Cum serbăm Crăciunul Naşterea cea minunată A Pruncuţului Hristos Cu iubire-i aşteptată De poporul credincios. De aceea unii fraţi Se-nnoiesc, se spovedesc, Şi aşa frumoşi, curaţi, Naşterea sărbătoresc. Pentu alţii, ce să spun, Ştii prea bine şi matale: Pentru ei, Sfântul Crăciun Este... oala cu sarmale.	Cercelul băieţilor Un gest fără de pereche, E dat ochilor să vadă: Un cercel într-o ureche La băieţii de pe stradă. "Moda" asta este veche Şi-o-ntâlnim la sclavi, de fel, Ce purtau într-o ureche, De nevoie, un cercel. Sclavii cui sunteţi băieţi ? Sau sunteţi pişcaţi de streche ? C-un cercel, vă spun, să ştiţi, Eu vă văd... într-o ureche.	Meditaţii pentru rai Mulţi părinţi îşi pregătesc La meditatori cu carte, Copilaşii ce-şi doresc Ca să intre-n facultate. Pentru asta dau mari sume Pentru ore de chimie, Matematică, română Sau engleză, geografie. La religie, bădie, Pân-acum, încă, n-aflai Taţi să-şi mediteze fiii Pentru a intra în... rai.
Rochii pentru ocazii Azi femeile se-mbracă După timp şi-mprejurări Şi-şi fac rochii ca să placă Ochilor iscoditori. Îşi fac rochii lungi de seară, Sau mai scurte pentru bal, Şi de iarnă, şi de vară, Şi de nuntă, carnaval... Însă rochii destinate Slujbelor din sărbători, În culori mai adecvate, Le-ntâlneşti doar rareori.	La oglindă Chinuite de un viciu, Azi femeile nu pleacă De acasă spre serviciu, De nu se gătesc oleacă. În urechi îşi pun cercei, Se vopsesc, se parfumează, Însă n-am văzut femei Care, după ce lucrează Şi se-ntorc de la birou, Unde le-au plăcut mai toţi, Să stea iarăşi la oglindă, Să le placă... şi-ai lor soţi.	Cruci pe talpă Crucea este steagul sfânt Şi, de-aceea, frăţioare, Nimenea de pe pământ Să n-o calce în picioare. Însă unii fabricanţi Care fabrică papuci, Ghete, cisme sau bocanci, Pun pe talpă numai cruci. Însă n-ai să vezi pe talpă La aceste încălţări Forme care... le cam scapă: Sticle, arme sau ţigări ?!
Integrame Timpul vieţii scurt fiind, Cine are-nţelepciune, Îl petrece doar făcând Fel de fel de fapte bune. Dar să vezi ispită mare: Copilaşi, tătici şi mame Timpiul liber şi-l omoară Absorbiţi de integrame. La birou, în tren vezi oameni Concentraţi stând ziua-ntreagă Şi dezleagă integrame, Dar, pe ei cine-i... dezleagă ?	Desfrânata de pe masă O proorocire spune Că, la vremea de apus, Desfrânata o să joace La creştin pe masă, sus. Desfrânata, din păcate, Este, clar, televizorul Care,-n filme desfrânate, Întinează tot poporul. Cei mai mulţi creştini, ia seama, L-au fixat la răsărit Să le fie şi icoană, Căci alt loc n-au mai găsit.	Sacoşile de plastic Azi sacoşile de plastic, După cum băgăm de seamă, Au un rol drăcesc fantastic: Fac păcatelor reclamă. Căci pe ele vezi pozate Băuturi din Occident, Domnişoare dezbrăcate Sau ţigări Marlboro, Kent. Mulţi le poartă, chiar cu fală; Ca nişte bolnavi isterici; Ba, mai mult, cu îndrăzneală Vin cu ele şi-n biserici.
In loc de icoană În maşini, autobuze, Am văzut, nu doar odată, Atârnat lângă icoană Şi o poză "deocheată". Iată câtă rătăcire La creştinii de acum Care-amestecă-n neştire Ce e rău cu ce e bun. Cui te-nchini iubite frate ? Ori Măicuţii Preacurate, Ori femeii necurate ? La doi domni, ştii..., nu se poate.	O creştină postitoare Dacă ajunezi, cumva, Să n-o faci, nicicând, cu fală; Fii voios, nu te-ntrista, Unge-ţi faţa şi ţi-o spală ! Se întâmplă, (nu prea des), La vecernie, spre seară, Când e vineri, mai ales, S-auzi câte-o surioară: "N-ai anaforă părinte ? Căci, eu, azi am ajunat !". Iată cum astfel de "sfinte" Plata lumii şi-au luat.	Horoscopul Mulţi creştini citesc ziarul Urmărind un singur scop: Ca să-şi afle viitorul Prevestit de horoscop. Dar să vezi ce păcăleală Pentru cei naivi de tot, Căci nu sunt două ziare Cu acelaşi horoscop. Totuşi au ceva comun: Nici un horoscop sfătos Nu îndeamnă pe creştin Să urmeze lui Hristos !
