Suflete iubit, Florile Mă-mbie Cu mirosul lor, Păsările-Mi cântă Adunate-n cor, Îngerii-Mi dau slavă, Azi, la Înviere. Sufleţelul tău Ce-o să îmi ofere ?	Suflete binecuvântat, Ziua Învierii Este la popoare Zi de bucurie Şi de sărbătoare. Simţi, tu, bucurie Cu adevărat, Că Stăpânul lumii Azi a înviat ?	Suflete înviat, Ia priveşte-afară ! Totu-i înflorit. Pentru Înviere Toate s-au gătit. Eşti tu ca natura Astfel pregătit ? Sfânta Înviere Vrednic te-a găsit ?
Suflete dorit, Mă iubeşti tu, sincer, Cel mai mult pe Mine ? Sau iubeşti cu foc Altceva din lume ? E acela gata Ca să se jertfească, Şi de dragul tău Să se răstignească ?	Suflete nepieritor, La Ierusalim, La Mormântul Sfânt Vă trimit o rază, Vouă, pe Pământ. Sfânta Mea Lumină E o-ncredinţare Că Ortodoxia E mântuitoare.	Bobocelul Meu, Tu eşti destinat, Dar cu voia ta, Să devii o floare În grădina Mea. Bobocelul Meu, Când te hotărăşti Ca să te deschizi Şi să înfloreşti ?
Suflete rezervat, Zumzetul de gâze, Păsările-n cor Cântă Învierea Mea şi-a tuturor. Cânţi şi tu cu ele ? Vrei să le ţii trenă ? Sau mai mult îţi place Muzica modernă ?	Suflete valoros, Ştiu că îţi plac mult Florile şi zarea, Cântecul de păsări, Muntele şi marea. Dar sunt numai umbra Celor ce-s în cer; Eu ceva mai nobil Vreau să îţi ofer.	Suflete descumpănit, Iată fluturaşul Vesel cum mai zboară, Anunţând grădina Că e primăvară ! Ieri era un vierme Gol şi nevoiaş, Dar, având nădejde, Azi e fluturaş.
Suflete liber, Nu silesc pe nimeni; Numai cine vrea Să-Mi urmeze Mie Pe cărarea Mea. N-am să te forţez, Dar nici nu te las, Căci Mi-eşti tare drag Şi mai e un ceas.	Suflete drag, Picături de sânge Multe am vărsat. Pentru-ntreaga lume Mult am sângerat. Însă dintre-atâtea Picături, creştine, Una am vărsat-o Sigur pentru tine.	Suflete răpit, Vreau să urci mai des În "Ierusalim" Şi-n căntari divine Să ne veselim. Grija cea lumească Să o laşi afară Căci, de la o vreme, Simt că te doboară.
Suflete aşteptat, Eu, Duminica O aştept mereu Ca să te-ntâlnesc În locaşul Meu. Căci în rest ştiu bine Că eşti ocupat Şi n-ai timp de Mine, Suflet aşteptat.	Suflete obosit, La mironosiţe Dac-ai să priveşti, Ai să prinzi putere Si-ai să biruieşti. Ele nici o clipă Nu M-au părăsit, N-au zis că sunt slabe Sau c-au obosit.	Suflete ales, Ziua Învierii Cu belşug să plouă Şi să vă aducă Multă PACE VOUĂ ! Pace pentru trup, Pace pentru gând, Pace pentru suflet, Pace pe Pământ !
Suflete chemat, Iarăşi strig: "Veniţi Să luaţi lumină !" Din lumina sfântă, Din Lumina Lină. Vino cu nădejde Şi te luminează, Căci am pregătită Pentru tine-o rază.	Suflete timid, Nu ştii că în rai Primul om venit Fost-a un tâlhar Care s-a smerit ? Eu, pe cel smerit, Care se căieşte, Nu-l voi da afară Dacă Mă doreşte.	Suflete înspăimântat, Nu te pedepsesc Findcă ai greşit ! Căci doar pentru asta Eu M-am răstignit. Eu sunt supărat Şi îi pedepsesc Pe aceia care Nu se pocăiesc.
