de muncă, la şcoală, la spital, la piaţă şi oriunde, vorbiţi-le oamenilor cu multă abilitate despre Dumnezeu, mărturisiţi-L pe Hristos cu timp şi fără timp, atât cu vorba cât şi cu fapta. O simplă cruce făcută drept, cu smerenie şi fără ruşine, când trecem pe lângă o biserică sau troiţă, e o mărturisire a lui Hristos şi un îndemn şi pentru ceilalţi să facă la fel. Chiar dacă aveţi numai un talant, nu-l lăsaţi neinvestit, căci Dumnezeu l-a osândit pe cel care a ascuns în pământ talantul (darul), chiar dacă i-a dat mai puţin.

La lucru, fraţilor, căci ne aşteaptă o mare bucurie !

                                                                               Blagosloviţi şi mă iertaţi !

                                        Lăudat să fie Dumnezeu !

Iată, eu şi pruncii pe care mi i-a dat Dumnezeu! (Isaia 8,18)