Potcoava salvatoare Vezi la unii pe maşini, Ori în faţă, ori în spate , Că îţi vine să suspini, O potcoavă agăţată. Scopul ei îl ştiţi prea bine: Să le-aducă mult "noroc" De-or intra-n coliziune Sau de ia maşina foc. Când doreşti ca o potcoavă Să te scape de la moarte, Asta e o boală gravă, Căci de Domnul eşti departe !	Extremă Unele creştine, frate, Ca s-arate că-s smerite, Umblă-n negru îmbrăcate, Pân' la ochi îmbrobodite. Prin biserici fac metanii Chiar şi-n zilele oprite Şi se gudură când unii Le zic "maici" acestor "sfinte". Nici la modă, nici aşa, Nu ne mântuieşte portul, Iar căinţa-n casa ta, Dacă... ăsta-ţi este scopul.	Dezlegare Dacă moare vreun creştin, Babele au grijă mare Să nu uite, precum ştim, Ca să-l lege de picioare. Cel mai mult pe mort ajută Rugăciunea de iertare, Ce de preot e făcută, Şi-i numită dezlegare. Dat mi-a fost s-aud cândva Că aceea-i dezlegare Când dezleagă cineva Piedica de la picioare.
Inscripţii pe tricouri Nu mai ştie tineretul, Astăzi, cum să se îmbrace; Că-i înşeală rău "şiretul" Care are şi mijloace. La mulţi tineri, pe tricouri, Ai să vezi imagini triste: Sigle, steaguri, stranii chipuri Sau inscripţii sataniste. Şi cum scrisu-i în engleză, Ei, ce sunt creştini, ia seama, Fac de fapt, în astă speţă, Propagandă lui... satana.	Guma de mestecat Vezi părinţi şi copilaşi Mestecând absenţi o gumă, Iar când scot vreun balonaş, Îţi fac scârbă, zici că-i spumă. Ambalajul unei gume Are rol "educativ" Căci, prin poze de renume, Îl corupe pe naiv. Mestecatul ăsta, frate, Seamănă a rumegat Şi, deşi, nu-i scris în Carte, Nu-i departe de... fumat.	Ca lumea Omul are trei vrăjmaşi: Lumea, diavolul şi trupul, Care-l luptă pe "ostaş" Toată viaţa şi-n tot timpul. Lumea - crâncenă ispită - Fără de nici un temei, E mereu nemulţumită Că nu faci pe placul ei. Pentru asta mulţi îţi spun, C-a ieşit o vorb-acuma, Că un lucru-i foarte bun Dacă e făcut... "ca lumea".
Politeţe După raţiuni ştiute Drept ar fi, aşa-i lăsat, Ca femeia să sărute Mâna dreaptă, la bărbat. Însă lumea s-a schimbat, A-mbrăcat o nouă haină, Căci l-auzi azi pe bărbat: "Săru' mâna, scumpă doamnă !" Dar când preotul zăresc Spun un "Sărut mâna", greu, Unii chiar îl ocolesc Ca... să nu le meargă rău.	Handicap Când se supără-ntre ei Tinerii, nu ştiu de ce, Zic aşa, fără temei: "Măi, handicapatule !" Când i-auzi te-apuci de cap Şi te-ntrebi cu indignare: Despre care handicap Este vorba, frăţioare ? Totuşi e adevărat, Tinerii cam au dreptate; S-au născut c-un handicap: Educaţia, măi, frate !	Parastasul modern Pentru unii, parastasul E o slujbă de iertare, Căci în viaţă răposatul A greşit, ca fiecare. Însă pentru mulţi din semeni E comemorare doar Şi-un prilej pentru rudenii Să se întâlnească, iar. De aceea uneori, După ce se infierbântă, O fac lată, până-n zori, Şi pun muzica de cântă.
Un pic mai scurtă Tinerii azi se cunună, Nu că ar avea temeiul În religia creştină, Ci... c-aşa e obiceiul. De aceea îşi aleg Naşi lipsiţi de viaţă sfântă, Ce nu ştiu pe ce drum merg, Care joacă mult şi cântă. Ba, i-auzi pe naşi zicând Chiar la cununia sfântă: "Te rugăm, părinte, mult Să o faci un pic mai scurtă !"	Idoli Chiar şi-n casele creştine, Vezi la câte unii, frate, Colţuri, rafturi şi vitrine Cu colecţii cam ciudate: Mărci diverse de ţigări, Băuturi la sticle scumpe, Bani diverşi din multe ţări; Şi exemple sunt cam multe. După felul de colecţii Se-nţelege uşurel Cine-i colecţionarul Şi... cui i se-nchină el.	Naivitate Însuşi Iisus ne-a spus De Ioan Botezătorul Că,-ntre sfinţi, e mai presus, Pentru a-l cinsti poporul. Unii, însă, pe un ton De creştin emancipat, Spun că numele Ion E de prost sau de argat. Toţi acei ce ponegresc Scumpul nume de Ioan, Nu cumva naivi slujesc Ca... argaţii lui satan ?