Suflete înlăcrimat, Dacă tu tot timpul Fugi de suferinţă, Fugi de răstignire Şi de umilinţă, Iată, Eu sunt gata Să te-nlocuiesc Şi a doua oară Să Mă răstignesc.	Copilaşii Mei Daţi-Mi ce-i frumos, Ce aveţi mai bun: Tinereţea voastră, Nu apus de drum ! Copilaşi şi tineri ! Dacă Mă iubiţi, Ca şi îngeraşii O să fiţi slăviţi.	Suflete sclipitor, Tu ştii că nimic Necurat nu intră În Împărăţia Tatălui cea Sfântă. Deci să te sileşti Cât poţi tu de bine Să te curăţeşti, Ca să vii la Mine.
Suflete răspândit, Te-am rugat ceva; Nu era prea greu. Dar M-ai refuzat; Nu ştiai că-s Eu. Nu mai cunoscut, Dar am să mai vin; Ori cu chip de frate, Ori cu chip străin.	Suflete înzestrat, De la tine, află Că Eu am pretenţii: Vreau mai multe fapte, Nu vreu doar intenţii. Mi-am pus darul Meu Ca să poţi mai mult. Fii mai hotărât Şi fugi de tumult !	Suflete dojenit, Care om nu-şi ceartă Fiul când greşeşte ? Asta se întâmplă Fiindcă îl iubeşte. Tot la fel şi Eu: Vrând ca să vă iert, Fiindcă vă iubesc, Şi Eu vă mai cert.
Suflete înflăcărat, Fiindcă în credinţă Eşti ca o făclie, Binecuvântată Casa ta să fie ! Fii cu luare-aminte Şi cu modestie; Să nu-ţi stingă vântul Flacăra cea vie !	Suflete nelămurit, Eu sunt Creatorul Celor ce sunt vii ! Să nu pot Eu oare Să îi şi învii ? Doar atât nu pot: Să-Mi calc Legea Mea Şi să-ţi dărui raiul Fără voia ta.	Suflete destins, Dac-ai înţelege Ce înseamnă raiul, Ţi-ai schimba în grabă Cugetul şi traiul. Nu-nţelegi mai mult, Fiindcă mulţi vrăjmaşi Ti-au slăbit credinţa, Dar să nu te laşi !
Suflete îngăduitor, Fiindcă astăzi este Ziua Învierii, Să iertăm din suflet, Să dăm tot iertării. Orice învrăjbire Sau păcat de moarte Are pe vrăjmaşul Totdeauna-n spate.	Suflete credincios, Va veni o vreme Înfricoşătoare Când vi se va cere, Vouă, lepădare. Dacă azi ţi-ar cere A te lepăda, Ca să scapi cu viaţă, Ce răspuns ai da ?	Suflete harnic, De vrei să Mă afli, Mă găseşti în cer Îmbrăcat în slavă Şi-ntr-un sfânt mister. Dar Mă mai găseşti În orice azil, În orice bolnav Şi sărac umil.
Suflete milostiv, Iată, lângă tine E un sufleţel Ce aşteaptă dornic Să-l ajuţi niţel. Dacă îl ajuţi A se ridica, Multe din păcate Eu îţi voi ierta.	Suflete dotat, Tu ai mulţi talanţi, Dar să te smereşti, Că-ţi pierzi osteneala Dacă te mândreşti. Pentru-aceste daruri Nu te crede vrednic, Ci să crezi mereu Că eşti rob netrebnic.	Suflete încercat, Dacă-n astă lume Suferinţă n-ai, Nu-ţi va fi deplină Fericirea-n rai. Toată suferinţa, Tot al tău amar, Toată sârguinţa, Nu-ţi va fi-n zadar.
Suflete răscumpărat, Sângele Meu Sfânt Tot Mi L-am vărsat Şi din gheara morţii Te-am răscumpărat. Eu nu-ţi cer creştine, Ca să te jertfeşti Tot la fel ca Mine, Ci să Mă iubeşti.	Suflete iertător, Eu, la răstignire, Când am fost scuipat, Am zis: "Tată, iartă-i, Căci nu ştiu ce fac !" Dacă faci la fel Când vei fi scuipat, Tu eşti fiul Meu Cu adevărat.	Suflete scump, Ori Te-am supărat Cu ceva pe tine ? Căci, tu, altădat' Mai vorbeai cu Mine. Cheamă-Mă, de astăzi, Iar la tine-n casă Şi să-Mi spui în rugă Ce dureri te-apasă.
Suflete preţios, La botez ţi-am dat Haină de lumină. Te-am făcut curat, Fără nici o vină. Ori ai fost prădat Suflet preţios, Căci Te văd pătat Şi cam zdrenţăros.	Suflete plăcut, Dragul Meu odor, Scumpa Mea mireasă, Te aştept cu dor Sus în cer - Acasă. Însă, de nu vrei, N-am să te silesc, Dar am să Te-aştept, Fiindcă te iubesc.	Suflete deosebit, L-am rugat pe Tatăl Ca să-Mi dea mireasă, Nu vreo cosânzeană Sau vreo-mpărăteasă. Te-am cerut pe tine, O cenuşăreasă. Tu Mă vrei pe Mine ? Vrei să-Mi fii mireasă ?
Mireasa Mea, Plin de frumuseţi Mi-este Cerul Sfânt, Dar Eu vreau mireasă Doar de pe Pământ. Tu eşti cea aleasă, Marea Mea iubire, Ca să-Mi fii mireasă, Iar Eu, ţie, Mire.	Suflete înmiresmat, Dac-ai şti ce mult Te iubesc creştine ! Chiar de-s răstignit Iar şi iar de tine. Pentru tine-s gata Iar să Mă jertfesc, Fiindcă sunt iubire, Fiindcă te iubesc !	Suflete neputincios, Vezi cât eşti de slab Şi neputincios, Cât îţi pare drumul De anevoios ? Dacă-Mi dai voinţă, O să iei putere Şi-am să-ţi dau şi aripi Şi tot ce-Mi vei cere !
Copilaşul Meu, După orice iarnă Vine primăvară, După orice noapte Ziua vine iară. După suferinţa Şi oftatul tău, Vine bucuria, Copilaşul Meu !	Suflete nedesăvârşit, Fiindcă eşti, copile, Nedesăvârşit, Eşti câteodată Cam nelămurit. Tainele divine, E cu neputinţă Ca să le pătrunzi Fără de credinţă.	Suflete cucernic, După cât lucrezi, După cât iubeşti, După cât oferi, Tot atât primeşti. Dacă vrei mai multe Daruri să primeşti, Caută-n tot timpul Să te depăşeşti.
Suflete gingaş, Când vei dezbrăca Trupul de pământ, Ai să zbori spre ceruri Ca un înger sfânt. Însă, până când Vei zbura spre Mine, Tu să-Ţi îngrijeşti Îngerul din tine.	Suflete bogat, Tu ai două case: Una pe Pământ, Unde stai acuma, Şi-alta-n Cerul Sfânt. Una dintre ele Este îngrijită, Dar cealaltă casă E cam părăsită.	Suflete conciliant, La vrăjmaşul tău Mergi cu gânduri bune ! Dacă poţi, cu daruri Şi cu rugăciune. Şi-ai să vezi minune: Cel ieşit din fire O să-şi schimbe ura, Sigur, în iubire.