Evlavie La biserică, grăbită, O duduie zveltă vine, Parfumată şi vopsită, La icoane să se-nchine. Şi se-ntinde, şi se-apleacă, Mai sărută şi pământul, Şi, cum fusta-i doar oleacă, Le arată la toţi fundul. Şi, crezând că la sfinţi place Osteneala ei, sărmana, Alte gesturi, calmă, face, Bucurând doar pe... satana.	Salutul Când saluţi, zi:"Doamne-ajută !", "Bună ziua !", "Noapte bună !", Mâna mamei i-o sărută, C-aşa-i datina străbună. Dar ce-auzi azi împrejur ? Alt salut au uni-n gură: "Servus!","Pa!","Noroc!","Bon jour!", Alţi-şi trag o-njurătură. Pentru doamne e o pată, Nu le e de bun augur, Căci "Bon jour" spun ziua toată, Chiar şi seara zic..."Bon jour !".	La nouă biserici Ca să-nşele lume multă, Folosind o rea povaţă, Pe cei care îl ascultă, Diavolul aşa-i învaţă: Duminica să plăteşti În vreo nouă parohii, Dacă vrei ca să sporeşti, Nouă Sfinte Liturghii. Şi aşa făcâd, se ştie, Plătind slujbe-n nouă sate, Nefiind la Liturghie, De nici una nu ai parte.
Revelionul Ziua Sfântului Vasile, Cei mai mulţi o prăznuiesc, Prin manifestări ostile Spiritului creştinesc. Asta este răzbunare De la diavol, ce-i lovit De molitvele pe care Sfântul le-a alcătuit. Veselă, lumea serbează În beţii aceste zile. Singurul ce se-ntristează Este chiar... Sfântul Vasile.	E tot o sfântă taină Azi la nunta creştinească Sar creştinii şi dansează, Căci, orchestra ţigănească Cu trompete, îi distrează. Nunta este taină sfântă, Precum e mărturisirea Şi-ntre dânsele, ca taine, Eu nu văd deosebirea. Nu-nţeleg lucrul acesta: Consecvent dacă tu eşti, De ce nu tocmeşti orchestra, Şi când... te mărturiseşti ?	E discutabil În duminici, după masă, Vezi pe şanţ îngrămădite, Multe babe ce din casă Au ieşit să mai discute. Astăzi ordinea de zi E puţin cam încărcată, Căci băiatul nuştiucui A fugit, de ieri, c-o fată. Maicilor, eu vă previn, Chiar de nu prea par amabil: Când discuţi pe un creştin, E, să ştiţi, cam... discutabil !
Muzica la-nmormântare Azi creştinii nu concep Un botez, un moţ, o nuntă, Sau un alt moment solemn, Dacă muzica nu cântă. Ba, mai mult, chiar şi la moarte Îşi doresc cu-nverşunare Să le cânte, bine foarte, Muzicanţii cu fanfare. Vreau să ştie fiecare; Eu vă spun de la obraz: Muzica la-nmormântare E păcat şi... n-are haz.	Numele de domnişoară Damele de soi, se ştie, Îşi păstrează, bunăoară, Chiar şi după cununie, Numele de domnişoară. Vezi, de pildă, undeva: Ana Ionescu-Dincă Şi te-ntrebi de ce aşa ? Explicaţia e simplă: Încă de la cununie Se gândesc să-şi lase soţul Şi, de-aceea, cu tărie, Iau în calcul şi... divorţul.	Au mai rezolvat o treabă Când spre piaţă se îndreaptă, Doamnele, în sărbători, Intră şi-n biserici, frate, Ca s-aprindă lumânări. Aici stau vreo trei minute, Dau pomelnicul în grabă Şi-apoi pleacă fericite C-au mai rezolvat o treabă. O asemenea creştină Se aseamănă cu Iuda Care nu a stat la Cină, Ci s-a dus să-şi ia osânda.
Psihologul Când ai sufletu-ncărcat, De-ai făcut ceva nevrednic, Când eşti tare tulburat, Apelează la duhovnic. Însă unii dintre fraţi, Ce-s căzuţi în mari nevoi, Ce se cred civilizaţi, Folosesc metode noi. De aceea n-au ca sfetnic În tot timpul şi-n tot locul Pe părintele duhovnic, Ci consultă... psihologul.	Rime O insectă parazită, De pe trupuri ostenite, Suge hrana mult dorită Şi mai iese şi în frunte. Tot aşa şi secta, frate, Suge hrana din Scriptură Care este, ştiţi, furată Din Biserica Străbună. O fi oare-ntâmplător De rimează cu insectă, Chiar atât de izbitor, Denumirea asta... sectă ?	Sluga altuia În Epistolele sale Sfântul Pavel zice bine: "Cine eşti, tu, ca să judeci Sluga altuia, creştine ?" Mulţi te judecă, măi, frate, Nu spre a te îndrepta, Ci din pizmă, răutate, Răspândind greşeala ta. Antihrist e omul care Judecă pe fraţi, vârtos, Căci, el, cu neruşinare Îi ia locul lui Hristos.

Pagina: 1 2 3 4 5 6 7 8 9