Suflete dezorientat, Unde vrei s-ajungi ? Care-i scopul tău ? Care-ţi este ţinta, Copilaşul Meu ? Drumul tău de-acuma Duce către Mine ? Dacă nu, e rău, Dacă da, e bine.	Suflete atenţionat, Unii o-ncep frumos Şi-o încheie rău, Alţii-o-ncheie bine, Chiar de-au mers mai greu. Copilaşul Meu, Fii atent la tine; Să începi frumos Şi să termini bine !	Copilul Meu, Sufleţelul tău E o floare-aleasă. Când va creşte mare, Am s-o iau acasă. Tu s-o îngrijeşti Să nu se usuce, Căci, aşa, acasă N-o mai pot aduce.
Suflete hoinar, Viaţa asta este Timp de pregătire Pentru întâlnirea Cu Cerescul Mire. Pildă să îţi fie Cei ce se frământă Şi se ostenesc Pentru Nunta Sfântă.	Suflete sfios, Iarăşi ai venit, Iarăşi te-am primit Când cu trupul Meu Te-ai împărtăşit. Însă tu ştii bine Dorul Meu fierbinte: Nu Mă înşela Ca mai înainte !	Suflete mare, Mare-ţi e iubirea, Mare-ţi e credinţa, Mare să îţi fie, Insă şi căinţa. De la calea dreaptă Să nu te abaţi Şi să stai în ceata Fiilor curaţi.
Suflete cuvios, Nu râvni la "zmeii" Care au de toate, Au belşug în casă, Pace, sănătate. Căci în foc se pierde, Tot ce au acuma, Însă tu ai raiul Pentru totdeauna.	Suflete curajos, Drumul sfânt şi drept Celui rău nu-i place; De-aia-ţi pune piedici Şi nu afli pace. Toate-n jurul tău Când vor merge strună, Află că te are Cu ceva la mână.	Suflete împovărat, Nu-ţi convine crucea Ce o porţi acum ? Vrei ca să o schimbi La final de drum ? Eu o schimb, de vrei, Căci am mai uşoare, Însă crucea asta E mântuitoare.
Suflete silitor, N-am zis niciodată Ca să nu munceşti, Însă nu uita Cele sufleteşti ! Ca să fii cu fraţii Rugători, în rând, Chiar şi când munceşti Să te rogi în gând !	Suflete datornic, În zadar Mi-a fost Jertfa de pe cruce Dacă mulţi la iad Lesne se vor duce. În zadar, copile, Eu M-am răstignit, De nu-Mi simţi iubirea Ce M-a ţintuit.	Suflete harismatic, Tot ce am creat, Toate-s bune foarte ! Toate sunt frumoase Şi înmiresmate ! Însă, dintre toate, Eu doresc mereu Ca să-Mi dai mireasma Sufletului tău.
Suflete ascultător, Iată care este Ascultarea ta: Tu să fii exemplu În grădina Mea ! Mulţi privesc la tine; Să nu îi sminteşti, Ci, ca un părinte, Să îi întăreşti !	Suflete privilegiat, Am un dar frumos ! Vreau să ţi-l ofer Ca s-aduci cu el Suflete la cer. Însă, pentru asta, Trebuie îndată Ca să îţi impui Viaţă mai curată.	Suflete sârguincios, Un bolnav din lume, Un copil de-al Meu, Ar avea nevoie De-ajutorul tău. Să ei alifie Şi balsam cu tine, Iară pentru restul Lasă-Mă pe Mine !
Suflete ocupat, Dac-ai fi lucrat După darul Meu, Mulţi s-ar fi salvat Prin cuvântul tău. Încă mai ai timp Să-nmulţeşti talantul, Altfel o să-l iau Şi-am să-l dau la altul.	Suflete nehotărât, Cât ai să regreţi Timpul cel pierdut Ce puteai cu fapte Să îl fi umplut ! De te-ai hotărât, Caută mai iute Să recuperezi Clipele pierdute !	Suflete vesel, Cam cât poţi să ţii Fără nepăsare Degeţelul tău La o lumânare? Dacă nu rezişti Nici măcar o clipă, Tu la focul veşnic Să gândeşti cu frică.
Suflete hazliu, Dacă s-ar întoarce Înapoi în lume Unul ce-a plecat, N-ar mai sta de glume. N-ar mai sta pe gânduri Şi nepăsător, Ci ar fi, te-asigur, Primul lucrător.	Suflete necăjit, Eu sunt Creatorul A tot Universul Şi cunosc la toate Numărul şi mersul. Tot ce ţi se-ntâmplă E cu ştirea Mea Şi îngădui totul Spre salvarea ta.	Suflete roditor, De ce crezi c-am dat Pilda cu smochinul ? Ca să ia aminte, De ea, tot creştinul. Tu eşti, ca să ştii, Un smochin ales Şi vreau de la tine Roade cât mai des.
Suflete vanitos, Eu, Biruitorul Şi Stăpân a toate, Te-am ferit de-atâtea Rele şi păcate. Tu să fii smerit ! Să nu crezi cumva Că ai biruit Cu puterea ta.	Suflete ispitit, Patima pe care Stiu că n-o iubeşti N-o să plece dacă Nu o spovedeşti. Ca să scapi de ea, Trebuie voinţă ! Şi am să te-ajut, Dacă-i neputinţă.	Suflete ostenitor, Ca să urci un munte, Trebuie silinţă, Multă osteneală, Ani de nevoinţă. Cu cât urci mai mult, Straşnică-i vederea ! Însă de aluneci, Groaznică-i căderea.
Suflete zelos, Ca samarineanca, Vino la fântână ! Şi-ai să afli apă Limpede şi bună. Du-te în cetate, Apoi şi la fraţi, Şi le dă să soarbă, Căci sunt însetaţi !	Suflete curios, Nu mai ispiti Tainele divine, Că-i cu neputinţă Asta pentru tine ! Marea nu încape Toată-ntr-un ulcior, Nici divinitatea Într-un căpuşor.	Suflete împietrit, Pleacă des la Domnul Câte-un frăţior, Însă tu stai rece Şi nepăsător. Dacă-ţi mai amân Clipa de plecare, Îmi vei arăta De ce eşti în stare ?
Suflete apropiat, Ori de câte ori Eşti scârbit şi trist, Să-Mi citeşti cu râvnă Imnul Acatist. Şi-am să te ajut Dup-a ta credinţă, Dup-a ta iubire, După nevoinţă.	Suflete zdruncinat, Iarăşi nu-ţi dă pace Fiica ticăloasă, Cea din Babilon (Mintea păcătoasă). Pruncii ei de Piatră Să-i loveşti nespus (Zicând rugăciunea Domnului Iisus).	Suflete iubitor, Iată mor pe cruce Pentru-al Meu popor, Însă omul este Tot nepăsător. De eşti lângă Mine, Azi, când simt durere, Vei fi langă Mine Şi la Înviere.
Suflete necumpătat, "Vinul veseleşte Inima oricui", Zice într-un psalm, Cel cunosc destui. Vin înseamnă, însă, Dragostea curată Şi nu veselia Celor ce se-mbată.	Suflete frământat, O problemă, iată, Mintea îţi frământă; Care nu-ţi dă pace Şi te înfierbântă. De citeşti Psaltirea Fără a-nceta, Vei găsi răspunsul La-ntrebarea ta.	Suflete bun, Eu M-am răstignit Doar de dragul tău Ca să-ţi dărui raiul, Copilaşul Meu. Nu vreau ca şi tu Să te răstigneşti, Ci vreau doar atât: Mult să mă iubeşti
Suflete binevoitor, Vin şi anul ăsta Să vă vizitez Şi, cu bucurie, Să vă-mbrăţişez. Am o rugăminte, Fii Mei iubiţi: Poate anul ăsta Nu Mă răstigniţi !	Suflete creat din iubire, V-am creat, să ştiţi, Nu ca să vă pierd, Ci să vă alint Şi să vă dezmierd. Fiindcă vă iubesc, Ca să vă salvez, Vin umil să mor Şi-apoi să-nviez.	Suflete important, Duminica este Praznicul cel sfânt, Când am înviat Falnic din mormânt. Dacă vrei mai lesne Ca să te ascult, Se cuvine, deci, S-o păzeşti mai mult.
Suflete nemulţumit, Am răbdat ocara Lumii cu iubire Şi-am răbdat, pe urmă, Chiar şi răstignire. Cel ce nu iubeşte Şi nu e smerit N-are nici răbdare Şi-i nemulţumit.	Suflete cugetător, Cauţi adevărul În această lume ? Tu nu vezi că astăzi Nimeni nu ţi-l spune ? Eu sunt Adevărul ! Aşadar, creştine, Ca să îl găseşti, Află-Mă pe Mine.	Suflete călător, Nu e altă cale, Nu e nici alt drum Care este demn De urmat acum. Numai Eu sunt Calea Cea adevărată, Care se cuvine S-o urmezi îndată.
Suflete rătăcit, Vrei să ne-ntâlnim Iar la rugăciune, În parfum de smirnă Şi trăiri divine ? Şi să-Mi spui în şoaptă, Ca în vremi apuse: "Mi-este dor de Tine, Bunul meu Iisuse !"	Suflete discret, Astăzi vin din nou Şi la uşă-ţi bat, Însă iarăşi este Totul încuiat. Cum pot Eu să intru ? Cheia e la tine. Dacă-Mi vei deschide, Vei cina cu Mine.	Suflete înăbuşit, Iată, vin şi suflu În cenuşă iar. Sper să mai găsesc O scânteie-n jar. Dar să nu mai laşi Focul să se stingă, Fiindcă rar găseşti Om să ţi-l aprindă !
Suflete nedreptăţit, Te gândeşti că iar Eşti nedreptăţit Şi că pe nedrept Unii te-au jignit. Dumnezeu e drept. El a-ngăduit, Căci şi tu pe alţii I-ai nedreptăţit.	Suflete miluit, Când, la Judecată, Se va întreba De-ai avut tu milă, Ce răspuns vei da? Dacă n-ai o pâine, Fii mai afectiv ! Mângâie durerea, Fii mai milostiv !	Suflete înţelept, Pace şi dreptate Nu ai să găseşti. Însă, câte una, Le mai întâlneşti. Între cele două, Dac-ar fi s-alegi, Tu alege pacea Care n-are legi.
Suflete îndurerat, Fericit i-acela Care plânge-acum, Căci nu va mai plânge La sfârşit de drum. Din suspinul lui Şi din lăcrămioare Am să-i fac şiraguri De mărgăritare.	Suflete stăruitor, Tot ce Îmi vei cere, Şi Mă vei ruga, Totul cu iubire Iute vei afla. Dar ceva vreau, totuşi, Să te rog pe tine: Cere-n rugă lucruri Vrednice de Mine.	Suflete binecredincios, De vei ţine pasul Cu Ortodoxia, Mare-ţi va fi plata, Mare bucuria ! Căci credinţa voastră E mântuitoare. Nu-i strica prestigiul, N-o lovi-n onoare.
Suflete aglomerat, Dimineaţa, ruga Este de argint, Noaptea e de aur, Seara de pamânt. Eu pe toate trei, Află, că le-ascult, Însă, tu pe care Mi-o oferi mai mult ?	Suflete neprihănit, Nici un spor în casă Tu nu vei avea, Fără osteneala De a te ruga. Caută că afli, Cere şi-ţi voi da, Bate cu credinţă Şi-ţi voi descuia !	Suflete vindecat, Iată, "desfrânata" Joacă şi huleşte La creştin pe masă Şi el o priveşte. N-o primi în casă, Căci te întinează Şi pe Duhul Sfânt Mult îl întristează !

Pagina: 1 2 3 4